VIDEO Trauma copiilor români care au fost adoptaţi după Revoluţie de familii canadiene

La începutul anilor '90, sute de familii din Canada au adoptat copii din România. Cu toate că aceasta a fost şansa lor de a scăpa de condiţiile oribile din orfelinate, cicatricele lor au fost de multe ori mult prea adânci pentru a fi vindecate în timp. Lucy LeMare, profesor la Universitatea Simon Fraser, de lângă Vancouver, povesteşte pentru presa canadiană cum s-au dezvoltat copiii adoptaţi din România, în viaţa din Canada.

Când Cortina de Fier a fost dărâmată în urmă cu aproape 25 de ani, imaginile au şocat lumea: zeci de mii de copii români au fost ţinuţi în instituţii reci, gri, iar uneori aceştia erau nevoiţi să stea şi câte şase într-un singur pat, scrie Thespec.

Subnutriţi şi suferinzi, copiii au îndurat condiţiile mizere în tăcere, pe saltele subţiri şi ponosite. Cei mai mulţi dintre aceştia nu vorbeau şi nici măcar nu plângeau. 

„Erau copiii de trei ani care nu mestecaseră niciodată pentru că nu au avut alimente solide”, spune Lucy LeMare, un profesor asociat la Universitatea Simon Fraser, lângă Vancouver.

De cele mai multe ori, de pătuţuri erau legate sticle pentru ca cei mici să se hrănească singuri.

„Nimeni nu a avut loc pentru ei, nimeni nu i-a hrănit şi nimeni nu i-a ţinut în braţe. În cazul în care copilul putea supravieţui acestui tratament, bine, dacă nu, ei se îmbolnăveau şi mureau”, a mai spus LeMare.

Canadienii au înfiat, într-un an, nu mai puţin de 1.400 de copii români

Sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu, numărul de orfelinatele de stat a crescut la peste 600 de instituţii subfinanţate. După ce a fost executat în ziua de Crăciun în 1989, familiile din Occident, care nu avea copii, au invadat ţara pentru a-i adopta pe cei din România. În perioada 1990 – 1991, familii canadiene au luat nu mai puţin de 1.400 de copii din România, aproximativ jumătate dintre ei de la orfelinate, notează publicaţia din Canada. 

Cercetătorii Universităţii „Simon Fraser” din Canada au petrecut ultimele două decenii studiind dezvoltare adopţiilor. Ei au realizat studii pe copii la diferite vârste: mai întâi când erau mici, au continuat cu câte două studii atunci când copii erau în clasele primare, apoi din nou, ca adolescenţi, când aveau aproape 17 ani.

Cerccetătotii au început acum un nou sondaj cu speranţa că, fiind adulţi, foştii orfani români ar putea fi capabili să precizeze ce i-a ajutat şi ce i-a împiedicat în capacitatea lor de a face faţă traumei din copilărie. 

Cercetarea de până acum a reconfirmat faptul că cicatricele cauzate de tratamentul de care au avut parte în copilărie au efecte profunde în viaţa adulţilor. Sondajul cel mai recent, publicat în 2007, a constatat că aproximativ 40% din copiii adoptaţi din România au fost diagnosticaţi cu o tulburare mintală, comparativ cu 15% în rândul populaţiei generale a tinerilor în Canada.

„Când oamenii au văzut aceste imagini, după căderea lui Ceauşescu, s-au uitat la acei copii şi au spus: «Copilul are nevoie de dragoste şi am de gând să iubesc acest copil şi atunci totul va fi OK»”, a adăugat LeMare.

„Nu este întotdeauna aşa. Nu întotdeauna este totul bine şi ceea ce au nevoie aceşti copii este mai mult decât o casă plină de iubire. Provocările şi dificultăţile cu care se confruntă ei fac să fie greu să le oferi o familie iubitoare, care să îi susţină”, a mai precizat LeMare.

La numai o lună după moartea lui Ceauşescu, Sonya Paterson a fost în România. În următorii ani, prin organizaţia ei de caritate, ea ar fi ajutat 350 de familii din Canada şi din Statele Unite ale Americii să adopte aproximativ 500 de copii.

„A fost atât de copleşitor. Copiii erau în pijamale lor mici, în pătuţurile lor. Dormeau în propriile lor excremente şi în propria lor urină. Erau nişte condiţii oribile”, îşi aminteşte Paterson.

În 1990, ea şi soţul ei, David, au adoptat-o pe Carmen. Cei de la orfelinat le-au spus că fetiţa este irecuperabilă. Însă soţii Paterson au insistat să o adopte, iar acum Carmen are 28 de ani. Iar părinţii sunt mândri de fiica lor. 

„Mediul în care am trăit ne-a afectat, într-adevăr, dar nu reprezintă ceea ce suntem acum”, a spus Carmen, pentru publicaţia canadiană. 

„Poţi să alegi. Poţi să-ţi trăieşti viaţa bazându-te pe ceea ce eşti, nu pe mediul în care ai trăit şi nu pe ceea ce spun alţii despre tine”, a adăugat ea. 

My Journey From Romania to the US from Veronica Magreta on Vimeo. 

Cercetătorii au descoperit că provocările au fost proporţionale cu timpul petrecut de copii în orfelinate, iar efectele nu au dispărut odată cu trecerea timpului. 

Anul trecut, în British Columbia, o tânără pe nume Kayla Bourque a fost condamnată pentru tortură şi uciderea animalelor sale de companie. Judecătorul a spus că Bourque a fost adoptată, când avea opt luni, de la un orfelinat românesc. Bourque a fost un caz extrem, spune LeMare.

Cu toate acestea, LeMare a precizat că sunt absolvenţi de facultate, tinerii părinţi şi modele de urmat în rândul copiilor adoptaţi. Dar există, de asemenea, şi un număr mai mare de persoane cu handicap de dezvoltare, probleme de sănătate mintală.

Publicaţia The Spec încheie articolul adresându-se cititorilor care au înfiat un copil din România sau celor care au fost înfiaţi din România şi vor să ia legătura cu alţii asemenea lor. Ei pot lua legătura cu Sonya Paterson, accesând: Facebook.com/Groups/RomanianAdoptivefamilies. 

Citeşte mai multe ştiri pe aceeaşi temă:

FOTO Mărturii dintr-un orfelinat comunist: „Eram înghesuiţi câte 30-40 într-un dormitor, în paturi suprapuse, fără căldură şi fără apă”

Attila Szucs, un bistriţean acum în vârstă de 57 de ani, a avut neşansa să crească într-unul din orfelinatele comuniste, care a funcţionat într-o fostă unitate militară. Deşi au trecut câteva decenii de atunci, Attila încă îşi aminteşte de bătăile crunte, dar şi de înghesuiala de atunci şi de condiţiile vitrege în care îşi duceau traiul.

România văzută din orfelinat

Aproape fiecare zi din nenorocita noastră democraţie m-a ţinut prizoniera trecutului într-o Românie care-şi construieşte un viitor mai mult decât incert orientat (...)  O Românie îngheţată în timp, cu un picior în comunismul cel mai abject, mincions şi grosolan şi cu un picior într-o democraţie şi o civilizaţie incertă.

Studiu american în orfelinatele din România: neglijarea copiilor la o vârstă fragedă le afectează creierul

Până în anii '90, orfelinatele din România erau cunoscute pentru condiţiile precare şi pentru supraaglomerarea în care trăiau copiii. Noile cercetări în domeniu au demonstrat că un astfel de mediu poate afecta creierul copilului pentru totdeauna.

BBC, despre orfelinatele groazei de la Siret: tinerii au lăsat oroarea în urmă

„Să ajungi la Siret înseamnă să ajungi la capătul lumii”, îşi încep reportajul jurnaliştii britanici, care au revizitat oraşul după 20 de ani. Atunci, condiţiile în care erau ţinuţi copiii orafani şi cu dizabilităţi au şocat întreaga lume, stârnind un val de indignare. Acum, aceeaşi copii deveniţi tineri beneficiază de un nivel de trai mai ridicat, dar nu au lăsat în urmă traumele şi oroarea care le-a ţinut loc de copilărie.