INTERVIU Mariana Simionescu vorbeşte despre cum a trăit alături de Bjorn Borg: „Stăteam închişi în casă. Era îngrozitor!“

Mariana Simionescu şi Bjorn Borg

Mariana Simionescu a fost soţia suedezului Bjorn Borg timp de patru ani. Cei doi s-au căsătorit la Snagov în 1980 şi au divorţat în 1984.

Cu ocazia lansării filmului „Borg vs. McEnroe: Înfruntarea secolului”, care este pe marile ecrane din România, de vineri 29 septembrie, fosta jucătoare de tenis a acordat un interviu în exclusivitate pentru cinemagia.ro, în care povesteşte o sumedenie de lucruri interesante despre viaţa şi cariera celui care a dominat tenisul mondial în a doua parte a anilor 1970. 

Filmul redă povestea finalei de la wimbledon, din 1980, când Borg şi Mc Enroe au oferit unul dintre cele mai frumoase meciuri din istoria tenisului. Confruntarea s-a decis atunci în cinci seturi, dar setul al patrulea a avut o desfăşurare incredibilă. Mc Enroe l-a câştigat cu 7-6  scorul în tie-break fiind 18-16. În cele din urmă Borg s-a impus în decisiv cu 8-6 şi şi-a adjudecat al cincilea titlu consecutiv la Wimbledon. 

Interviul acordat de Mariana Simionescu (foto stânga) pentru Cinemagia, precum şi câteva fotografii de la premiera filmului

Urmărind la Stockholm premiera mondială a filmului Borg vs. McEnroe: Înfruntarea secolului, aţi retrăit emoţia şi tensiunea resimţite în 1980 la finala de la Wimbledon? Cum este să fii spectator al propriului film?
Filmul este dedicat lui Borg care a jucat atunci acel tiebreak care a rămas în istorie. Este impresionant să te uiţi şi să îţi aminteşti ce ai trăit, mai ales în momente ca acelea. Au fost emoţii de nedescris, vizionând viaţa noastră pe marele ecran, cu actori de renume mondial, cu un regizor care are cele mai înalte calităţi de cineast şi umanist, fără să-l uităm pe fiul lui Björn, Leo. Adolescentul l-a jucat în film chiar pe tatăl său. La premiera de la StocKholm a filmului a fost un standing ovation de jumătate de oră, cred. A fost impresionant.

Tenismena Billie Jean King a rămas în memoria iubitorilor sportului şi datorită meciului jucat împotriva campionului de tenis masculin, Bobby Riggs. L-aţi avut pe Björn ca adversar pe terenul de tenis? Spuneţi-ne câteva lucruri despre această experienţă.
E normal să fi jucat unul cu altul pentru că eram împreună. Am jucat în 1977 Team Tennis, în aceeaşi echipă. Iar înaintea meciurilor, eu îl antrenam pe Björn. Erau cam 45 de minute de antrenament înaintea meciurilor şi juca numai cu mine. Juca şi cu acei „sparring partners”, care erau la fel de tari ca el. Dar când erau pauze mai mari sau vacanţe, atunci când practic eram izolaţi, ca pe insula în care trăiam (pe coasta Suediei, în una dintre reşedinţele lui Borg - n.red), se antrena numai cu mine.

Cum comentaţi faptul că în film cariera dvs sportivă este trecută cu vederea?

Filmul s-a bazat pe întâlnirea Borg - McEnroe care a avut loc în 1980. Atunci se petrece acţiunea, ei sunt personajele principale din film. Nu eu. Pe de altă parte, era normal să apar în film, pentru că eram lângă Björn tot timpul, lumea mă vedea cum stăteam şi sufeream acolo. Nu se putea face referire şi la cariera mea, ar trebui un alt film.

Filmul pune mare accent pe latura interioara a lui Borg. În realitate era o persoană extrovertită sau un taciturn cum îl prezintă filmul? Producţia a surprins bine personalitatea lui Borg?
Sunt scene „melanjate”/amestecate, nu este un film documentar, dar foarte multe lucruri aşa au fost. Björn era o persoană puţin introvertită dar eu, cu felul meu de a fi, am mai scos din el nişte sentimente pe care le ţinea ascunse, s-a mai deschis puţin după aceea.

În film apare o scenă în care, ascunzându-se de fani, Björn Borg intră într-o cafenea şi comandă o cafea, dar nu are la el banii ca să o plătească.
Cam aşa e Björn, nu are niciodată bani la el...

Evenimentele din film, spectaculosul Wimbledon din anul 1980 s-ar putea repeta? Regulile de astăzi ar mai permite o evoluţie şi conjunctură ca cele din 1980?
 Nu e vorba de evoluţie aici. Un meci ca acesta va rămâne întotdeauna în istorie, orice s-ar întâmpla. Dar fiecare eveniment ca acesta este unic în felul lui.

Care a fost regula dvs. de fier ca să rezistaţi la competiţii? Dar a lui Borg?
 Eu îi spuneam lui Björn că e mai uşor să joci un meci decât să îl urmăreşti. Pentru mine era îngrozitor, dar el nu se putea pune în locul meu. Abia anul acesta, la Laver Cup, care s-a jucat la Praga, când a fost căpitan (al echipei europene - n.red.) şi au fost foarte tensionate meciurile, l-am văzut prima oară pe Björn că suferă la un meci. Şi mi-am zis „acum afli ce simţeam eu atunci văzând toate meciurile tale”.

11 titluri de Grand Slam a câştigat Bjorn Borg (6 la Roland Garros şi 5 la Wimbledon)

Cum l-aţi cunoscut pe Björn Borg? Care a fost prima impresie care v-a lăsat-o atunci cand l-aţi cunoscut?
 Am fost luată prin surprindere, eram la hotel cu mama, la Paris, pe când eram la Roland Garros. Terminasem meciurile şi m-a sunat să ies cu el şi cu Lennart (Bergelin -  n.red), antrenorul lui, să bem ceva - pentru că era ziua lui. Aşa ne-am cunoscut. De atunci am fost inseparabili până când am divorţat (în 1984 - n.red).

În afară de a fi numărul 1 în tenisul mondial, care a fost alta cea mai mare dorinţă a lui Borg?

 Au trecut mulţi ani de atunci, însă tenisul era pasiunea lui teribilă. Acum băiatul lui joacă tenis, şi este cel mai bun în Suedia, are un viitor strălucitor, şi în tenis şi în actorie. Vom mai auzi de Leo Borg (Leo Borg, fiul lui Björn însuşi, îl interpretează pe tatăl său la vârsta adolescenţei - n.red).

Regimul comunist aproape că a distrus viaţa unor sportivi precum Nadia Comaneci. Cum v-aţi împăcat dvs. cu acest regim?
 Nu m-am prea împăcat nici eu, cerusem un azil politic în Statele Unite. Dar o aveam pe mama încă în România şi sufeream foarte tare că ea e în România şi eu departe. Dar am primit un telefon de la Preşedintele Federaţiei, domnul Stan, care şi acum mai este în viaţă. El mi-a zis să vin liniştită, că nu e nicio problemă, că pot să vin şi să plec când vreau şi să o şi iau pe mama.

Ce perceptie a avut Borg odata ajuns în România. A intuit problemele cu care se confruntau românii sub comunism?

 Pentru el era ceva foarte nou, adică să vii atunci din Vest în Est... totul era întunecat pe stradă, totul era sumbru, nu îi venea să creadă. Dar aveam foarte buni prieteni în România şi căldura românilor a simţit-o imediat şi s-a adaptat uşor.

Legat de faptul că aţi decis să faceţi nunta în România, o nuntă tradiţională, cu car cu boi şi zestere, ce ne puteţi spune.
Mariana Simionescu:Am crezut că aşa ar trebui să fac, să aducem puţină culoare ţării, lumea era închisă în România, nu ieşea nicăieri, şi cu ocazia asta speram să se vorbească puţin mai mult despre România şi despre români.

Aveţi vreo jucătoare în tenisul mondial contemporan în care vă regăsiţi?
Eu? Nuuu, eu sunt unică (râde - n.red.)! Aveam stilul meu, nu mă regăsesc!

Există astăzi un alt tip de relaţie între tenismeni şi public/tenismeni şi mass media faţă de anii 1980, în care Borg a renunţat practic să mai joace din pricina presiunii mediatice?
Nu am mai fost de mult timp în vestiare, ca să pot face o declaraţie, dar atunci era un spirit de camaraderie, o altă atmosferă. Pe de altă parte, Björn avea un altfel de caracter în comparaţie cu ceilalţi jucători. Îi trebuia mai multă linişte, era agresat. Nu puteam să mergem nicăieri. Stăteam închişi în casă. Era îngrozitor. Până şi în China, unde pe atunci era pământ pe jos şi se mergea cu bicicletele, unde nu era lumină, până şi acolo l-au recunoscut... A avut o carismă extraodinară, a fost considerat ca un rock star, ca Beatles, era nebunie totală. Şi asta permanent, fără încetare. Asta l-a făcut să renunţe la tenis. Este o fire mai sensibilă la chestiile astea.

I-aţi fost alături în toate momentele de angoasă. Cum aţi gestionat totul?

Încercam să ne protejăm cum puteam. Mâncam numai în cameră, room service. Ieşeam cât mai puţin, era singura armă pe care o aveam. Pentru că, atunci când ieşeam din hotel, era totul terminat. La restaurant, în taxi, peste tot ne interpelau, ne vorbeau. De aceea, când aveam ocazia, ne izolam. O femeie contează foarte mult în viaţa unui bărbat, Dar nu trebuie să generalizăm că oricare bărbat care a reuşit a făcut-o datorită unei femei. L-am ajutat foarte mult pe Björn şi el recunoaşte asta, fiindcă făceam aceeaşi meserie. Eram şi eu jucătoare, îl înţelegeam ca jucător, ştiam exact ce să fac în momentele de tensiune, cum să vorbesc. Sunt momente de tensiune înainte de meci şi atunci nu trebuie să spui o vorbă mai deplasată decât alta, trebuie să ai grijă ce spui, că asta te deconcentrează.

Care simţeati ca era atuul dvs. ca tenismenă, pe cand jucati. Dar acum, privind retrospectiv, ce credeţi că vă făcea mai buna decât contracandidatele dvs.

Mariana Simionescu: Pai am fost o jucătoare destul de bună, eram - împreună cu Florenţa Mihai şi Virginia Ruzici - trio-ul românesc care reprezenta România în acele vremuri. Am câştigat Roland Garros la juniori, am fost în finală la Wimbledon la juniori, la Cupa Federaţiei am ocupat locul 3 cu fetele, am câştigat multe premii. Însă, în momentul în care eu trebuia să continuu să joc, l-am cunoscut pe Borg, eram foarte tânără, aveam 19 ani. Obligatoriu a trebuit să mă opresc pentru că el avea prea mare nevoie de mine, se obişnuise cu mine. Odată i-am zis vino cu mine la Seattle, să joc turneul, dar nici două zile nu a putut să stea. A înnebunit, era în camera de hotel. E foarte dificil să fii pe margine, îţi trebuie o răbdare de oţel...

Presiunea de la Wimbledon din 1980 a fost insuportabilă, publicul a venit pentru meci, dar noi eram acolo pentru Borg.
După un tiebreak ca acela, te dărâmă complet să ai şapte match-ball-uri pierdute. Iar ca să începi un alt set normal trebuie să ai un mental tare. Borg s-a pus pe picioare în ultimul set, e extraordinar ce a făcut.

Borg nu a acceptat să fie pe locul 2...
Da, însă a început să piardă pentru că nu mai putea suporta tensiunea. Erau factorii dinafara terenului care l-au destabilizat complet.

Legat de actorii distribuiţi în film ce ne puteţi spune. Borg este interpretat de actorul suedez Sverrir Gudnason, personajul dumneavoastră e jucat de Tuva Novotny), adversarul lui Borg, John McEnroe, e jucat de Shia LaBeouf...
 Sverrir îl joacă pe Bjorn la perfecţie. L-am cunoscut când au venit la Monaco să filmeze. Când l-am văzut pe balcon, dimineaţa, la filmare, m-am oprit şi nu mai puteam să respir. Nu îmi venea să cred ce bine semăna cu Björn. Cum se uită, cum vorbeşte, a luat mişcările lui Björn. Fantastic! Am început să-l pişc de obraji ca să îmi cred ochilor.

Ce impresie v-a lăsat filmul? Cât de fidel o reprezintă personajul Mariana Simionescu (interpretat de actriţa Tnuva Novotny) pe adevarata Mariana Simionescu?
Mariana Simionescu: Tuva Novotny este o actriţă foarte cunoscută în Scandinavia, dar şi pe plan internaţional. Am vorbit cu ea la telefon Înainte să interpreteze rolul meu în film. Este o actriţă cu calităţi umane şi o sensibilitate iesită din comun, transformându-se instantaneu în Mariana. Cu Tuva am vorbit la telefon de mai multe ori înainte de filmări. Tuva s-a chinuit, la fel ca Sverrir trei luni cu lecţii de tenis... ca să arate filmul aşa. Este o fată excelentă, are o personalitate puternică, m-a simţit imediat, s-a transformat imediat în personaj.

Dar Shia LaBeouf în rolul McEnroe?
 Shia a jucat foarte bine rolul lui John, s-a transformat incredibil, se vede cât a muncit, ca să preia mimica, privirea lui John e redată fantastic. Pe mine mă durea stomacul când mă uitam la el, cum exploda, la Wimbledon unde sunt numai gentlemeni, unde nu ai voie să ai ieşiri din astea...

Ce mesaj transmiteţi publicului român?
 Publicului român îi transmit două mesaje importante: pentru vechea generaţie şi admiratorii tenisului: este un film care reflectă pregătirea fizică şi psihică înaintea unui turneu sau a unui meci precum cel din 1980, la Wimblendon - Borg - McEnroe, tiebreak-ul care rămâne în istoria tenisului, cât şi viaţa noastră privată din acele timpuri. Apoi, pentru noua generaţie: este un meci care va rămâne în istorie, dar şi un jucător care a revoluţionat tenisul mondial, fiind primul tenismen care a jucat backhand-ul cu două mâini.

Spuneţi-ne câteva lucruri despre evoluţia din ultimii ani ai Simonei Halep şi despre atuurile ei ca tenismenă.
 Este o super jucătoare. Are un joc de picioare extraordinar, are intuiţie, se duce direct la minge, este rapidă, are un mental bun. Câteodată sunt foarte supărată când aud critici la adresa ei pentru că pierdut finale. Nu e normal ca lumea să se comporte aşa. Ca să fii numărul 2 înseamnă că eşti foarte tare.