Suntem prizonierii unui stat nevolnic

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Şirul de tragedii, culminând cu moartea a 27 de persoane şi alte aproape 200 de răniţi, ar trebui să ne pună pe gânduri asupra rolului şi potenţei statului român. Se achită statul de sarcinile pentru care încasează taxe şi impozite? Nici pe departe.

Avem un stat nevolnic, corupt până în măduva funcţiilor, un stat în care banul obţinut prin şpagă, comision, furt de-a dreptul din bugetele ţării, decide totul.

Din când în când soarta ne avertizează asupra acestor realităţi la care asistăm pasivi şi inerţi.

Sunt oameni care-şi iau din pâinea de la gură să-şi plătească taxele şi impozitele, pentru a avea, în schimb, siguranţă pe stradă, în localuri, când cumpără alimente sau medicamente. Siguranţa pe care o aşteaptă de la stat.

Stat înseamnă instituţii, legislaţie, reguli şi regulamente, oameni care populează instituţiile şi ar trebui să se achite de sarcinile pentru care cetăţenii îi şi plătesc.

Nu se achită de obligaţii, afară cu ei, trimişi în judecată sau destituiti.

Nu este suficientă declaraţia pe proprie răspundere a patronilor unui local, că acolo nu se va întâmpla o tragedie.

Primăria, poliţia, pompierii, ISU, instituţiile de sănătate publică trebuie să verifice în permanenţă tot ce scrie în acte şi documente.

Dacă n-o fac, ne trezim cu tragedii şi evenimente dramatice, precum cel de vineri seara.

E rolul justiţiei, o altă componentă importantă a statului, să facă lumină şi dreptate.

Dacă ne uităm în urmă, la incendiul de la maternitatea Giuleşti, accidentul de avion din Munţii Apuseni, tragedia de pe lacul Sutghiol, justiţia a găsit vinovaţi doar acari Păun. Mici funcţionăraşi, în timp ce marii rechinii, cu adevărat vinovaţi, au rămas pe funcţii, mănâncă în continuare salariile pe care le plătesc cetăţenii ca să-i apere de necazuri.

Sunt slabe speranţe ca de data aceasta să se întâmple altfel.

Vor veni alte şi alte evenimente, uitarea se va aşterne peste morţii din clubul Colective, iar data viitoare o luăm de la început cu lacrimile şi lamentările.

Dacă vine un cutremur puternic,  câte şcoli se vor prăbuşi peste copii noştri? Îşi pune statul întrebarea asta? Sau ne vom plânge copiii morţi,  aşa cum facem acum?

Este şi vina noastră, că nu luăm la şuturi statul, pe care-l plătim să ne apere şi să ne ofere securitatea în ţara noastră.

Există o paletă întreagă de reacţii ale societăţii, până ajungem să avem un stat, cât de cât competent şi mai cinstit.

  • Să nu mai achităm taxe şi impozite, să ne plătim direct la furnizori serviciile esenţiale, (şcoli, spitale),  iar dacă aceştia nu se achită de sarcini să-i luăm de guler să-i dăm afară.
  • Manifestaţii şi demonstraţii până când “actualul stat” pleacă şi vine altul, mai competent.
  • Să punem presiune pe schimbarea guvernelor până când avem unul care înţelege, ştie şi poate să-şi facă datoria faţă de cetăţeni.
  • Să blocăm primăriile cu primari incompetenţi şi corupţi până când demisionează şi lasă locul altora.

Acestea sunt mijloace de forţă, aparent nedemocratice. Dar viaţa copiilor noştri a fost retezată din prea multă democraţie, sau prea puţină?

Democraţie înseamnă şi reacţia sănătoasă şi puternică a societăţii, atunci când lucrurile o iau razna, nu să aştepte pasiv până la alegeri, când avem de ales între aceeaşi incompetenţi şi hoţi.

Asasinii tinerilor de la clubul care a luat foc se află în scaunele înalte, ministeriale sau din primării, care n-au fost în stare să controleze şi să asigure condiţii normale de derulare a unor evenimente la care participă un număr mare de  cetetani. 

Are şi justiţia sarcina de a căuta şi găsi vinovaţii, inclusiv din scaunele înalte.

Dacă nu face dreptate, nu ne rămâne decât să ne apărăm copiii cu forţa, pentru ca astfel de evenimente dramatice să nu se mai producă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite