Proiectul „Toată Lumea din Familia Noastră“, despre violenţă: „Până aici, îmi cresc copiii singură şi e mai bine aşa“

În ultimii patru ani, în familiile din România au avut loc peste 16.000 de acte de violenţă. Numărul acesta reprezintă doar plângerile la poliţie pentru infracţiunea de lovire; în realitate, estimează activiştii, doar 25% din incidente sunt reclamate. O femeie este jignită sau lovită de partener o dată la 30 de secunde.

Aproape jumătate dintre noi cunoaştem cazuri de violenţă în familie, dar cutuma socială ne-a spus să nu ne băgăm şi să nu vorbim despre asta.

Aflaţi din seria jurnalistică Toată Lumea din Familia Noastră a Decât o Revistă mai multe poveşti personale despre violenţă verbală, economică, fizică şi emoţională. Textele documentate vara aceasta în mai multe oraşe ale ţării, de reporterii DoR, arată cum ne construim familiile în România, cum iertăm şi mergem mai departe şi cum ar trebui să ne purtăm ca cetăţeni.

„Adevărul“ susţine proiectul DoR şi vă prezintă o parte din cele 14 poveşti publicate în seria „Toată Lumea din Familia Noastră“:  Proiectul a fost realizat in cadrul programului Bursele Superscrieri/Avon, realizat de Fundatia Friends For Friends cu sprijinul Avon Romania.

  ALINA 

O asistentă medicală prinde puteri să schimbe vieţi, inclusiv a ei.

text de Oana Sandu 

Soarele s-a răsturnat puternic la sfârşitul lui iulie peste colinele de lângă Bârlad. În satele din nordul orăşelului, lumea munceşte cu ziua în agricultură şi mulţi trăiesc din ce cultivă pe lângă casă şi din indemnizaţiile de creştere a copiilor. Umblă o vorbă pe-aici că lumea se înveseleşte de la vin şi ţuică atât de tare că e greu să te înţelegi cu ei pe stradă. Pe 29 iulie, în Lăleşti, un sat de vreo 500 de locuitori din comuna Puieşti, într-o casă de lut zugrăvită în albastru, asistenta medicală Alina Mazilu îi explică unei femei să nu-i pară rău de soţul ei, să-l lase „să-şi ia lecţia”.

Lucica are 41 de ani, dar este atât de slabă şi îngândurată că pare mai bătrână. Vorbeşte agitat şi dă din mâini rapid, de parcă în orice clipă urmează să se întâmple ceva rău. Locuieşte cu cei şapte copii în căsuţa de lut construită pe un deal, unde se ajunge pe o potecă bătătorită. Şi ea, şi copiii, au trecut prin multe în ultima vreme.

Alina, care lucrează la Primărie, încearcă să-i ajute. În mai a găsit-o lovită şi pe copii speriaţi. Avea ochii vineţi, urme de lovituri şi o vânătaie pe spate şi vorbea sacadat din cauza durerii. Soţul o bătuse cu o zi în urmă şi nici ea, nici fiica cea mare nu sunaseră la poliţie sau salvare de frica a ce ar urma să se întâmple. Bărbatul, care lucra ca văcar în sat, o lovea mereu când se îmbăta. Uneori copiii se speriau atât de tare că fugeau în curtea din spatele casei unde-şi săpaseră o groapă în care dormeau noaptea.

I-a fost atât de ciudă Alinei când a găsit-o. Îi spusese de atâtea ori că, dacă mai stă cu soţul ei, într-o zi o să o lovească atât de tare încât nu se va mai putea ridica. N-a înţeles nici de ce nu a sunat-o să-i spună ce păţise; nici pe ea, nici poliţia, nici salvarea. I-a şi spus atunci: „Tu ce gând aveai, voiai să mori aici în faţa copiilor?”. Alina nici nu ştie de ce ar fi fost în stare dacă l-ar fi văzut atunci pe soţul femeii. A sunat rapid la salvare.

Lucica avea un pneumotorax, a fost operată şi a stat în spital trei săptămâni, timp în care copiii au locuit într-un centru maternal de la Bârlad. Între timp, poliţiştii şi Alina au convins-o pe femeie să ceară un ordin de protecţie pentru soţ, ca să se poată întoarce acasă fără probleme. Judecătoria a acceptat cererea, iar bărbatul n-a avut voie să se apropie la mai puţin de 100 de metri de casă, timp de şase luni. Dar, la nici o zi de la întoarcerea lor, a intrat beat în curte şi a făcut scandal. Fiica cea mare, de 17 ani, a chemat poliţiştii care l-au reţinut, iar apoi judecătoria din Bârlad l-a arestat preventiv pentru 30 de zile. (A fost condamnat şi va sta închis şase luni.)

Femeii îi pare rău acum că s-a întâmplat aşa; lumea prin sat vorbeşte că şi-a băgat soţul la închisoare. Alina, care a cunoscut-o pe Lucica şi familia ei în primul ei an de asistent medical comunitar, încearcă să-i dea curaj. Să nu-i pese de ce zice lumea, să nu-i fie teamă că nu se va descurca cu banii, să aibă grijă de copii, cărora le e mai bine fără scandal, ţipete şi bătăi.

Alina are 34 de ani, lucrează în Puieşti, din 2008. Jobul ei este să monitorizeze şi să ajute cazurile vulnerabile din cele 13 sate ale comunei: abandon de copii, copii bolnavi sau cu dizabilităţi, familii numeroase şi sărace, familii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, violenţă. În funcţie de bugetul primăriei, le face rost de lapte praf, medicamente, contraceptive. Ştie cam 100 de familii în comună unde fie partenerii se lovesc, fie părinţii îşi lovesc copiii. Cel mai adesea află de la poliţie sau din vecini, rare sunt cazurile când femeile vin la ea în birou şi-i spun ce li se întâmplă acasă. Dar când ea află de ele, când le întâlneşte, le întreabă dacă e adevărat ce a auzit. Uimite, o întreabă de unde ştie.

„Ştiu tot”, le răspunde zâmbind, şi apoi le pune întrebări. Alina spune că femeile se simt bine când le ascultă. Le vorbeşte şi de soluţiile pe care le au ca să iasă dintr-o relaţie abuzivă, cum ar fi ordinul de protecţie sau adăpostul din Bârlad, unde pot locui temporar. A citit legile, a participat la cursuri pentru asistenţi sociali la Direcţia de Asistenţă Socială din Vaslui şi într-un program al UNICEF. Ştie ce să spună. Dar ştie şi că e greu să pleci într-un loc unde sărăcia şi bătaia sunt în firea lucrurilor; adesea aici bărbaţii beau mult, se îmbată şi apoi îşi lovesc nevestele, ca ele să-şi aducă aminte cine comandă în casă.

Când a venit la Primărie, habar n-avea cât de mult o s-o schimbe slujba. Primul caz care a măcinat-o şi la care a plâns a fost în 2009. Un medic i-a spus că o femeie a venit în stare de ebrietate cu bebeluşul la consult. Alina a vizitat-o şi a văzut cum femeia trăia mai mult beată decât trează, iar cel mic era îngrijit de băiatul mai mare, de 12 ani. Pentru că nu ştia ce altceva să facă, copilul îşi mulgea mama adormită şi-i dădea lapte cu linguriţa fratelui mai mic. Alina i-a adus lapte praf, l-a învăţat să-l prepare explicându-i că cel mic va bea alcool dacă suge de la mamă. Ca să-i ia pe cei doi din pericolul la care mama îi supunea, a minţit-o că o va duce în Bârlad, la control. Acolo a internat-o în spital la dezalcoolizare. Fiul cel mare a ajuns în grija bunicii, iar cel mic, preluat de stat, a fost dat în plasament unei familii din Vaslui.

Nu a ştiut nici că slujba îi va aduce putere să-şi schimbe viaţa. Nici acasă la ea nu era prea bine când la cursurile despre violenţa în familie învăţa cum să le convingă pe femei să iasă din relaţii abuzive sau cum să le spună cât de mult îi afectează pe copii ce se întâmplă între părinţi. O încărcau poveştile pe care le auzea pe teren. O dureau mai tare, parcă, fiindcă ceea ce trăiau femeile pe care le asculta, trăia şi ea. Şi soţul ei o lovea când bea peste măsură. Şi băiatul, şi fetiţa ei, auzeau uneori scandalurile. La fel ca alte femei, şi ea încercase de mai multe ori să se despartă dar se întorcea înapoi gândindu-se că poate-poate aşa o să fie mai bine pentru copii.

„Când am intrat în serviciul ăsta, mi-am dat seama că eu citeam şi mă informam şi spuneam că nu e bine să trăieşti cu teamă în casă, în căsnicie, şi tocmai aia trăiam eu în casa mea cu soţul meu. Am zis «până aici, îmi cresc copiii singură şi e mai bine aşa». Şi este mai bine aşa, într-adevăr”.

Aşa că, în septembrie 2012, a intentat divorţ şi s-a mutat împreună cu copiii, din comuna Iezer unde locuia cu soţul, la Bârlad, în apartamentul părinţilor. Acum, când femeile îi spun că nu pot pleca şi că doar ele ştiu ce trăiesc, le opreşte şi le spune povestea ei. Atunci ele se uită altfel la Alina, prind curaj şi bariera se topeşte. Nu mai simt că e doar cineva care le spune ce să facă.

Alina crede că sunt şanse mari ca Lucica şi soţul ei să se împace, după ce bărbatul va ieşi din închisoare. Femeia i s-a plâns asistentei că îi e greu să se descurce singură, să aibă grijă de o familie aşa numeroasă. Dar, speră Alina, ca măcar, prin pedeapsă, bărbatul să-şi fi învăţat lecţia.