Povestea vânătorului, aşa cum lăsa el să se înţeleagă, ar fi aceasta: George Richmond Elliott, scoţian, vânător, pasionat de uciderea urşilor din România, organizator al unor excursii de vânătoare în ţara noastra, oferă posibilitatea celor interesaţi de a vâna contra cost (4.500 de euro), în România, asigurând transportul, cazarea, formalităţile de vânătoare şi băutura de după.  

De aici a pornit o frustrare de tip naţionalist: „Vin străinii să ne omoare animalele!”. Canalele mass-media au preluat informaţiile de pe Facebook şi le-au prezentat fără o minimă documentare: „Revoltător: străinii ne vânează animalele pentru că suntem o ţară ieftină”. Vedete de televiziune s-au raliat mişcării şi, în goana după like-uri şi share-uri, au pornit campanii: „Opriţi boul care ne ucide urşii”. Zeci de mii de oameni ai intrat în această horă jucată în jurul ursului „ucis” de puşca străină.

Povestea e un foc de paie făcut să pară un incediu devastator. Iată argumentele:

1.    Vânătoarea este legală în România, atât pentru români cât şi pentru străini.
 

2.    Vânătorii din România ne aduc cu picioarele pe pământ: vânătoarea e chiar necesară pentru că avem un surplus de urşi.
 

3.    Fotografia care a scandalizat România nu a fost făcută la noi în ţară, ci în Peninsula Alaska.
 

4.    Omul care zâmbeşte din spatele ursului împuşcat, şi care a fost făcut „bou”, „bestie” „javră” nu este autorul postării de pe Facebook, ci un american care a vânat în Alaska şi a cărui poză a fost furată de pe un site de vânătoare din SUA.
 

5.    Anunţul scoţianului George Richmond Elliott nu putea fi decât o înşelătorie menită să stoarcă bani de la naivii care ar fi putut crede că vânătoarea se organizează la fel de uşor ca un joc de bridge. George Richmond Elliott nu avea decât un cont de Facebook, o adresă de email şi o firmă intitulată pompos, dar fără site de internet şi cu un capital de o liră sterlină. Cu un asemenea arsenal nu se pot organiza excursii de vânătoare în ţări străine.

 

Descrierea companiei Hunting and Sporting Scotland LTD, deţinută de George Richmond Elliott. Capital: o liră. Sediu. o căsuţă dintr-un orăşel scoţian.

„Adevărul” a urmărit această poveste şi a luat opiniile tuturor părţilor implicate: scoţianul de la care a pornit totul, femeia din Timişoara care s-a scandalizat prima, pădurarii şi autorităţile din România, vedeta radio-TV care vânează orice are potenţial de viral pe Facebook, americanul care deţine fotografia cu pricina. Concluzia e una singură: ursul românesc nu are nevoie de campanii pe Facebook. Doar oamenii au nevoie de campanii pe Facebook pentru a-şi crea iluzia că fac ceva important.

Domnul Elliot şi doamna T

La 17 iulie 2013, scoţianul George Richmond Elliott îşi face un cont de Facebook. În aceeaşi zi anunţă că va organiza în luna octombrie a acestui an o vânătoare de urşi bruni în România. Vânătorii interesaţi erau anunţaţi că întreaga excursie şi vânătoarea de urşi costă 4.500 de euro. Pentru credibilitate, anunţul era însoţit cu o poză în care un bărbat zâmbeşte victorios din spatele unui urs abia împuşcat.

George Richmond Elliott îşi lasă adresa de email unde poate fi contactat. Compania pe care o reprezintă nu are nici măcar o pagină de internet. Este înregistrată într-un orăşel scoţian cu câteva mii de locuitori, iar pe site-urile care oferă informaţii despre firmele din Marea Britanie apare cu un singur angajat şi cu conturile goale. Toate tratativele organizării unei astfel de vânători par să se ducă pe Facebook şi pe email.

Postarea lui Elliott ajunge să fie distribuită pe conturile de Facebook din România. La 26 iulie, Anca T., din Timişoara, îi scrie scoţianului un emoţionant email în care îl imploră: „Te rog, nu ne omorî urşii. Chiar trebuie să faci asta? E singurul mod în care te bucuri de viaţă?”. Imediat primeşte un răspuns de la scoţian: „Da, o să vă ucidem toţi urşii, toate păsările din Delta Dunării, toţi cocoşii de munte, toţi mistreţii şi toţi cerbii. Sunteţi o ţară ieftină, cu conducători ieftini, cu politicieni corupţi şi asta meritaţi”.
Răspunsul stârneşte o mare indignare. Un colaj cu poza ursului ucis şi răspunsul arogant al lui Elliot devine viral pe internet. Fără să ştie nimic despre situaţia urşilor din România, timişoreancă Anca T. lansează o campanie pe Facebook: „Salvaţi ursul brun!”.

Ea le-a povestit reporterilor “Adevărul” cum a devenit, fără să-şi dea seama, iniţiatoarea unei campanii îmbrăţişate în timp record de mii de oameni: “Iniţial, am văzut pe Facebook o fotografie cu domnul respectiv şi cu ursul şi la începutul am zis «No, săracu’ urs!». Eu nu sunt în domeniu. Cunosc din copilăria mea mai mulţi pădurari şi ştiu că pe atunci se numărau animalele an de an. Acum, din ce-am citit pe internet, se pare că nu prea se mai numără. Nu ştiu dacă informaţiile sunt corecte, poate că jurnaliştii ştiu mai bine pe ce te poţi baza şi pe ce nu din informaţiile de pe internet. Pe mine mă depăşeşte, am lansat o campanie doar pentru ca oamenii să se gândească la subiect”.

Raţionamentul Ancăi T este corect: jurnaliştii ştiu mai bine pe ce te poţi baza şi pe ce nu din informaţiile de pe internet.

Numai că, în practică, lucrurile stau altfel. Site-urile de ştiri au preluat subiectul excact cum l-au găsit pe Facebook şi l-au centrat pe mesajul politic al scoţianului: „sunteţi o ţară ieftină, cu politicieni corupţi”. Inerentul s-a umplut de ştiri: „Britanicul care a umilit România”, „Anunţul scandalos făcut de un străin”.

FOTO: facebook.com/casa.jurnalistului

„Oamenii sunt proşti”

Contactat de „Adevărul” pe aceeaşi adresă de email, George Richmond Elliott a răspuns confuz, speriat de amploarea pe care a luat-o un anunţ postat pe o pagină de Facebook creată cu doar câteva zile în urmă.

„Nu organizăm vânători în România, acea fotografie e din Alaska, nu din România. Oamenii sunt proşti. Nu am spus niciodată că omul din poză sunt eu, pentru că nu e adevărat. Am postat fotografii din toată lumea, cu trofee care îmi plac. Oamenii din ţara voastră au inventat totul, inclusiv un email de-al meu către acea doamnă. N-am scris niciodată că aveţi o ţară ieftină, cu conducători răi şi aşa mai departe. Totul e o neînţelegere şi, ca să fiu sincer, o găsesc foarte amuzantă. Încă postez tot felul de prostii pe Facebook, pe pagina lui Mihai Morar, doar ca să râd de ei. E chiar stupid ce se întâmplă, îmi pare rău”.

George Richmond Elliott nu a mai răspuns la celelalte mailuri trimise de "Adevărul" şi a dispărut definitiv, la fel cum apăruse. Şi-a şters contul de Facebook şi s-a făcut nevăzut, lăsându-ne, însă, în continuare, cu povara de a salva ursul brun.

I-am scris un mail acestui nene în care am zis doar atât „Please, don’t kill our bears”. Probabil că l-am supărat pentru că mi-a răspuns cum mi-a răspuns, dar nu m-a deranjat, m-am gândit că aşa mi se trezeşte spiritul civic. Practic, mi-a lansat o provocare.

