Colecţionarul de medalii a mai adăugat un titlu la gâtul „cocoşilor”. Cine e omul care a reinventat handbalul francez

Antrenorul naţionalei de handbal masculin a Franţei e omul momentului în sportul mondial, după ce naţionala ţării sale a câştigat din nou Campionatul European.

Destinul a făcut ca fiul unor imigranţi italieni, stabiliţi la Albi, în poalele Alpilor, să facă din franţa principal putere a handbalului masculin mondial. “Cocoşii” au câştigat duminică seara din nou titlul European, într-o manieră categorică, spulberând Danemarca, la Copenhaga, cu 41-32. Succesul este în fapt, doar continuarea unui şir lung de performanţe care-l au în prim plan pe Claude Onesta, tehnicianul Franţei, aflat în funcţie din 2001.

 Onesta a luat cu Franţa tot ce se putea câştiga. Are trei campionate europene, două mondiale şi două titluri olimpice. Practic, 9 dintre cele 11 titluri majore câştigate de Franţa, îl au pe Claude Onesta în prim-plan (n.r. “cocoşii” au mai luat CM în 1995 şi 2001). Totodată, antrenorul de 57 de ani este singurul selecţioner din istoria sportului care a fost în acelaşi timp campion european, mondial şi olimpic.

Cum a reuşit Claude Onesta, fost handbalist timp de 19 ani la Toulouse, să clădească o naţională atât de puternică? A beneficiat de programul impus de Federaţia de la Paris, care a dispus la începutul anilor 2000 ca echipele din campionat să se bazeze în principal pe jucători autohtoni şi foarte puţin pe străini.  “Un jucător francez de 23- 24 de ani, dacă este talentat, are deja în spate trei sau patru ani de prima divizie, fiind obişnuit cu responsabilităţile la cel mai înalt nivel", a explicat Onesta. Aşa se explică explozia unor handbalişti ajunşi acum la o cotă uriaşă, dar care joacă totuşi în Franţa. În lotul pe care l-a avut la Copenhaga s-au regăsit doar doi stranieri: vedeta Nikola Karabatici, plecat de la Montpellier, după un scandal de pariuri, şi  Cedric Sorhaindo. Ambii joacă la FC Barcelona, finalista Ligii Campionilor.

Seria excelentă a naţionalei de handbal masculin a Franţei e cu atât mai remarcabilă cu cât ea în vine într-un moment în care deşi sunt foarte puternice cluburile franceze nu excelează în competiţiile europene. În toată istoria Franţei, un singur club a câştigat Liga Campionilor. S-a întâmplat în 2002, când Montpellier a ieşit învingătoare, prevestind parcă începutul unei supremaţii a handbalului masculin francez, la nivel de naţională.

România a participat în 1996 la ultimul său turneu final major în handbalul mondial

Medaliile Franţei cu Onesta antrenor
2014 Aur – Campionatul European
2013  -
2012 Aur – Jocurile Olimpice
2011 Aur – Campionatul Mondial
2010 Aur – Campionatul European
2009 Aur – Campionatul Mondial
2008 Aur – Jocurile Olimpice
                    Bronz – Campionatul European
2005 Bronz – Campionatul Mondial
2003 Bronz – Campionatul Mondial