O „problemuţă” legată de decizia Curţii Constituţionale privind abuzul în serviciu

Publicat:
Ultima actualizare:

Prin „încălcarea legii”, la ce fel de lege se referă decizia CCR? La actele normative cu putere de lege sau şi la actele normative inferioare legii (hotărâri de guvern, ordine de ministru etc.)? Prilej de interpretări şi ipoteze, şi poate chiar de o nouă sesizare a Curţii

Ziua de 15 iunie 2016 este nu numai ziua meciului România-Elveţia, din Campionatul ioropean de fotbal, ci şi ziua deciziei Curţii Constituţionale în legătură cu constituţionalitatea infracţiunii de abuz în serviciu.

Evoluţia Curţii Constituţionale fiind mai interesantă, să facem unele mici comentarii despre aceasta.

1. În minuta deciziei Curţii Constituţionale se menţionează că textul din codul penal privind abuzul în serviciu (art. 297 cod penal) este constituţional. Deci, Curtea nu declară articolul neconstituţional.

Ce spune Articolul 297, privind abuzul în serviciu:

Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitări dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Dar, Curtea stabileşte limita în care acest articol îşi menţine caracterul constituţional, şi anume, art. 297 este constituţional în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul art. 297 cod penal  se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”. Aşa textul legii e mai clar, mai previzibil.

Deoarece Curtea nu a declarat textul art. 297 ca neconstituţional, ci constituţional, consecinţa practică este că art. 297 cod penal nu va fi suspendat de drept de la data publicării deciziei Curţii în Monitorul oficial, ci el va rămâne în vigoare.

Trebuie reamintit, în acest sens că, art. 147 al. 1 din Constituţie prevede expres că sunt suspendate de drept timp de 45 de zile de la publicarea decizei Curţii, după care îşi încetează efectele juridice numai textele de lege constatate ca fiind neconstituţionale. Deci, nu pot fi suspendate textele declarate constituţionale, chiar dacă acea constituţionalitate depinde de un anumit înţeles.

Singura consecinţă practică este că de la data publicării deciziei Curţii, înţelesul sintagmei „îndeplineşte în mod defectuos” va fi de cel de „îndeplineşte prin încălcarea legii”. Pentru toată lumea şi pentru toate instanţele, deoarece decizia este general obligatorie.

Deci, nu este necesară o modificare a textului art. 297 cod penal. Curtea a făcut-o deja, dar în limitele legii şi în conformitate cu practica sa (există şi alte decizii de acest tip).

Desigur, dacă parlamentul doreşte să modifice textul art. 297 cod penal pentru a înlocui sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” cu sintagma „îndeplineşte prin încălcarea legii”, OK, nimeni nu interzice.

Dar, trebuie precizat că dacă Parlamentul nu înlocuieşte acea sintagmă, nu se întâmplă, practic, nimic, textul art. 297 nu va fi suspendat nicio clipă, iar înţelesul sintagmei în discuţie va fi cel stabilit de Curte în decizia de azi.

Cât priveşte dosarele ce au ca obiect infracţiunea de abuz în serviciu, nu va fi afectat niciun dosar în care funcţionarul a fost trimis în judecată pe motiv că a încălcat o prevedere legală.

2. „Problemuţa” vine însă din înţelesul pe care trebuie să-l aibă noţiunea de „lege” din cadrul noii sintagme din decizia Curţii, respectiv din sintagma „îndeplineşte prin încălcarea legii”.

Ce înseamnă „legea” a cărei încălcare constituie infracţiunea de abuz în serviciu? Este vorba despre încălcarea „legii” în înţelesul restrâns al noţiunii de lege (lege, ordonanţă, ordonanţă de urgenţă) sau în înţelesul larg al noţiunii de „lege” (lege, ordonanţă, ordonanţă de urgenţă, hotărâre de guvern, ordin de ministru etc.)?

„Problemuţa" este destul de serioasă, pentru că în Codul Penal este definită doar noţiunea de „lege penală” (art. 173 cod penal), nu şi noţiunea de „lege”. Iar când e vorba despre definirea noţiunii de „lege penală, art. 173 cod penal prevede că se are în vedere înţelesul restrâns al noţiunii (lege, ordonanţă de urgenţă sau alte acte normative cu putere de lege).

În mod normal şi logic, înţelesul noţiunii de „lege” a cărei încălcare constituie infracţiunea de abuz în serviciu este cel larg, care include pe lângă actele normative cu putere de lege, şi actele normative inferioare legii (hotărâri de guvern, ordine de ministru etc.)

Dar, din minuta Curţii nu rezultă care este înţelesul noţiunii de „lege”, cel larg sau cel restrâns. Să sperăm că în motivarea deciziei Curţii vor exista şi menţiuni clare cu privire la înţelesul noţiunii de „lege”, din noua sintagmă „îndeplineşte prin încălcarea legii”, încălcare prin care se comite infracţiunea de abuz în serviciu.

Altfel, vor urma discuţii/dispute interminabile pe tema înţelesului larg sau restrâns al noţiunii. Şi, probabil, o nouă sesizare a Curţii.

P.S.: Curtea nu s-a atins de abuzul în serviciu din „legea DNA” (art. 13/2 din Legea nr. 78/2000), text care prevede o pedeapsă mai mare dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit. Sigur, şi în cazul acesta, noţiunea de „abuz în serviciu” este cea definită în codul penal, în noul înţeles dat prin decizia Curţii Constituţionale, cu menţiunea că limitele de pedeapsă rămân majorate cu 1/3.

P.S.2 Interesant este că dacă art. 297 cod penal este modificat de parlament, pentru ca textul să fie pus în conformitate cu decizia Curţii, noul conţinut al art. 297 devine lege penală mai favorabilă şi, potrivit art. 5 al. 1 cod penal, se va aplica tuturor dosarelor afle în  curs de judecată (dosarele în care nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă).

Până la modificarea art. 297 cod penal, nu se poate invoca legea mai favorabilă, pentru că textul său a fost declarat/constatat că fiind constituţional, iar nu neconstituţional. În minuta deciziei se menţionează expres: “constată că dispoziţiile art. 246  alin. 1 din Codul penal şi ale art. 297 alin. 1 Cod penal sunt constituţionale în măsura în care…”. Deci, constatarea care contează este că acele dispoziţii  "sunt constituţionale".

Rămâne de văzut dacă în motivarea deciziei Curţii  se va menţiona că ea se aplică tuturor dosarelor în curs. Este foarte posibil să fie aşa, dar nu din cauză de lege penală mai favorabilă, ci pentru că după publicarea deciziei, sintagma “îndeplineşte în mod defectuos” va avea, în toate cazurile, înţelesul de “îndeplineşte prin încălcarea legii”.

Text de Dan Mihai

Dan Mihai este jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001. Domeniile de expertiză: legislaţie penală, transparenţă decizională, acces la informaţiile de interes public, libertate de exprimare.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite