Germania caută adversar în finală

FOTO AP

Primele semne de viaţă la Euro 2016 au venit din surse croate. Naţionala croată arată a echipă de semifinale. Mirosul vine din două surse.

În primul rînd, Croaţia e marea excepţie de la regula care stabileşte că tot ce nu e german sau spaniol se încropeşte de pe la cluburi mărunte sau din diviziile inferioare ale Europei. Croaţia stă pe un subgrup rulat la Real, Barcelona, Inter şi Juventus şi asta pune Croaţia între puţinele echipe de construcţie şi viziune avansată. A doua resursă croată se vede mai bine, dacă ne atingem de politologie exact cînd nu e cazul, Croaţia are centru. Şi Franţa are aşa ceva dar centrul francez e fie prea rigid (Matuidi) fie prea aventuros (Pogba). Modric şi Rakitic au, în schimb, o fluenţă circulatorie care naşte spaţii şi cîmpuri imprevizibile de presiune. Cei doi sînt îndeobşte adulaţi pentru panaşul ofensiv dar prea multă lume scapă capacitatea de repliere a acestui cuplu care nu pozează, nu aşteaptă şi rîneşte fără crîcnire. Voleul instant cu care Luka Modric a scufundat Turcia e a doua execuţie mare a turneului. Am avut onoarea nefericită de a o testa pe prima, prin serviciile asigurate, atît de tîrziu, de Monsieur Payet. Dar Croaţia a arătat mai mult decît Franţa şi pare capabilă să-şi ridice nivelul de joc peste ce s-a văzut în faţa unei Turcii bulucite fără idee şi sclipire. Emre Mor, puştiul cumpărat de Borussia Dortmund, pare mai talentat decît tot lotul de luptători uleioşi adunat de Fatih Terim.

După primul meci al Germaniei, Euro a intrat în bucla obişnuită: turrneul are loc pentru a stabili cealaltă finalistă.

Polonia a fost la un pas de faliment pentru că a muncit fără cap. Timp de aproape o oră, Milik, Lewandowski, Piszcsec, Krychowniak, Blaszczykowski şi alte nume pe care nu e bine să le pronunţaţi au presupus că Irlanda de Nord practică sporturi terestre şi are rău de înălţime. În consecinţă, Polonia a centrat din toate poziţiile în faţa unei echipe care s-a născut în aer şi cu spatele la zid. Irlanda de Nord a respins destins orice apropou aerian şi s-a bucurat de microclimatul favorit: lipsă de posesie, mingii înalte şi aşteptarea marelui carambol care aduce golul norocos. Cu un minimum de instruire, antrenorul Adam Nawalka ar fi putut afla că nord-irlandezii au cîştigat calificările cu o medie de posesie de 44% şi au marcat 16 goluri: 9 din aer şi încă 7 din aer. Polonia s-a chinuit pînă la prima acţiune clasică pe jos iar Irlanda de Nord e o echipă admirabilă. Pentru că adună slăbănogi din echipe comunale şi are pînă şi un titular de la Fleetwood Town, ceata  din divizia a patra engleză, în care zburda pe cutii de bere, acum doar trei ani, James Vardy, ucigaşul din Leicester.

După primul meci al Germaniei, Euro a intrat în bucla obişnuită: turrneul are loc pentru a stabili cealaltă finalistă. Germania-Ucraina a fost primul meci complet al Europenelor. Kroos, ultrapasatorul, a dominat tot şi întrebarea e dacă poată încheia turneul la acelaşi nivel. Mistica germană a sistemului a fost, iar, strivitoare. Cu Neuer geniu defensiv (ucrainianul Pyatov e doar un mare portar) şi cu Ozil, Khedira şi Kroos interminabil de combinativi, Germania nu poate pierde decît pe propria mînă. Ucraina a ghicit ceva, s-a bătut dar n-a reuşit deloc ultima minge. Sydorchenko a făcut un meci bizar şi pare primul jucător din istorie care a reuşit cinci „urechi” perfecte împotriva unei campioane mondiale. Germania s-a clătinat frecvent pe flancul drept, acolo unde nu mai e Lahm. Howedes, cu doar 5 meciuri în picioare la Schalke, a fost dat peste cap frecvent de Yarmolenko iar telekom-ul a funcţionat deseori defectuos pe linia ultimilor patru. Dar Germania se poate repara ca un agregat inteligent care-şi face service-ul din mers. Ştiinţa germană a jocului e, într-adevăr, o şţiinţă: exactă, severă şi neîncetat în evoluţie.
  
Dar ştirea cea mare e o antiştire. Cu ochii pe brutele anglo-ruse, UEFA a uitat de marile enervări care compun noua psihologie europeană. Exact în momentul în care UEFA ameninţa Anglia şi Rusia cu descalificarea, apăreau veşti concentrice despre popularitatea huliganismului. Suporteri polonezi şi nord-irlandezi s-au pocit la Nisa. Suporteri germani şi ucrainieni s-au frăgezit la Lille. Engleza cîştigă teren. UEFA nu ştie pe ce Europă trăieşte.