Roṣia Montană – proba adevărului
0
Procesare în 17 ani: 218 milioane de tone de rocă + 200.000 t. de cianură. Rezultat: 313 t. de aur şi 1.423 t. de argint. Zăcământul de la Roṣia Montană – valoare estimată: 51,5 miliarde de dolari, din care: 10,5 miliarde de dolari din aur; 1,3 miliarde de dolari din argint; restul, din metale rare. Beneficiul fiecărui român în 17 ani : 15 dolari pe an.
De la concert, la sunetul străzii
Mărturisesc că, melomană convinsă, am declarat septembrie a fi luna muzicii, adică a Festivalului George Enescu. Dar strada m-a supus testului verităṭii, căci m-am întâlnit, faṭă în faṭă, cu Protestul. Mii de tineri scandau: “Uniṭi, salvăm Roṣia Montană!” Din universul muzical destul de nesigur construit, al Bolero-ului lui Ravel, de la Sala Palatului, am intrat brusc în vuietul străzii.
N-am mai văzut Calea Moṣilor astfel ocupată de oameni, de la revoluṭie! Un vârtej sonor părea să vină din adâncuri. Apoi au apărut ṣi oamenii. Sute. Mii. Veneau dinspre Obor. Am stat pe trotuar ṣi i-am privit. Nu cred că media lor de vârstă depăsea 30 de ani. Chipuri zâmbitoare, hotărâte, fără încrâncenările mulṭimilor de fotbal. Tineri educaṭi, aṣ spune, nu în sensul posesiei de diplome, ci al atitudinii liniṣtite, cu care cer respectarea drepturilor lor de cetăṭeni. Ṣi respectarea viitorului lor. Cei 10.000.
Privindu-i, mi-am amintit de cererea succint exprimată, a coloniṣtilor britanici din America, în anii premergători Revoluṭiei americane: ei contestau îndepărtatului parlament britanic dreptul de a-i taxa, fără dreptul de a fi reprezentaṭi –no taxation without representation. Se simt aceṣti tineri ai zilei de azi reprezentaṭi?
De unde a apărut această generaṭie care cunoaṣte civilitatea protestului, nu ṣtiu. Dar m-am simṭit îndemnată să le urmez chemarea. “Veniṭi cu noi!” scandau ei, către bucureṣtenii agăṭaṭi la geamurile luminate ale blocurilor. Nu ṣtiu dacă li s-a alăturat cineva. O vecină mi-a spus: sunt frustraṭi, n-au servicii, n-au salarii. Poate. Dar nu strigau “vrem să muncim”, ci “apăraṭi Roṣia Montană”. Apărau, adică, o idee. Aṣa că i-am urmat ṣi eu în felul meu, adică cercetând mai amănunṭit chestiunea acestei propuse exploatări. Internetul mi-a fost de folos, aṣa cum le-a servit ṣi tinerilor protestatari, pentru a se chema la manifestaṭie, din toate cartierele Bucureṣtiului.
Intâmplarea a făcut ca în aceeaṣi seară să mă fi întâlnit la Sala Palatului cu Maria Berza, expertă în politici culturale, a Consiliului Europei ṣi mare apărătoare a patrimoniului naṭional. Mi-a pus la dispoziṭie un studiu elaborat de geologul dr. Marcian Bleahu, bun cunoscător al munṭilor României, pe care i-a cercetat vreme de patru decenii. “Roṣia Montană – prefigurarea unei tragedii naṭionale ṣi-a intitulat studiul preṣedintele de onoare al Partidului Verde.
Cum stă, în realitate
Cum în dezbaterea publică a acestei chestiuni, care se întinde pe mai mulṭi ani, am întâlnit diverse argumente, mai ales emoṭionale, cred că, pentru a ne forma o imagine echilibrată despre stadiul actual al polemicii, e nevoie să cunoaṣtem ṣi câteva date măsurabile, sintetizate de raportul amintit.
1. Extragerea rocilor conṭinând pirite aurifere a început la Roṣia Montană în 1970, întrucât în timp filoanele aurifere dispăruseră prin exploatare, lăsând doar mineralele din rocă. Extragerea aurului se făcea prin cianurare. Roca se extrăgea de la suprafaṭă, astfel încât în 25 de ani partea superioară a muntelui Cetate, unul din masivele ce străjuiesc Valea Roṣia, a dispărut, lăsând la vedere un peisaj lunar. Exploatarea ulterioară în adâncime, prin săpare în jos, fiind dificilă, exploatarea a fost închisă în 1996. Exploatări similare ale aurului se fac în diverse ṭări (de pildă Spania, Suedia, Finlanda), la o concentraṭie de minimum 1,5 g de aur la tona de rocă.
2. In 1995 Regia Autonomă a Cuprului, Aurului ṣi Fierului din Deva, care avea în exploatare cariera Cetate de la Roṣia Montană, a semnat un contract de asociere la explorarea iazului de decantare de la Gura Roṣiei, rămas după exploatarea anterioară, cu abia înfiinṭata companie Gabriel Jersey, fără organizarea unei licitaṭii, cum cerea Legea Minelor. Se pare că actul asocierii ilegale a dispărut din arhive. Vom afla în curând. In 1997 compania canadiană apare listată la Bursa din Vancouver. In mod ilegal, întrucât Agenṭia Naṭională pentru Resurse Minerale din România, ce răspunde de întreaga activitate minieră din ṭară, nu a fost înṣtiinṭată ṣi nu ṣi-a dat, deci, acordul.
3. În 1997 a luat fiinţă compania mixtă Euro Gold Resources S.A, prin asocierea dintre Gabriel Jersey, Regia Cuprului ṣi trei companii de stat româneşti minoritare, cu următoarele contribuţii: Gabriel Jersey 65 %, Regia Cuprului 33,8 % şi minoritarii, 1,2 % (câte 0,4 %). Proprietăţile statului român incluse în înţelegere erau minele de la Roşia Montană şi Bucium.
4. In 1998 Regia Cuprului a fost transformată în Compania Naṭională a Cuprului, Aurului ṣi Fierului Minvest. In acelaṣi an Gabriel Jersey a început foraje în subteran ṣi la suprafaṭă, fiind estimată o cantitate de aur de 250 de tone ṣi una de argint de 1.370 tone.
5. In 1999 Frank Timiṣ, iniṭiatorul întregii afaceri, schimba numele companiei Euro Gold în Roṣia Montană Gold Corporation (RMGC) ṣi înaintează Agenṭiei Naṭionale pentru Resurse Minerale o cerere de eliberare a licenṭei pentru explorare ṣi exploatare a minereului aurifer, din care României îi revenea doar o cincime din venitul obṭinut. Licenţa eliberată de ANRM a fost aprobată de Guvernul României prin H.G.nr.458/1999, pentru perioada 1999-2018. Licenţa conṭine câteva ilegalităṭi, între care faptul că a fost eliberată pentru Societatea Minvest ca titular şi Eurogold ca asociat, ceea ce nu permite Legea Minelor, care aprobă lucrări realizate doar de instituţii separate, nu mixte. Temeiul licenţei ar fi trebuit să fie studiul de fezabilitate, care nu a existat în momentul eliberării ei, acesta fiind realizat abia în 2001.
6. In baza licenṭei, a unor eṣantioane de rocă, cu un conṭinut mai ridicat de aur ṣi a unor profile de foraj, firma Roṣia Montană Gold Corporation a fost listată la Bursa din Toronto, trezind interesul a numeroşi acţionari. Cu aceste fonduri au fost demarate diverse lucrări în vederea pregătirii exploatării, precum achiziţionări de terenuri, relocarea multor locuitori şi ridicarea pentru unii a unor case la Alba Iulia, construirea de drumuri, anumite lucrări de prezervare a unor vestigii miniere romane sau a unor case istorice etc.
Bogăṭia de sub munṭi
7. La ora actuală sunt luaṭi în calcul munṭii din jurul văii în care se află Roşia Montană şi anume : Muntele Cetate, azi mai mic cu 200 m, apoi Munṭii Cârnic, Orlea şi Jig-Văidoaia. Vor fi exploatări de suprafaţă, deci deasupra nivelului terenului, şi apoi în adâncime, sub acest nivel, prin imense gropi. S-a estimat că există 215 mil. tone de rocă, cu un conţinut de 1,5 grame de aur şi 7,45 grame de argint la tonă. După 15-17 ani de exploatare se estimează obṭinerea unei cantităṭi de 330 t de aur şi 1.628 t de argint.
Proiectul RMGC prevede că, în urma procesării, vor rămâne 261 tone de steril acumulate în halde. Halda Cetate se va întinde pe 64 ha, iar halda Cârnic pe 150 ha. Pentru procesare se prevede că vor fi necesare 12.000 tone de cianură de sodiu pe an.
8. Dacă ipoteza că ar fi vorba ṣi de o importantă acumulare de uraniu, sub zăcământul de aur, nu se susṭine prin probe, există în schimb o analiză din 1962, care a evidenţiat un conţinut de 20g/t de germaniu, iar în 1973 o analiză efectuată pe 300 kg de minerale din roca de la Cetate a relevat prezenţa a numeroase elemente, unele din ele fiind metale grele foarte importante pentru industria militară, de IT ṣi aerospaţială .
Intrucât datele următoare mi se par de-a dreptul „cosmice”, le citez ca atare:
„- Vanadiu se găseşte în concentraţie de 2500 g/t, în valoare de 10 mld. dolari; se foloseşte în tehnici nucleare şi la aliaje anticorozive;
- Galiu, 300 g/t, în total 42.000 tone; se foloseşte la fabricarea ledurilor din aparatele electronice, a oglizilor speciale, la detectarea neutrinilor. Anual se produc în lume doar 30 t de Ga;
- Germaniu, 20g/t, în valoare de 5,2 mld.$; se foloseşte la detectoarele în infraroşu, la fabricarea lentilelor de microscoape şi aparate foto şi video;
- Crom, 50 g/t, în valoare de 6,5 mld.$, utilizat în construcţia de avioane;
- Cobalt, 50 g/t, 1 mld.$, în construcţia de avioane;
-Titan, folosit la rachetele cosmice, submarinele nucleare, motoarele de înaltă tehnicitate;
-Bismut, 20 g/t, în valoare de 1 mld.$, folosit în medicină, la fabricarea fibrelor acrilice, a reactoarelor nucleare şi în industria cosmetică;
-Nichelul, 30 g/t, în valoare de 1 mld.$, se foloseşte la desalinizarea apei şi la fabricarea oţelurilor de aliaje speciale;
- Metale obişnuite: Staniu (10 g/t), Plumb (0,13 g/t), Zinc (0,11 g/t), Fier (3 %), Mangan (O,30 %).
După o evaluare din 2009, se apreciază că în total zăcământul cuprins în proiectul RMGC valorează 51,5 miliarde dolari, din care aurului îi revin 10,5 miliarde, iar argintului, 1,3 miliarde dolari.
Alte voci de specialitate nu cred în valorificarea metalelor rare, dar subliniază că la Roṣia Montană se află cea mai mare rezervă de potasiu din ṭară.
9. Din cauza cheltuielilor mari ṣi a spectrului insolvenṭei, au fost făcute majorări succesive de capital, la care Minvest neputând contribui, ṣi-a văzut cota de participare redusă de la 38.8% la 19,3%, în favoarea firmei Gabriel Jersey, care a crescut de la 65% (1997) la 80,69% (2011). La măririle de capital, Minvest s-a împrumutat până la suma de 500 de milioane de dolari. Clauzele din contractele de împrumut arată că „returnarea banilor către acţionarul majoritar, firma Gabriel Resources Jersey, va fi făcută cu prioritate, înainte ca orice profit să fie distribuit către acţionari.” Ca la orice împrumut bancar, Minvest va suporta şi dobânda şi, chiar dacă nu va ieşi nici un gram de aur, românii tot vor da bani firmei Gabriel Jersey. Din banii cheltuiṭi a fost evidenta în spaṭiul public promovarea publicitară enormă de care s-a bucurat proiectul în toate mediile, de la cel academic la mass media.
Cu ce ne alegem
In condiṭiile realizării contractului, care ar fi beneficiile pentru români?
Conform unui calcul făcut de dr. Mihaela Fîrşiotu, profesor de strategia şi administrarea firmelor la Universitatea din Québec, fiecărui locuitor al ţării îi revin doar 324 dolari pentru întreaga perioadă de exploatare, deci mai puţin de 15 dolari pe an.
In timp ce la Bucureṣti continuă protestele faṭă de proiectul exploatării cu cianuri, la Roṣia Montană locuitorii ṣi autorităṭile locale cer locuri de muncă în minerit ṣi redeschiderea exploatării, în această zonă repede declarată monoindustrială.
Se poate ṣi altfel
Nu există oare altă soluṭie pentru zonă? Există. Una dintre ele ne-a fost detaliată de Maria Berza, care se numără printre cei ce doresc ca zona să nu fie distrusă, ci să intre într-o etapă de dezvoltare durabilă, care ar aduce respect pentru natură, patrimoniu ṣi pentru locuitorii săi. In urmă cu patru ani, Roṣia Montană a fost inclusă pe lista patrimoniului în pericol, alcătuită de organizaṭia Europa Nostra, iar de curând a intrat pe lista scurtă, a celor Ṣapte monumente aflate în cel mai mare pericol în Europa.
Maria Berza – Acest program a fost lansat ca o noutate în vara acestui an, de către Europa Nostra, care este cea mai mare organizaṭie europeană de patrimoniu.
Sanda Visan - Este un ONG?
- Un ONG care pune în operă politica culturală a Uniunii Europene. Pentru cele ṣapte monumente selectate în final, în parteneriat cu Banca Europeană de Investiṭii ṣi cu Banca Consiliului Europei, urmează să se evalueze, cu ajutorul experṭilor din România ṣi ai comunităṭilor locale, un plan de management, care să stabilească reabilitarea infrastructurii, a minelor, a localităṭilor din zonă, re-ecologizarea după mineritul care a distrus deja foarte mult din zonă ṣi găsirea unor căi de dezvoltare durabilă pentru locuitori. Aceasta înseamnă locuri de muncă pentru ei ṣi pentru generaṭiile care vor veni.
-In timp ce la Bucureṣti sunt proteste împotriva proiectului Gold Corporation, la Roṣia Montană oamenii cer redeschiderea minelor.
-Este o lipsă de informare. Mineritul propus de Roṣia Montană Gold Corporation nu înseamnă recuzita scoasă la vedere pe ecrane, căṣti aurii ṣi lămpaṣe, ci aruncarea în aer a celor patru munṭi, care străjuiesc Roṣia Montană. Se preconizează mutarea tuturor locuitorilor, chiar ṣi a celor mai încăpăṭânaṭi în mândria de a rămâne pe locul strămoṣilor. Mai înseamnă distrugerea în totalitate a întregului patrimoniu arheologic subteran, adică cei aproape 150 km. de galerii miniere, din care nu au fost explorate decât 8 km. S-au descoperit vestigii de valoare excepṭională pentru istoria Europei.
-Vestigii din perioada exploatărilor romane.
-Da, în săpăturile recente s-au găsit vestigii din perioada pre-romană, dacice ṣi celtice. Toate poveṣtile cu protecṭia patrimoniului ṣi reabilitarea asigurată de proiectul RMGC sunt niṣte minciuni. Programul de conservare iniṭiat de RMGC până acum era obligaṭia ei legală, aṣa cum se înâimplă ṣi în cazul altor intervenṭii, de tipul autostrăzilor. Aceasta nu presupune libertatea de a solicita certificatul de descărcare arheologică, care să-i ṣi fie acordat –un gest de iresponsabilitate din partea unor instituṭii centrale importante ale statului român, Ministerul Culturii ṣi Comisia Naṭională a Patrimoniului Cultural. Aṣa ceva este de negândit într-o ṭară europeană!
Roṣia Montană este un sit de importanṭă europeană, un loc unde s-au întâlnit interesele economice: celebrele tablete de ceară descoperite în galerii – ṣi s-ar putea să mai fie ṣi altele- atestă contracte între cuceritorii romani ṣi locuitorii daci. Sunt date excepṭionale de drept roman, care l-au uimit chiar ṣi pe Mommsen, care le-a studiat în secolul al XIX-lea. A le distruge înseamnă a distruge moṣtenirea acestei tinere generaṭii, care, iată,îṣi apără cu curaj viitorul ṣi identitatea, ieṣind în stradă.
Pe mine m-a impresionat mult Eugen David, de pildă, care este preṣedintele Alburnus Maior ṣi care este un simplu localnic din Roṣia Montană, cu casa ṣi animalele lui. El spune că vrea ca ṣi copiii lui să se trezească pe aceste locuri ale străbunilor lui. Datorăm respect acestor oameni ṣi comunităṭilor locale. In afară de cei cu capacitate de rezistenṭă deosebită, multe case au fost vândute firmei Gold Corporation, lăsate în paragină, iar oamenii, atârnaṭi în blocuri, la Alba Iulia, fără nicio perspectivă. E o lipsă de respect pentru proprietate.
-Un argument puternic pentru Gold Corporation este asigurarea locurilor de muncă. E o zonă depresată economic ṣi sigur că oamenii doresc să muncească. In proiectul european, ce perspective de lucru există pentru locuitori?
- Proiectul Gold Corporation aduce câteva sute de locuri de muncă, nu miile promise, fiindcă au nevoie de oameni pregătiṭi în exploatarea cu cianuri, ṣi nu de biata populaṭie. Ar fi vorba de o durată foarte scurtă, de câṭiva ani de zile, după care urmează un dezastru ṣi ṣtergerea în totalitate a localităṭilor. Proiectul Europa Nostra înseamnă, simplu spus, continuarea vieṭii într-o zonă reabilitată, care a fost iresponsabil declarată zona monoindustrială. Oamenii au fost descurajaṭi să facă altceva decât să aṣtepte în ṣomaj, venirea lui Gold Corporation. Oamenii nu meritau această minciună. Prin proiectul Europa Nostra, vorbim de servicii, turism, o întreagă industrie blândă, a valorificării resurselor.
-Cum vă explicaṭi totuṣi că proiectul Gold Corporation a ajuns până aici? A avut niṣte aprobări din partea unor instituṭii ale statului.
-Cred că e un cocteil de delăsare, indiferenṭă ṣi corupṭie, care a dus la distrugerea oraṣelor ṣi a monumentelor istorice. In România, Roṣia Montană nu este, din păcate, singurul sit de importanṭă, aflat în pericol. Sunt oraṣe întregi lăsate în paragină, cum ar fi Herculane, Borsec, sau Sinaia, unde au loc distrugeri ameṭitoare. Cred că noi, românii, îi depăṣim în indiferenṭă pe ceilalṭi locuitori ai Europei. N-am văzut aṣa ceva în Polonia, în Bulgaria, ca să nu vorbesc de ṭările occidentale, unde dragostea de patrimoniu se insuflă copiilor începând de la grădiniṭă.
-S-a spus, în speṭa Roṣia Montană, că dorim aurul de acolo, în seifurile Băncii Naṭionale. E un argument puternic.
-Eu aṣ prefera aurul de care vorbeṣte Placido Domingo, celebrul cântăreṭ, care este preṣedintele Europa Nostra. El spune că cel mai preṭios, pentru continent, este aurul istoriei, pe care avem datoria să-l transmitem urmaṣilor. Banca Naṭională declară că are suficient aur. Deṣi nu sunt specialistă, din ce am citit am înṭeles că acest contract nu aduce, din păcate, prea mult aur României. Contractele făcute de-a lungul anilor au cam scos statul român din întregul joc. Nu rămânem decât cu o distrugere culturală ṣi de mediu, cu un risc toxic maxim, un dezastru ecologic, pentru care vom avea de cheltuit decenii la rând. Am citit niṣte date despre mina de la Yellowknife, din Canada, unde se cheltuiesc cam 100 de milioane de dolari anual, pentru ca rezidurile toxice să nu pătrundă prin sol, în pânzele freatice.
Trebuie să judecăm cu responsabilitate, nu putem spune: azi facem, mâine nu facem, poimâine ne mai gândim. Este vorba de ṭara noastră ṣi de generaṭiile care ne vor urma. Dacă această exploatare va avea loc, printr-un proiect de lege care încalcă orice reguli ale statului de drept, înseamnă că se încalcă niṣte drepturi fundamentale ale europenilor.
Parlamentul se va exprima în scurt timp. Problema însă rămâne. Căci în oricare din variante, ca în atâtea alte dăṭi, unii se spală pe mâini, iar turcul plăteṣte.
Se încarcă comentariile...
