Roşia Montană, maidanezul haosului schizofrenic

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ce legătură poate fi între afacerea Roşia Montană şi bietele patrupede ce-şi duc traiul prin oraşele României? Aparent nici una. Dar ambele subiecte au un numitor comun: sunt o dovadă a haosului din administraţia publică românească. Şi nu sunt singurele.

Cine a spus că există mai multe Românii,  a avut dreptate. Fărâmiţarea socială,  individualizarea,  specializarea job-urilor au dus la stratificare socială. Un fenomen firesc,  aţi spune,  pentru societăţile civilizate. Numai că, la noi, pe lângă stratificare avem şi o tendinţă de izolare în indiferentism sau adversitate a acestor straturi, unul faţă de altul. Iar în jur, blocându-ne în haos, se ridică zidurile incompetenţei şi amatorismului administraţiei româneşti. Aşa  arată haosul în care trăim zi de zi, oameni obişnuiţi şi maidanezi, politicieni şi afacerişti,  emigranţi şi băştinaşi,  conducători şi conduşi.

Afacerea Roşia Montană, dar şi uciderea unui copil nevinovat de către nişte maidanezi scăpaţi de sub control le consider dovezi clare ale opiniei de mai sus.

Avem o Românie a puternicilor zilei, care îşi duc existenţa într-o lume a lor, în căutare de putere, slavă şi avere. La Roşia Montană,  aceasta se traduce prin politicieni care, de ani buni, se tot ceartă pe proiectul minier, probabil cu gândul de a-şi lua o parte cât mai frumuşică din caşcavalul auriu şi, pe cât posibil, ceva capital electoral. Alături de aceştia RMGC-ul şi viitorii căpşunari pe „plantaţia” auriferă (şi ce alte resurse s-or mai găsi pe acolo) pe care Statul Român o va oferi spre stoarcere.

Toţi aceştia dansează hora discrepanţelor demne de un manual de PR. Pe de o parte vedem cuvinte cheie manevrate patetic: locuri de muncă, locuri de joacă, renovare, reabilitare, punere în valoare a patrimoniului etc. Despre clădirile ce vor fi demolate, exproprieri, paragrafele greu de digerat din contract şi viitorul zonei nu se spune mai nimic. Pe de altă parte, sesizez un buget uriaş de publicitate şi PR alocat de companie, motiv pentru care, spoturile de sensibilizare şi convingere a opiniei publice curg de (prea) multă vreme pe la tele-vizuini (e noul termen pentru televiziunile care îşi bat joc de jurnalism). Ceea ce înseamnă că profitul calculat şi aşteptat de companie este… de X ori bugetul alocat. Aici, ştim doar că X este cu atât mai mare cu cât străduinţa RMGC este mai intensă.

Avem o altă Românie, a unei mase de cetăţeni majoritari, fără mari puteri decizionale, care este tratată de către puternicii de mai sus precum maidanezii de către autorităţi. Ignorată în mare parte, dar bună de o poză în care să mimezi democraţia. Cetăţenii aceştia protestează în termeni care,  în societăţile zis civilizate,  ar fi atras atenţia de multă vreme şi ar fi înroşit obrazul multor decidenţi politici: trădare,  poluare, globalizare corporatistă, interese financiare. Din păcate, aceste cuvinte trec şi se duc mai departe,  asemenea maidanezului care a trecut nestingherit printre cordoanele oficiale ale NATO la Bucureşti. Iar ei rămân cu frământări interne,  asemenea domnului Victor Ponta, care este măcinat interior de lupta dintre premier şi deputat: unul vrea, celălalt se opune.

Ei bine,  gândindu-mă la mărimea profitului de la Roşia Montană, cred că el imaginea potrivită pentru mărimea haosului social. Iar maidanezii care se plimbă nestingheriţi în haite şi ne ucid copii nu sunt decât încă un semnal de alarmă, care ne cheamă la reconsiderări rapide şi eficiente.

Altfel, cultivarea haosului nu poate duce decât la schizofrenie socială.

PS.Pentru maidanezi,am o propunere,dacă interesează pe cineva. Să fie strânşi dar nu ucişi,ci hrăniţi cu alimente expirate, pe care oricum le aruncăm.Dacă în Grecia ele se lasă la vânzare pentru oameni, câinii noştri nu le-ar mânca oare?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite