Substanţele interzise în sportul românesc. De la marijuana lui Cornel Dinu la pastilele de slăbit ale lui Adi Mutu
0
Despre un subiect tabu în România. Drogurile şi dopingul în sportul de la noi. N-aţi crede când a început şi unde o să ajungă.
Declaraţiile ciclistului american Lance Armstrong, în cadrul unei emisiuni televizate, schimbă radical tot ce ştiam despre sportul de performanţă. Povestea frumoasă a învingătorului care se vindecă de cancer, câştigă şapte Tururi ale Franţei şi se retrage apoi la ranch-ul său din Texas, să trăiască frumos alături de familie e o minciună. Lance Armstrong a recunoscut că s-a dopat: Eritropoetină, testosteron, transfuzii cu sânge. Nu e primul caz de dopaj, dar e, cu siguranţă, cel mai răsunător.
Întrebarea care se naşte acum în minţile a milioane de oameni este: “Mai merită să-ţi trimiţi copiii să facă sport de performanţă?”. Români, mai merită să vă înrolaţi copiii în armata sportului profesionist?
Dacă ne uitam la Carol Novak am putea spune că “da”. Carol Novak este medaliat cu aur la Jocurile Paralimpice de la Londra, de anul trecut. E şi cel mai cunoscut ciclist din România, chiar dacă are o proteză în locul părţii inferioare a piciorului drept.
Dar, prin cazuri particulare poţi demonstra orice. Sportul e mai mult decât cazul particular al lui Carol Novak.
“Există comitete şi comisii anti-doping, dar laboratoarele substanţelor interzise sunt mereu cu un pas în faţă, scoţând din eprubete noutăţi”, spune Nicolae Mărăşescu, membru COSR şi unul dintre cei mai mari antrenori de atletism pe care i-a avut România.
"Eritropoetina, steroidul din care plouă cu globule roşii. Miracolul farmaceutic răspunzător pentru moartea suspectă a 17 ciclişti în ultimii 13 ani şi dricul pe care au pedalat participanţii la Tour de France ’98. Cine greşeşte doza moare de infarct şi e plin de sânge gros ca magiunul. Cine nu, câştigă 30 de secunde la fiecare 20 de minute de alergare" Traian Ungureanu ziarist, în cartea “Manifestul fotbalist”
Doping şi sabotaj politic
De la anabolizante şi marijuana, la EPO şi cocaină, România are o istorie care merge în paralel cu sportul.
În anii ‘70, dopajul se infiltra cu brutalitate în lumea sportului de performanţă. Lupta politică dintre Germania Democrată şi cea Federală a cuprins şi sportul. Dopajul devenise politică naţională în Germania de Est. Şi România a intrat în circuitul anabolizantelor.
Natalia Andrei şi Ileana Silai, două dintre cele mai bune alergătoare pe care le avea România în anii ‘70, au fost suspendate în acelaşi timp, la un control din anul 1979. Probele ambelor atlete conţineau steroizi anabolizanţi, fiind suspendate de Federaţia Internaţională de Atletism vreme de opt luni. Contactate de “Adevărul”, cele două atlete au refuzat să vorbească despre acest moment din cariera lor. Natalia Andrei a spus, cu câţiva ani în urmă, într-un interviu pentru „Gazeta Sporturilor” că suspendarea cu pricina a fost un sabotaj al Uniunii Sovietice: „De trei ani eram liderul european la 1.500 şi 3.000 de metri, iar atletele din URSS nu mă puteau bate. La fel şi în proba de 800 de metri, unde Ileana Silai făcea legea. Nu e o coincidenţă faptul că ambele am fost găsite dopate în acelaşi timp, iar la contraexpertiză nu au mai fost descoperite anabolizantele. Se apropia Olimpiada de la Moscova, din 1980, iar sovieticii trebuiau să câştige”, declara Natalia Andrei.
“Nu sovieticii, domnule, ci nemţii ne-au sabotat. Germania Democrată – acolo erau cele mai tari laboratoare”, spune Nicolae Mărăşescu, fostul antrenor şi fostul soţ al Nataliei Andrei. Ileana Silai nici nu mai recunoaşte că ar fi fost suspendată: “Nu, nu. Eu am luat numai vitamine. Am lipsit o vreme pentru că am fost accidentată”.
"Toată lumea care aleargă mai mult de o mie de metri e dopată. Dacă vrei să participi la competiţii şi să nu ieşi ultimul, trebuie pur şi simplu să iei ceva" Ian Brown campion european la cros în 1996
Dinu: “Marijuana e păcăleală… rămânem la pahar”
Cornel Dinu, fostul mare fotbalist al echipei Dinamo, a povestit în cartea sa autobiografică “Zâmbind din iarbă” cum a ajuns să fumeze marijuana. Se întâmpla în 1980, într-un turneu de pregătire cu echipa naţională în Columbia: “În 1980 am plecat în America de Sud, într-un turneu rezolvat de Pişti Covaci, în pregătirea Campionatului Mondial din 1982. Am avut şi o partidă internaţională, tocmai cu Ungaria. La Bogota, în Columbia. Am alergat mai bine decât maghiarii. Chiar am marcat cele două goluri, terminând la egalitate. Seara, după meci, într-o casă frumoasă de români stabiliţi demult acolo, la un pahar, şi eu şi el (n.r. - Covaci) am fumat marijuana. Ţigări… După prima am concluzionat că-i mare păcăleală şi că… rămânem tot la pahar. Şi aşa a fost”.
Notă: Ştefan Covaci a fost antrenor, vreme de doi ani, la Amsterdam, fiind “dirijorul” marii echipe a Ajax-ului care a câştigat două Cupe ale Campionilor Europeni (1972 şi 1973).
Cornel Dinu (dreapta, alături de Florin Cheran) a rămas la pahar dar a ştiut să fie om şi la masă şi pe teren. FOTO: Cornel Dinu, arhiva personală
“Dopingul a apărut atunci când sportul a început să producă bani mulţi. E o crimă. Nu ştiu unde o să se ajungă” Iolanda Balaş Soter fostă atletă, dublă medaliată cu aur la Olimpiade (1960, 1964)
“Vreţi recorduri şi senzaţii tari? Le veţi avea”
Iolanda Balaş Soter ne-a explicat în cuvinte simple fenomenul dopajului. Cauză şi efect. Bani - doping - bani. Ziaristul Traian Ungureanu a mers mai departe cu acest raţionament în cartea de eseuri “Manifestul fotbalist”.
Cum a devenit sportul de performanţă o încleştare între nişte oameni care, din punct de vedere medical, sunt structuri diferite de noi, ceilalţi? “Sportul – spune el – e finanţat din contracte de difuzare TV şi contracte comerciale. Costul contractelor e însă tragic. Televiziunea are nevoie de eroi şi de senzaţional. Mişcarea olimpică a acceptat, îndrumată tacit de Samaranch (n.r. – Juan Antonio Samaranch, preşedintele Comitetului Olimpic Internaţional din 1980 până în 2001 ), să se transforme în telenovelă. Vreţi recorduri şi senzaţii tari? Le veţi avea. Garantat. Această promisiune presupune, printre altele, acceptarea discretă a dopajului”.
Fumul iute al vestiarelor
Agenţia Naţională Anti-Doping a depistat anul trecut 17 sportivi români ale căror probe de sânge şi urină erau contaminate cu substanţe trecute pe lista neagră. Dintre aceştia, nouă utilizaseră medicamente care să le îmbunătăţeasă performanţele sportive, iar opt – substanţe din clasa canabisului. Unul dintre cei care au consumat derivate din canabis este un şahist aflat la vârsta de 23 de ani.
Inimile fotbaliştilor din Divizia A
A fost nevoie să moară doi fotbalişti pe teren (Ştefan Vrăbioru – 1999 şi Cătălin Hâldan - 2000) pentru ca în România să se instituie regula controalelor anti-doping după meciurile de fotbal. Morţile subite ale celor doi fotbalişti au intrat sub bănuiala administrării de substanţe interzise. A urmat o serie de teste pozitive la controalele anti-doping. Adrian Neaga şi Cristian Buturugă (2001 - metonolon), Nicolae Grigore (2004 - norandrosten), Adrian Senin şi Iulian Apostol (2004 - furosemid).
Încurcate sunt căile dopingului
În atletism, mai mulţ sportivi români au intrat pe turnanta dopingului după 1990. Mihaela Melinte, Liliana Popescu, Claudia Ştef, Ioan Vieru au fost implicaţi în scandaluri de dopaj. Melinte a fost scoasă din stadion chiar înaintea începereii unei probe de aruncare a greutăţii, la Olimpiada de la Sydney (2000). Atunci şi-au dat seama organizatorii că sportiva română fusese depistată pozitiv la un test efectuat în urmă cu trei luni. Indignarea naţională a explodat la aceeaşi Olimpiadă. Gimnastei Andreea Răducan i-a fost retrasă medalia de aur cucerită la individual compus, după ce a fost depistata pozitiv la testul antidoping. Luase o pastilă Nurofen. Nurofenul conţine pseudoefedrina. Nu era voie.
Andreea Răducan, un copil care a luat un Nurofen
Recviem pentru visul lui Adi Mutu
“Nu am probleme cu drogurile, problemele mele sunt strict emoţionale. Mi-am făcut rău singur. Sunt dependent de fotbal, nu de droguri”. Aşa era spovedania lui Adrian Mutu, în toamna anului 2004, după ce fusese suspendat şapte luni pentru consum de cocaină. După ce însuşi antrenorul echipei Chelsea Londra, José Mourinho, comandase testul pentru Mutu. După ce Mutu dispăruse pur şi simplu câteva zile de la antrenamente. Apoi au apărut şi fotografii cu Mutu prizând cocaină. Probleme emoţionale. După care a început să aibă probleme cu greutatea. A revenit în fotbal, a făcut-o cu succes, dar, la începutul anului 2010, Mutu a fost din nou depistat pozitiv la un test anti-doping. Fiorentina, echipa lui, învinsese Lazio în Cupa Italiei, Mutu marcase două goluri. Vestea a venit ca un trăsnet: Pozitiv. Sibutramină - o substanţă folosită pentru tratarea obezităţii. Practic, medicamentul anulează senzaţia de foame, dar poate fi letal pentru anumiţi pacienţi. Mutu a fost suspendat pentru şase luni. După cazul “sibutramina”, Mutu a retrogradat cu Cesena iar acum joacă la Ajaccio, cea mai săracă echipă din Ligue 1 (Franţa). Mutu a plecat pe 35 de ani.
“N-o să te convingă nimeni că Usain Bolt merge numai cu apă plată. Dar, până una alta, ce să-i spui? N-ai ce să-i spui” Nicolae Mărăşescu mare antrenor român de atletism
CITIŢI ŞI:
Se încarcă comentariile...
