Piele jupuită. Cadavre eviscerate. Anatomie pe disecate

Expoziţia “The human body” reuşeşte să îmbine, la limita riscului şi a imoralităţii, două concepte: medicină şi comerţ. Vizitatorul are de ales ca după vizită, funcţie de starea sa sufletească, să fie încântat, deprimat, ceva mai educat sau să se aleagă cu ceva deviaţii comportamentale. Dar asta o vedem şi în alte situaţii.

Cine spune că lumea muzeelor nu poate deveni un loc al unei afaceri de succes? În timpurile noaste, în care sângele şi chiloţii fac audienţe record, expunerea publică a unor cadavre jupuite, eviscerate sau disecate asigură profitul din start. Apropo, cu deosebită consideraţie, vreau să comunic maestrului Andrei Pleşu profundul meu regret legat de faptul că articolul domniei sale România în chiloţi a fost, la scurt timp, bătut măr de lipsa chiloţilor la o cântăreaţă pe postul TV public.

S-a vorbit de impactul educaţional al expoziţiei. Este evident că pentru o persoană cât de cât educată şi pregătită aperceptiv, intrarea în dedesubturile pielii noastre poate fi un bun prilej de a admira minunatul univers al trupului, creaţie armonioasă şi măreaţă a Dumnezeului nostru. Astfel, cuvântul Sf. Ap. Pavel poate răsuna cu mai multă putere în acest spaţiu al anatomiei: Cele nevăzute ale Lui se vad de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire. Din acest punct de vedere, expoziţia poate fi un real câştig, mai ales că este plasată în cadrul prestigioasei instituţii ştiinţifice a Muzeului Antipa. Îmi aduc aminte şi acum cu plăcere de momentele de uimire ale copilăriei mele, când am deschis pentru prima dată un atlas anatomic sau, mai surprinzător, când am dat în laboratorul şcolar peste un mulaj al corpului uman, cu organe care se puteau desprinde şi desface. Şi, deşi mi-am dorit enorm să ajung şi eu vreodată la Antipa, n-am reuşit până acum, din diverse motive. Poate acum am ocazia.

  Mi-au mai spus unii că, creştineşte vorbind, este un sacrilegiu să expui aşa trupurile. Aş reflecta mai adânc înainte să spun aşa ceva. Prin asta, putem da apă la moară celor care ne văd pe noi, preoţii, ca pe nişte inchizitori ai ştiinţei. Să ne aducem aminte că primele disecţii de trupuri, în scop anatomic, au stârnit furie prin rândul unor clerici, manifestată uneori incendiar, prin nişte arderi pe rug. Câtă vreme organizatorii respectă legislaţia în domeniu, nu cred că Dumnezeu se supără că îi admirăm creaţia. Dacă mai ştim să i-o admirăm şi dacă suntem pregătiţi pentru asta…Căci de aici începe, după mine, latura sensibilă şi discutabilă a expoziţiei. Mersul la limită între mulaj şi real. Un animal îl împănezi şi îl expui public pentru studiu. La un om...cât de morală este aceeaşi procedură?

Însă mai puţin s-a vorbit despre impactul emoţional al expoziţiei. Oare de ce Creatorul nu ne-a lăsat să umblăm pe străzi cu muşchii şi organele atârnând la vedere şi ne-a înzestrat cu un înveliş de piele, care să acopere toată „maşinăria” noastră internă? Motivul este, cred, că nu toată lumea este pregătită pentru anatomie: oase, sânge şi organe. De aceea, tot Sf. Ap. Pavel scria: Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi.

Unii se vor grăbi şi îi vor sfătui pe aceştia să stea acasă şi să nu viziteze expoziţia. Uşor de zis. Dar sunt destui cei care ştiu că tutunul, drogurile, pornografia pot face rău. Sau că producţiile video care expun anatomia sunt catalogate cumva. Şi totuşi, din curiozitate, slăbiciune, anturaj sau teribilism, iată că acestea se consumă şi uneori provoacă drame sociale şi umane. Până şi un banal cuţit de bucătărie se poate transforma într-o armă criminală, funcţie de starea celui ce-l deţine. Deşi, este adevărat, n-am văzut pe cuţite, la raft, recomandări speciale.

  Prin urmare, nu-mi poate nimeni garanta că, pentru cei mai lipsiţi de educaţie, slabi de conştiinţă sau dornici de senzaţii tari, vizionarea acestei expoziţii nu poate avea un impact negativ, indiferent că este pe termen scurt, mediu sau lung. Sunt încă destui cetăţeni instabili psihic sau emoţional, care confundă ecranul televizorului sau calculatorului cu viaţa reală. Împuşcăturile din SUA, din ultima vreme, sau reacţiile celor robiţi de lumea virtuală sau a filmelor, sunt un motiv serios de îngrijorare, referitor la expunerea celor instabili la factori puternic emotivi. Şi atunci, cât de siguri putem fi pe impactul emoţional lăsat de vederea unui trup uman real (chiar dacă este plastinat) jupuit, însângerat,  eviscerat sau tăiat bucăţele?

Din păcate, atât cât m-am documentat eu, n-am văzut vreo preocupare a organizatorilor în acest sens. Doar recomandarea ca vizita copiilor sub 10 ani sa fie însoţită de un profesor sau părinte astfel încât să înţeleagă cat mai bine ceea ce vor vedea si sa primească răspunsuri la întrebările lor de la o persoană în care au încredere.

Aşadar, la momentul actual, oricine doreşte, de la om de ştiinţă şi până la psihopat cu acte, poate cumpăra nestingherit un bilet. Cred că asta este discuţia ratată de organizatori.