Campioana paralimpică Marieke Vervoort a fost eutanasiată! Ultimele ei declaraţii, cutremurătoare!

În Belgia, cei care nu vor să mai trăiască pot semna actele pentru ca un medic să le pună capăt zilelor. De această lege, pe care a promovat-o cât timp a trăit, a profitat sportiva care a cucerit patru medalii olimpice la atletism în scaun cu rotile.

Lumea sportului e în doliu după ce belgianca Marieke Vervoort (40 de ani) a fost eutanasiată după o luptă dură cu o boală care a chinuit-o de la vârsta de 14 ani.

Ea a fost diagnosticată cu o maladie degenerativă a muşchilor şi, pe măsura trecerii anilor, durerile au devenit din ce în ce mai mari. „Sunt nopţi în care dorm doar 10 minute. Au fost situaţii în care unii au leşinat doar văzând cât mă chinuiesc din cauza durerilor! E prea mult pentru corpul meu. La fiecare şedinţă de pregătire, sufăr din cauza durerilor. Dar mă pregătesc intens de fiecare dată. Antrenamentele şi competiţia sunt medicamentul meu. Trag tare pentru a scăpa de temerile mele“, spunea Vervoort într-un interviu acordat cu ocazia Jocurilor Paralimpice din 2016, la Rio de Janeiro.

Belgianca a fost mereu o mare susţinătoare a legii care permite eutanasierea: „Practic, pot decide singură pentru viaţa mea. Am avut perioade în care am fost foarte speriată, dar acele documente de eutanasiere m-au calmat mereu, fiindcă ştiu că, atunci când durerea va fi prea mare, am acele documente la mine. Dacă nu le aveam, m-aş fi sinucis de mult. Cred că rata sinuciderilor ar scădea în fiecare ţară, dacă se va adopta legea eutanasierii. Sper ca toată lumea să-şi dea seama că eutanasierea nu înseamnă crimă, ci chiar îi încurajează pe oameni să trăiască mai mult“.

De-a lungul vieţii ei, Vervoort a avut, pe lângă dureri atroce, şi accidente groaznice. În 2014, în timp ce îşi făcea pasta, a avut o criză de epilepsie, şi-au turnat apă fierbinte peste picioare şi a fost spitalizată patru luni. Ulterior, şi-a luat un câine, Zen, care a ajutat-o enorm: „Mă averizează cu o oră înainte să am o criză. Nu ştiu cum îşi dă seama“.

În ultimii ani, Vervoort se împăcase cu ideea că nu mai are mult de trăit din cauza durerilor. „Pot să fiu bine acum şi să leşin din cauza durerilor după un minut. Trebuie să trăieşti de pe o zi pe alta şi să te bucuri de lucrurile mici. Oricine poate muri mâine din cauza unui atac de cord sau din cauza unui accident. Sfârşitul poate veni mâine pentru oricine“.

Cu o medalie de aur şi una de argint la Jocurile Paralimpice din 2012 şi una de argint şi una de bronz la Jocurile Paralimpice din 2016, Vervoort şi-a dorit să fie ţinută minte drept „o femeie nebună, care a râs şi a zâmbit tot timpul“. Visa să piloteze un avion F-16, dar şi o maşină de cursă. 

„Vreau ca la înmormântarea mea fiecare să aibă în mână un pahar de şampanie şi să se gândească la mine. Toată lumea mă vede cu medalia de aur, dar nimeni nu ştie cât de greu e“, a spus belgianca. Aceasta semnase actele pentru eutanasiere încă din 2008.

  Văd moartea altfel faţă de acum mulţi ani. Pentru mine, moartea e ca o simplă operaţie. Adormi şi nu te mai trezeşti. E ceva care mă linişteşte. Marieke Vervoort campioană paralimpică