EXCLUSIV Mutu, refuzat de un prieten: „Nu l-aş lua mine la echipă pentru că e un jucător care poate să creeze probleme“
0
Valoarea fotbalistului de la Ajaccio nu e pusă de nimeni la îndoială, însă derapajele care apar din comportamentul său capricios sunt la fel de recunoscute.
La 37 de ani şi 4 luni, Cosmin Contra e cel mai tânăr antrenor din Liga 1, dar în acelaşi timp şi cel mai galonat fost fotbalist care pregăteşte o formaţie din fotbalul românesc. Are 73 de selecţii şi 7 goluri la naţională şi o carieră de fotbalist cu 10 ani petrecuţi în străinătate, la formaţii precum Alaves, AC Milan, Atletico Madrid, West Bromwich ori Getafe.
„Guriţă” a preluat în noiembrie Petrolul şi încearcă să ducă echipa ploieşteană în cupele europene, după 18 ani de absenţă. Deocamdată e pe locul 3 în Liga 1 şi angrenat în semifinalele Cupei României, dar „lupii sunt pe o pantă ascendentă, lucru confirmat chiar de antrenorul lor.
Cum e antrenorul Cosmin Contra?
E urmaşul fotbalistului Contra. Ambiţios, exigent, dornic să facă multe, un om care ţine mult la respect. Vreau să cred că sunt un tehnician tânăr cu destule perspective.
Cam câte ore aloci zilnic fotbalului?
La 8.30 maximum 9 sunt la birou şi într-o zi normală de antrenament, termin în jurul orei 18.00. Seara, evident, că ţin televizorul deschis pe meciuri, pe cele importante şi atractive le văd cap-coadă, la celelalte trag cu ochiul. După ce joci fotbal 25 ani n-ai cum să nu fii preocupat în primul rând de fotbal, indiferent că mai eşti sau nu în sistem. Şi când nu antrenam, tot fotbalul îmi ocupa cea mai mare parte a zilei.
Dar când a apărut pentru tine preocuparea pentru antrenorat?
S-a întâmplat să fie. Nu îmi făcusem niciun plan şi chiar aş fi vrut să mai joc câţiva ani, dar la Timişoara mi s-a dat echipa pe mână şi nu puteam refuza, chiar dacă nu împlinisem 35 de ani. Eu, ca jucător am fost mereu un tip atent la ce lucrau antrenorii cu noi, dar nu-mi propusesem să devin tehnician. Urma să decid după aş fi terminat definitiv cu fotbalul. A fost experienţa ca antrenor-jucător la Poli şi pe undeva am fost împins pe acest drum, deoarece după ce am fost dat afară nu prea mai aveam unde să mă duc ca jucător.
Ai plecat dezamăgit de la Timişoara şi mulţi pariau că nu vei mai reveni în România.
Am plecat dezamăgit de comportamentul unui om, al domnului Marian Iancu. Eu n-am cum să fiu dezamăgit de Timişoara, e oraşul meu, sunt bănăţean get-beget. M-a dezgustat felul în care am fost îndepărtat. Există multe feluri în care poţi încheia un contract sau o colaborare, nu e nevoie să-l vorbeşti urât pe celălat. Eu am luat Timişoara de pe locul 7 şi am lăsat-o pe locul 2, dar nici măcar asta nu mai conta. Am vrut să fiu respectat şi n-am fost. M-am dus în Spania pentru că acolo era familia mea. Nici vorbă să nu mai vreau să revin. Dovadă că acum sunt aici.
Oferta Petrolului a căzut neaşteptat?
Recunosc că da. Aveam treaba mea acolo, în liga a treia, antrenor la Fuenlabrada, munceam bine, zic eu, când am fost ofertat. Ştiam de Petrolul, de atmosfera de pe stadion, urmăream meciurile tari din Liga 1. M-am bucurat mult că am fost cooptat într-un proiect serios.
E mare diferenţa între liga a treia spaniolă şi prima ligă din România?
Uneori se simte mai mult, alteori mai puţin. E o diferenţă în favoarea competiţiei din România, chiar dacă în „C”-ul din Spania joacă acum destule echipe cu tradiţie. La mine în grupă, spre exemplu, erau Tenerife, Salamanca, Oviedo, formaţii cunoscute. Dar Liga 1 e mai tare, din toate punctele de vedere.
Faţă de perioada în care activai tu în România cum e fotbalul de aici?
Mai slab. Înaintea de 1999, când am plecat eu, competiţia era mai puternică, fotbalişti mai buni, era altfel. Nu prea seamănă.
Antrenorii tineri se lovesc adesea de un circuit în care nu pot intra.
Ştiu. Spre norocul meu, mie nu mi s-a întâmplat, dar sunt colegi mai mici sau mai mari care nu primesc încredere, deşi au şi ei licenţa Pro. Totuşi, faptul că Reghe, Ganea, eu, Jerry Gane lucrăm serios ar putea schimba situaţia. Şi chiar mi-aş dori asta. E nevoie de un suflu nou şi în antrenorat şi până la urmă trebuie să fei competiţia deschisă.
„Steaua trebuie să plătească milioane pentru Bokila”
Petrolul e una dintre revelaţiile Ligii 1, dar poate mai mult?
Eu spun că Petrolul a crescut în timp record. Ajutată, evident, de condiţiile de aici, de stabilitate, de public, de caracterul jucătorilor, de dorinţa de a face mai mult. În timp, poate da şi mai mult, mai poate sări nişte etape, dar fotbalul ăsta e imprevizibil. Nu sunt genul care să fac planuri pe 7 ani, însă consider că echipa începe să semene cu ce vreau eu, cu ce aşteaptă publicul.
Care e cea mai mare problemă a fotbalistului român?
Disciplina. Nu neapărat cea din afara terenului ci tot ce ţine de ea, de atitudinea pe teren şi de capacitatea fiecăruia de a trata serios fiecare secundă din meci. Trebuie să-i învăţăm pe fotbalişti să facă asta, aşa cum şi pe noi ne-au învăţat alţii. Ţine şi de respect. Te respecţi pe tine, colegii, antrenorul, spectatorii. Chestia aia cu „să te baţi pentru fiecare minge” nu e un slogan al tehnicienilor, e o realitate.
Apropo de respect, jucătorii cum îţi spun? Mister, Cosmin, Guriţă?
Apropo de respect, ca să răspund la fel, toţi îmi zic Mister sau Coach. Cum să-mi zică Guriţă? Guriţă îmi spun prietenii. Sunt fratele lor mai mare, dar sunt antrenorul lor.
Eşti apropiat de ei?
Vorbim destul de mult. Nu sunt apropiat în sensul de a ieşi la bere.
Ai mai putea juca acum fotbal?
Nu, nu mai am pregătirea fizică necesară. Îmi lipseşte fotbalul, mă mai bag la câte o miuţă când e nevoie de un om în plus, dar nu mai pot juca fotbal. Chiar dacă nu m-am îngrăşat, am căzut mult sub nivelul fizic la care trebuie să fie un fotbalist.
E greu să antrenezi o echipă cu 16 străini?
Limba fotbalului o ştiu toţi. N-aş putea să spun că e o mare problemă, chiar dacă unul vine dintr-o cultură fotbalistică, altul din alta. Eu vorbesc engleză, spaniolă italiană, ei mai ştiu şi româna, ne înţelegem. Am fotbalişti deştepţi, care ştiu că a te înţelege cu cel de lângă tine e o dovadă de respect. Indiferent că tu vii din mijlocul Africii, iar el din vestul Americii de Sud.
Ce se întâmplă cu Gicu Grozav? Lumea îl acuză de indolenţă.
Gicu nu e indolent, dar acum nu reuşeşte să dea mai mult. De când am venit la echipă tot încerc să-l motivez să facă mai mult, mult mai mult. El trebuie să înţeleagă că fără o atitudine mai bună la antrenamente şi la meciuri nu poate să-şi ridice nivelul. Depinde doar de el să schimbe ceva în randamentul lui.
Pleacă Bokila la Steaua?
Bokila e un copil care s-a încrezut prea mult în ce i-au spus impresarii lui, iar aceştia i-au făcut mult rău. La momentul actual, Bokila şi Hamza sunt cele mai bune vârfuri din România. Vrea Steaua să transfere vreunul dintre ei? Să plătească. Cât? Milioane, din punctul meu de vedere. Şi eu îmi doresc câţiva fotbalişti de la Steaua, dar nu te poţi apropia de ei, din cauza preţurilor.
Totuşi Steaua e acum echipa numărul 1 a României.
În momentul de faţă, da. Dar să nu uităm că de şapte ani se chinuie să câştige ceva. Fotbalul ăsta e aşa pervers uneori. Azi eşti sus, mâine ştii cum cazi? Nu te mai prinde nimeni. Steaua e un lider absolut meritat, a dominat campionatul, a avut constanţă. Din păcate, nici noi, nici celelalte echipe nu le-am suflat în ceafă. Când ai zece puncte avans, normal că joci altfel. Dar faptul că Steaua e aproape campioană nu înseamnă că va domina fotbalul românesc de acum înainte şi nici că poate fixa preţurile fotbaliştilor din România.
„La noi nu există spiritul echipei naţionale”
Eşti unul dintre puţinii prieteni ai lui Mutu. Mai ţine-ţi legătura?
Da. Vorbim destul de des.
Eu exemplu pozitiv sau negativ pentru elevii tăi?
Nu e un exemplu. Eu nu-l dau pe Mutu exemplu în niciun fel.
L-ai lua la Petrolul?
Nu. Nu l-aş lua pentru că Mutu e genul de fotbalist care poate creea probleme. E foarte valoros ca jucător, dar eu îl cunosc bine şi ştiu că mi-ar putea face probleme. Şi de ce să nu rămân eu prieten cu el? N-am nevoie de probleme din partea nimănui, cu atât mai puţin din partea prietenilor. Pe de altă parte, nu ştiu nici cât de interesat ar fi Mutu de Petrolul. Nu-l văd dorindu-şi să-şi încheie cariera aici.
De când te-ai retras de la naţională, România nu mai are un fundaş dreapta care să joace constant.
Am remarcat şi eu asta. Nu ştiu care e motivul. Fotbalişti sunt: Râpă, Măţel, Luchin. Eu l-am folosit pe Luchin fundaş dreapta la Timişoara şi era foarte bun. Iar în meciul cu Franţa a jucat impecabil. Personal, i-aş da mai multă încredere şi la naţională.
Avem sau nu şanse să ajungem la Mondialul din 2014?
Sigur că da. Dacă am făcut două meciuri proaste, cu Ungaria şi Olanda, gata nu mai avem şanse? Nu mai contează că am bătut în Turcia? Trebuie să credem în naţională. Toţi suferim că nu mai sunt rezultatele de altădată, dar acum ce facem, desfiinţăm naţionala, după orice meci slab?
Există un curent anti-Piţurcă destul de puternic.
E un curent anti-naţională în primul rând. La noi, în fotbal, nu e spiritul acela al echipei naţionale, nu e lumea mobilizată, nu se trăiesc intens meciurile tricolorilor. Toată lumea se pricepe şi parcă abia aşteaptă o eroare ca să-şi verse năduful. Am trăit şi eu momente tensionate la lot, dar toţi am mers înainte.
Care e cea mai mare problemă a fotbalului românesc?
Organizarea la copii şi juniori. În afara lui Gică Hagi, care face ceva extarordinar la Viitorul, stăm prost. Normal ar fi ca Federaţia să facă patru centre regionale „Luceafărul”, cu câte 30-40 de fotbalişti, din care să se alimenteze şi naţionalele mici. Din ce am văzut toate naţionalele mici se „hrănesc” de la Hagi. Păi dacă ce face el e bine, de ce nu legalizăm treaba asta?
În Liga 1 bântuie insolvenţa. S-a plătit prea bine şi acum nu mai sunt bani?
Unii patroni s-au întins mai mult decât pătura pe care au avut-o la dispoziţie. S-au gestionat prost fondurile existente. Nu e neapărat din cauza crizei. Criză e în toată lumea, insolvenţă doar la noi.
Ultima întrebare: Viitorul tău la Petrolul depinde de câştigarea Cupei României sau de clasarea pe locurile 1-4 în campionat?
Lupt să-mi îndeplinesc obiectivul dar la întrebarea asta îţi poate răspunde conducerea.
„Messi e imposibil de ţinut”
Cosmin Contra a jucat opt sezoane în Spania şi i-a avut ca adversari pe Messi şi Ronaldo. „Messi e mai greu de ţinut, de fapt e imposibil. Dar şi Ronaldo e un fotbalist incredibil”, a mărturisit el. „Guriţă” nu ţine însă nici cu Barcelona, nici cu Real Madrid. ”Eu sunt fan Getafe, unde am jucat ani buni, iar apoi ţin cu Atletico Madrid. Sunt printre puţinii care n-au ales între Barca şi Real”, a mai dezvăluit antrenorul Petrolului.
„În fotbal, eu am regulile mele, de la care nu mă abat pentru nimeni, nici măcar pentru cei mai buni prieteni”
„Sunt adeptul stilului ofensiv. Îmi place fotbalul spaniol, mai puţin cel italian, dar asta nu înseamnă cu nu vreau o organizare perfectă în apărare”
„Îmi plac jucătorii care au curajul de a încerca să decidă singuri un meci. Sunt faze în care trebuie să-şi doreşti să araţi că eşti fotbalist”
O singură înfrângere are Cosmin Contra în cele 23 de meciuri, din carira sa de antrenor la Poli Timişoara şi Petrolul
Se încarcă comentariile...