Anca T
iniţiatoarea campaniei „Salvaţi ursul brun”

„Orăşenii confundă ursul din pădure cu ursuleţul de pluş”

Subiectul a crescut de la o zi la alta. La dezbaterile TV, militanţii pentru drepturile animalelor au militat cum au putut mai bine: „Ursul e în pericol!”. Până la urmă, puţin importă scânteia care a declanşat scandalul, câtă vreme dezbaterea ar avea fundament. Aşadar, e în pericol ursul?

Neculai Şelaru este director al Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România. El ne-a explicat:

„Oamenii de la ţară, care se confruntă cu problema urşilor, au o atitudine realistă, pe când cei de la oraş sunt rupţi de realitate. Ei confundă ursul din pădure cu ursuleţul de pluş. Cum să omori ursuleţul de pluş? Păi, când te întâlneşti cu el sau când intră peste tine în casă, nu mai e de pluş. Degeaba blamează ei vânătorii, pentru că vânătorii fac o treabă foarte utilă. Ei ţin la un anumit nivel populaţia de urşi, pentru că o suprapopulare ar face ca animalele să devină periculoase şi să producă pagube incalculabile. Vânătoarea este practicată peste tot în lume, mai puţin în Coreea de Nord şi o parte din China. Ne-am găsit noi acuma să ne îngrozim că există vănătoare”.

Ministerul Mediului şi-a exprimat punctul de vedere: „În România, ca şi în majoritatea statelor civilizate, vânătoarea reprezintă o activitate tradiţională care în ultimul secol se desfăşoară raţional, în scopul menţinerii echilibrului dintre speciile de vânat şi mediul acestora. (...) Firmele româneşti sau străine care postează anunţuri privind organizarea de «sesiuni» de vânătoare în România nu au dreptul legal de a organiza acţiuni propriu-zise de vânătoare, ci doar de a intermedia relaţiile dintre vânători şi gestionarul fondului cinegetic”.

Cota de 250-300 de urşi ucişi pe an

„Suntem ţara cu cea mai mare densitate de urşi din Europa, avem un surplus populaţional şi de aceea, conform legilor în vigoare şi a directivelor europene, se aprobă anul o cifră de intervenţie, adică un număr de urşi care pot fi vânaţi pentru a ţine numărul la un anumit nivel, altfel urşii produc stricăciuni sau devin periculoşi. De obice, e vorba cam de 250-300 de urşi anual, cotă pe care Ministerul Mediului o împarte pe judeţe. Gestionarul unui domeniu de vânătoare (asociaţii de vânătoare, regia naţională a pădurilor, facultăţile de silvicultură) valorifică aceste cote de vânătoare către vânători străini sau români. De obicei, străinii vin prin firme de turism vânătoresc sau iau legătura direct cu gestionarul, dar asta se întâmplă mai rar. Sunt lucruri absolut legale şi Ministerul Mediului ar trebui să reacţioneze la acest scandal şi să precizeze că în România nu se poate vâna oricum şi oriunde”, spune Neculai Şelaru. El crede că anunţul scoţianului a fost dat ca să atragă clienţii, „dar – spune Şelaru - în România sunt nişte reguli foarte clare, iar fenomenul acesta al străinilor aventurieri care vin în grupuri să vâneze ilegal în România este o prostie, nu există aşa ceva”.

Ucis în Alaska în 2009, jelit în România săptămâna asta

Din toată această poveste un singur om are de pierdut: un american pe nume Mike, din statul american Wisconsin. Mike este bărbatul pe care mii de români l-au făcut “bestie” şi “jigodie”, căruia internauţii români i-au decupat capul în Photoshop şi l-au pus în gura unui urs. În 2009, el a fost la vânătoare de urşi în Alaska. Acolo a împuşcat unul şi s-a fotografiat cu el. Poza apare pe site-ul companiei de pescuit şi vânătoare “The Sporting Traveler” din America. Poza a fost furată de acolo şi postată pe contul lui George Richmond Elliott, lângă anunţul despre România. Matt Gindorff este fondatorul companiei americane “The Sporting Traveler”. Acesta ne-a declarat: “Ursul din imagine a fost vânat în 2009, în Peninsula Alaska de către unul dintre clienţii mei. Habar nu am cine este domnul Elliott. Compania mea nu a organizat niciodată vânători în România sau în ţările dimprejur”.

Capul vânătorului american a fost decupat în Photoshop şi pus în gura unui urs. Autor: posesorul blogului spanac.eu

Vânătoarea de like-uri este legală

Ca orice vedetă de radio şi televiziune, Mihai Morar vrea să fie popular pe Facebook. El a prelucrat poza cu ursul împuşcat, i-a dat puţină culoare, ca să fie mai frumoasă, şi a scris pe ea: “Opriţi boul care ne ucide urşii!”. La final a branduit-o cu numele său: “by Mihai Morar”. A scris lângă ea un text nervos: “Pe contul lui de facebook, boul, pe nume GEORGE RICHMOND ELLIOT (ce nume nobil, ce destin de bou) anunţă o vânătoare în România. (…)Ţine doar de noi, locuitorii acestei «ţări ieftine», cu «politicieni corupţi» (aici boul are dreptate, din păcate), ca în octombrie România să nu se transforme în «Pişatul Boului»”.

Iniţiativa lui Mihai Morar a strâns până acum 17.000 de share-uri şi 8.000 de like-uri”. Sunt cifre uriaşe care generează apariţia respectivei poze pe sute de mii de conturi de Facebook.

L-am întrebat pe Mihai Morar dacă nu s-a gândit să mediteze puţin sau să facă o minimă verificare înainte de a posta această poză. S-a arătat indignat: “Nu mă interesează a cui e poza sau cine apare în ea. Eu nu sunt şoarece de internet să stau să caut de unde e luată poza. Nu sunt nici jurnalist şi nu trebuie să respect vreun cod deontologic. Eu am doar o emisiune la TV şi una la radio, nu sunt angajat ca jurnalist. Eu l-am făcut bou pe George Elliott, nu ştiu dacă era el sau nu în acea poză. Poza aia era pe Facebook, conţinea violenţă, nu e treaba mea să verific de unde e luată”.

CITAT
Nu consider că am făcut o gafă atât timp cât vânătoarea ilegală în România este la ordinea zilei. De un ştiu asta? Acum îmi puneţin întrebări de procuror. De unde ştiţi voi că nu există vănătoare ilegală?

Mihai Morar
realizator de emisiuni radio-tv


Concluzii:

1.    Vânătoarea de urşi va continua în România. Anul ăsta vor fi ucişi în jur de 250-300 de urşi în mod legal, indiferent dacă glonţul va pleca din puşti româneşti sau străine.

2.    Cetăţeanul american batjocorit în toate felurile, vreme de o săptămână, pe Facebook, îi poate acţiona în instanţă pe George Richmond Elliott pentru că i-a folosit imaginea în scopuri comerciale, pe Mihai Morar pentru l-a făcut „bou” într-o poză branduită „by Mihai Morar” şi pe cei care i-au modificat poza în scopuri denigratoare.

3.    Spiritul civic al românilor se canalizează prea uşor către false probleme. Zilele acestea ministrul Dan Şova a anunţat că deocamdată nu poate desecretiza contractul cu firma americană Bechtel întrucât originalul nu mai este de găsit. Paguba României este de 1.4 miliarde de euro. Într-o ţară normală, ministrul ar fi simţit imediat presiunea cetăţenilor indignaţi de o asemenea scuză penibilă. În România, declaraţia a trecut aproape neobservată. Cetăţenii erau ocupaţi să salveze urşii şi să-l înjure pe un scoţian anonim care a îndrăznit să scrie pe internet că suntem o ţară de doi bani.

4.    Noul tip de jurnalism a şters graniţele dintre cei care oferă informaţiile şi cei care le primesc. Câteodată asta e bine, alteori e devastator. Lăsaţi ursul, salvaţi presa!