Nişte miliţieni la preţ de poliţişti

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
politisti vaslui

Campania declanşată de câteva săptămâni de cotidianul „Adevărul”, în încercarea de a elucida, atât cât se poate, cauzele pentru care România a ajuns ţara europeană cu cele mai multe infracţiuni grave cu autori necunoscuţi la mia de locuitori, a scos la iveală (deh, când scormoneşti în zone sordide trebuie să te aştepţi la orice) o duhoare insuportabilă ce vine dinpre sistemul poliţienesc.

Hotărât lucru, avem în faţă, plătit din banii noştri de captivi ai sistemului fiscal, un cocteil foarte toxic. Suntem nevoiţi să plătim lefurile a o groază de angajaţi ai poliţiei care au moştenit (cam ca-n cutumele porceşti ale răcanilor, din perioada când exista stagiul militar obligatoriu) cele mai stupide apucături miliţieneşti ale predecesorilor.

E clar, sistemul a ajuns să se comporte cam ca acea şopârlă ciudată, numită cameleon, care-şi schimbă culoarea în funcţie de context. Aşa se face că deşi din afară sistemul pare şi se declară în slujba cetăţeanului, când zgârii puţin pojghiţa de la suprafaţa lucrurilor descoperi un corp găunos, aservit politic, împănat cu nepotisme, apăsat de incompetenţă, de nepăsare şi de o superficialitate strigătoare la cer.

Nu zic că toţi poliţiştii sunt aşa. Ar fi o afirmaţie falsă. În sistem există numeroşi profesionişti, pentru care aş băga mâna-n foc oricând. În acelaşi timp, însă, este tot mai evident că cei care conduc lucrurile au cam uitat (sau s-au făcut că au uitat) că Poliţia trebuie să fie în slujba cetăţeanului, aşa că au aservit-o altor interese. Se simte deseori damf puturos, politic, de grup infracţional organizat, interlop. Exemple sunt cu duiumul. Uitaţi-vă la dosarele DIICOT din ultimii ani.

Trist este că sistemul poliţienesc, în dorinţa lui de a-şi conserva stilul de viaţă patriarhal, de tipul „dolce far niente”, a ajuns să încalce nu doar legea, ci până şi cele mai simple reguli ale bunului simţ. În virtutea drepturilor conferite de legile româneşti, cotidianul „ Adevărul” a cerut şefilor poliţiilor judeţene nişte răspunsuri. Nu i-am întrebat ce au mâncat aseară şi cu ce bani şi-au făcut vilele. Am vrut doar să ştim cum sunt cheltuiţi banii noştri, de ce infractorii zburdă în libertate, de ce oamenii în uniforma Ministerului de Interne român nu reuşesc să-şi facă treaba (măcar statistic vorbind) la standardul european.

În mod normal, ar fi trebui să fie în stare să ofere nişte explicaţii cât de cât credibile. În schimb, am primit amânări la limita maximă a termenului stabilit de lege, refuzuri de a acorda interviuri, răspunsuri scrise făcute pe genunchi, la prosteală, cât să încerce să adoarmă vigilenţa ziariştilor.

Răspunsurile de genul „nu avem bază de date în chestiunea solicitată”, transmise în condiţiile în care, în unele judeţe, s-a răspuns punctual la întrebarea respectivă, arată că pe cei puşi să asigure, conform legii, transparenţa instituţiei (şi asta doar pentru că i-au obligat instituţiile europene, altfel probabil că am fi primit bastoane în cap, ca-n Turcia, dacă întrebam ceva), n-au nici în clin, nici în mânecă, cu acest lucru.

Grav este că, însă, dincolo de incompetenţă, că există foarte multă rea-voinţă.

Există, categoric, multă incompetenţă, căci România este paradisul incompetenţilor. Însă asta este scuzabilă, căci incompetentul nu-i vinovat că-i incompetent, cât mai ales este de blamat cel care l-a promovat. Însă şi acela are o scuză, căci poate că sistemul nu-i poate oferi mai multă competenţă pe care să o promoveze. Şi-o fi atins maximumul de competenţă pe baza resurselor existente.

Grav este că, însă, dincolo de incompetenţă, că există foarte multă rea-voinţă. Probabil că incompetentul nu-i suficient de incompetent dacă nu se dă şi-n stambă şi încearcă să regleze totul la nivel discreţionar. Un exemplu este comunicarea cu presa, capitol la care purtătorii de cuvânt ai inspectoratelor de poliţie judeţene îşi aleg cu grijă „ţintele” media. Mai exact, aşa cum se întâmplă bunăoară la Galaţi, numai ziariştii „agreaţi”, care ştiu să cânte ode înălţătoare şefilor Poliţiei, au onoarea să fie informaţi cu privire al evenimentele de interes public din judeţ.

Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi nici măcar nu s-a deranjat să aibă o secţiune online pentru informarea mass-media şi a publicului. De altfel, este singurul din ţară care nu a pus nicio informaţie, niciodată, pe secţiunea alocată în site-ul oficial al Poliţiei Române. Alţii, din alte judeţe, au făcut-o - unii foarte bine, alţii doar cât să fie, acolo, ceva - dar cei de la Galaţi au atins culmea nepăsării. Ba au mers şi către rea-voinţă, căci refuză în continuare să transmită buletinele de presă altor ziarişti decât cei cu care fac „bara-bara”, deşi au fost rugaţi inclusiv în scris de către ziariştii acreditaţi de la „Adevărul”.

De altfel, nimic nu-i întâmplător. Să nu uităm că fostul şef al IPJ Galaţi este cercetat penal pentru fapte de corupţie (motiv pentru care a şi fost mutat în alt judeţ), că un alt fost şef declara, după ce interlopii se omorâseră cu săbiile în stradă (iar oraşul ajunsese pe primul loc în ţară la consumul de droguri), că la Galaţi „lumea interlopă” este o invenţie a presei ostile s.a.m.d.

Dar să nu-i punem la zid. La urma urmelor, ei sunt doar nişte oameni aterizaţi întâmplător într-o lume cu pretenţii democratice. Nu-s vinovaţi că nu înţeleg ce vrea de la ei poporul plătitor de taxe. Vinovaţi suntem noi, ceilalţi, cei care acceptăm să ni se ofere nişte miliţieni la preţ de poliţişti.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite