Rasism dincolo de moarte sau despre dublu standard

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Acum câteva zile o celebră cântăreaţă de muzică de petrecere a murit. Când spun celebră, am în vedere atât faptul că melodiile ei de pe youtube au chiar şi 2 milioane de vizualizări, dar şi faptul că viaţă ei privată, mai ales din momentul în care s-a aflat că suferă de o boală cumplită, a făcut deliciul presei

Seară de seară, în ultimele luni, atât televiziunile cât şi presa scrisă tabloidă au scormonit în căutare de senzaţional, producând o sumedenie de ştiri false şi zvonuri (inclusiv că boala ar fi fost o invenţie a artistei pentru a avea o expunere media mai mare) chiar dacă familia, în marea ei majoritate, a fost destul de discretă. 

Acum câteva luni, o altă cântăreaţă celebră de muzică de petrecere a murit, se pare din aceeaşi cauză. Melodiile cântate de aceasta depăşesc, cu greu, 700.000 de vizualizări pe Youtube şi cariera sa muzicală a fost umbrită, de multe ori, de evenimentele din viaţă privată. În ultimii ani, câteva episoade, cu iz de scandal,  din viaţa artistei au fost expuse, cu lux de amănunte, în presa tabloidă, televiziunile oferind în prime-time detalii despre acestea. În ziua morţii artistei, soţul supravieţuitor şi-a plâns soţia la un post naţional de televiziune şi pomenirile au fost făcute în faţa camerelor de luat vederi. La câteva zile după, a început un mare scandal pe avere.

Prima a făcut un titlu de glorie din „cuminţenia” ei, aşa cum aceasta este definită în mediul tradiţional românesc, cea de-a doua poza într-o femeie extrem de relaxată cu sexualitatea ei, fiind protagonista unor poze „incendiare” apărute în presa din anul 1999. Ambele au fost subiectul unor ştiri prin care s-a încercat decredibilizarea lor ca artiste prin aducerea în atenţia publicului a unor scandaluri sexuale în care, pasă-mi-te, au fost implicate.

Chiar dacă asemănarea pare destul de puternică, modul în care presa a tratat dispariţia celor două artiste a fost profund diferit. Primei i-a fost alipit genul de muzică pe care-l cânta de numele său real şi cam tot ce a fost adus în atenţia publicului au fost informaţii despre boală şi familie, în general cu accent către eventuale informaţii de cancan. Cariera artistică i-a fost trecută în secundar ceea ce a contat a fost doar imaginea sa de manelistă. A doua a avut parte de menţionarea numelui sau real, fără nici o trimitere la genul muzică abordat, şi discuţiile au fost, cu precădere, despre cariera sa muzicală şi în secundar, aproape mereu într-o notă pozitivă, despre familie.

Am văzut foarte multe mesaje scrise de diverşi internauţi prin care oamenii ne împărtăşeau că se bucură că au scăpat de o „manelistă” şi/sau de o „ţigancă”.  „Ţiganca” si-a construit celebritatea în lumea consumatorilor de manele, unde mulţi, foarte mulţi dintre cei ce gustă genul muzical în cauză nu sunt romi. Făcând parte dintr-o familie de lăutari celebri, pentru ea a cânta ce place publicului era ceva normal. Profilul clientului ce-i puteau solicita serviciile o obliga să abordeze genuri diferite de muzică (folclor, muzică de petrecere, muzică lăutărească şi manea) şi, dacă voia să fie chemată şi de alţii, trebuia să o facă bine. Internetul este plin de melodiile din folclorul autentic românesc cântate de respectiva solistă şi pentru a putea face acest lucru a fost nevoie de multă muncă şi sute de ore de repetiţii. La fel de multă muncă ca cea depusă de Ileana Ciuculete sau de oricare alt artist. 

Toţi artiştii care cântă la evenimente private primesc „bani pe frunte”, fie ca e vorba de Delia, de Irina Loghin sau de Adrian  Minune. Toţi marii artişti, fie ca ei se numesc Niculina Stoican sau Vali Vijelie, încasează bani fără chitanţă şi au averi considerabile pe care cu greu le pot justifica prin venituri fiscalizate. Toţi sunt adulaţi de unii şi lasă indiferenţi pe alţii însă numai maneliştii trezesc ură.

De unde atâta ură, chiar şi dincolo de moarte, pentru cei ce cântă manele? Să fie cauzată de faptul că mulţi cântăreţi de manea sunt romi?Tare-mi doresc să nu fie aşa, nu de alta însă pe acelaşi criteriu ar trebui să îi urâm pe Grigoraş Dinicu, Ion Drăgoi, Maria Lătăreţu sau Maria Tănase (şi mulţi, mulţi alţii), toţi păstrători ai folclorului autentic românesc, chiar dacă au avut origini rome (re)cunoscute.

Mi-am dorit să nu scriu despre moartea Denisei Răducu în vreun fel. Sper că articolul de mai sus să nu fie văzut ca o discuţie despre persoană ci despre dublele standarde din societatea românească.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite