Dacă ne uităm în istorie, vedem că toate momentele importante au fost realizate atunci când poporul dar şi aproape întreaga clasă politică a tras în aceeaşi direcţie. Mica Unire de la 1859 a fost posibilă pentru că la un moment dat, lideri politici au înţeles că trebuie să renunţe la ambiţii personale minore pentru binele naţiunii. La fel, în 1866, deşi au existat forţe politice care s-au împotrivit unui prinţ german, după venirea acestuia s-au încolonat în spatele interesului naţional. Astfel a fost posibilă Independenţa câştigată pe câmpul de luptă şi formarea Regatului României. Mai departe, în 1918, doar jertfa întregului popor alături de geniul politic al unor mari oameni de stat a făcut posibilă Unirea de la Alba Iulia, cel mai important moment din istoria naţiunii române.

Chiar şi după 1989, momentele cele mai importante, aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană, au fost posibile pentru că majoritatea românilor au transmis acest lucru, iar partidele şi oamenii politici au urmat vocea poporului.

Astăzi însă, o parte a clasei politice se comportă ca şi cum ar fi o structură separată de popor, o elită aflată deasupra timpului, a legilor şi a consecinţelor. Cred însă că cei care gândesc aşa greşesc şi că vor plăti mai repede decât cred, nu doar în faţa istoriei.

Ca politicieni, trebuie să înţelegem că pentru prima dată după foarte mulţi ani, în societate a revenit sentimentul că lucrurile merg într-o direcţie greşită, că orice am face nu reuşim să ne ridicăm la înălţimea potenţialului nostru.

Da, am intrat într-un an nou, un an simbolic pentru naţiunea română, ori tocmai de aceea cred că este cazul să nu uităm lecţiile ultimilor ani, dar mai ales lecţiile pe care ni le-a oferit tuturor anul 2017. Anul Centenarului poate fi un succes doar dacă înţelegem mesajele pe care ni le-au transmis românii şi mai ales dacă vom avea şi bunăvoinţa de a le asculta şi de a le urma. 2017 a fost anul dezamăgirilor, a confuziilor şi a revoltelor, or eu cred că fix de aici trebuie să plecăm. Festivismul gol care ni se pregăteşte şi apelul la aceleaşi clişee naţional-comuniste de care suntem sătui ca popor de mai bine de jumătate de secol ar putea crea o falie şi mai puternică între actuala clasă politică şi români.

În momentul de faţă, există numeroase fracturi în societatea românească, fracturi ce nu vor putea fi îndreptate printr-o simplă alocare de fonduri de la guvern, printr-un concert de muzică populară sau prin simpla prezenţă a unor lideri la evenimentele consacrate Centenarului.

Ca politicieni, trebuie să înţelegem că pentru prima dată după foarte mulţi ani, în societate a revenit sentimentul că lucrurile merg într-o direcţie greşită, că orice am face nu reuşim să ne ridicăm la înălţimea potenţialului nostru.

Centenarul ne surprinde cu peste patru milioane de români muncind în afara graniţelor dar şi cu alte milioane care ar pleca şi mâine dacă nu ar fi legaţi aici de familie sau prieteni. Pentru toţi aceştia, dar şi pentru mulţi alţii, proiectul propus anul trecut a eşuat. Infractura medicală este la pământ şi chiar în aceste zile suntem în plin scandal cu medicii de familie nemulţumiţi de faptul că au ajuns să fie bătaia de joc a statului. Şcolile sunt nefuncţionale, slab utilate şi uneori reprezintă chiar un pericol la adresa securităţii elevilor. Contra-reforma din Educaţie asigură pe mai departe un sistem clientelar, bazat mai degrabă pe un plagiat decât pe muncă cinstită. Infrastructura rutieră este la pământ, deşi suntem campioni la proiecte în power-point, iar numărul de kilometri de cale ferată este astăzi mai mic decât era în 1940. Porturile de la Dunăre arată chiar mai rău decât arătau atunci, distruse de timp, de nepăsare şi corupţie.

Protestele din 2017 au fost generate în special de sentimentul că actuala putere politică nu mai apleacă deloc urechea la interesele cetăţenilor.

Atmosfera de neîncredere este dublată de evenimentele politice din 2017 care vor continua probabil în aceeaşi direcţie şi în acest an. România activă nu mai are încredere în actuala guvernare şi probabil că nici în clasa politică, în întregul său. Protestele de anul trecut, când peste jumătate de milion de români au fost în stradă, în acelaşi moment, pentru a protesta faţă de modificarea legilor justiţiei demonstrează şi mai clar ruptura din societate.

Românii se confruntă zilnic cu sentimentul instabilităţii generat de modificările absolut aberante la codul fiscal şi de noile taxe şi impozite menite a reduce de fapt creşterea economică.

Protestele din 2017 au fost generate în special de sentimentul că actuala putere politică nu mai apleacă deloc urechea la interesele cetăţenilor. Sentimentul s-a acutizat în tot anul 2017 şi există riscul să crească şi mai mult în acest an. Unii au demonstrat paşnic în stradă, alţii şi-au exprimat revolta în mediul on-line, alţii au decis să plece din ţară. Sentimentul de instabilitate s-a dus însă, ca o undă seismică, şi în rândul românilor care au votat actuala majoritate. Şi ei au resimţit tulburările anului 2017 şi cu siguranţă le vor simţi şi în 2018.

Anul Centenarului poate fi un an al unităţii pentru naţiunea română doar dacă politicienii se vor întoarce cu faţa către popor. Da, uneori nu ne place ce auzim, însă exact ăsta este rolul nostru, să transformăm criticile în acţiuni benefice comunităţii şi ţării.

Ăsta cred că este de fapt marele test al anului 2018. Va fi anul în care vom redeveni o naţiune sau anul care va continua prăbuşirea.

Anul Centenarului trebuie să fie un an al stabilităţii politice şi al stabilităţii economice. 2017 trebuie să aducă asumarea fermă a unor direcţii, atât în politica internă cât şi externă. Nimeni nu mai are dreptul acum să se ascundă în spatele perdelelor de fum, căci miza este una deopotrivă simbolică, istorică cât şi de viitor. Un nou an marcat de conflicte, de vrajbă şi lipsit de predictibilitate va influenţa mersul României pe o lungă perioadă de timp.

Dacă nu vom reuşi să ne punem cu toţii la aceeaşi masă în curând am putea fi o simplă prezenţă pe hartă, fără trecut şi fără viitor. Şi ăsta cred că este de fapt marele test al anului 2018. Va fi anul în care vom redeveni o naţiune sau anul care va continua prăbuşirea.