Morala, plaja, femeia, tentaţia şi fariseismul în acţiune

În fine, a venit timpul să apară un subiect real care să stârnească o reală şi profundă dezbatere naţională, semn că vorbele domnului Buhnici au răscolit sensibilităţi personale mai vechi, frustrări sau patimi  până acum ţinute în frâu din diverse motive.

Lucrurile merg din ce în ce mai departe, astfel încât chestiunea va fi discutată la cel mai înalt nivel şi vom auzi care va fi decizia luată de Consiliul naţional împotriva discriminării. Poate lucrurile se vor opri aici, poate nu, caz în care se va ajunge în justiţie şi, de ce nu, va fi sesizată Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau, şi mai interesant, va fi organizată chiar o dezbatere pe subiect în Parlamentul European, cu garanţia că politicienii care vor participa vor avea cu siguranţă parte de o acoperire de presă neaşteptat de largă, Aud, de altfel, că ar exista oarece dorinţe în acest sens.

Dar se putea evita situaţia asta de un penibil uriaş? S-ar putea măcar ca, pe viitor, să fie adoptate reguli de comportament care, eventual, să fie înscrise nu numai într-un cod al moralei sociale ci să fie şi introduse într-o legislaţie specială? Poate vi se pare o aberaţie. Şi mie mi se pare la fel, dar idei în acest sens există şi să fie susţinute cu din ce în ce mai multă fervoare, generând dezbateri legislative şi fenomene sociale de susţinere sau respingere la limita violenţei, aşa cum se întâmplă cu chestiunea interzicerii avorturilor. Este o întoarcere a sensului istoriei şi o schimbare care se anunţă de profunzime la nivelul mentalităţii şi comportamentelor. Drept care, fără niciun fel de surpriză, singurele zone de stabilitate sunt valorile şi comportamentele promovate apostolii extremelor din diferitele biserici şi culte.

Apar şi la noi asemenea semnale nefericite şi stranii. Iată, de pe un site intitulat „Ortodoxia tinerilor”, articolul „Pe plajă în bikini”  în care avem mărturisirea de credinţă a a autorei: 

„Ce-mi pare rău e că sunt şi fete şi femei credincioase care vin cu drag la Biserica lui Dumnezeu dar care atunci când ajung pe plajă se adaptează stilului şi vremurilor în care trăim, stând să se bronzeze aproape dezbrăcate şi smintind mulţime de bărbaţi şi contribuind la creşterea patimei din sufletul lor, care patimă odată şi odată va izbucni ducând la păcat cu fapta.

Eu am văzut că în fiecare secundă prin comportamentul meu pot fi un exemplu pentru ceilalţi, prin toate gesturile mele şi prin faptele mele, dar în acelaşi timp pot fi şi sminteală celor din jur. Haideţi! voi fetelor, care sunteţi aproape de Domnul Hristos, şi care aveţi mare evlavie la Maica Domnului, îmbrăcaţi-vă decent, chiar şi la plajă, aratăţi voi măcar, că femeile nu sunt o bucată de carne gata de frământat ci chipul minunat al lui Dumnezeu. (...) Bărbaţii nu prea pot provoca prin îmbrăcăminte, dar in schimb au inceput sa ispiteasca si ei, prin grija idolatrizanta a trupului, depilându-se din ce in ce mai mult, ducându-se la sala pentru a-si construi abdomen si pectorali atragatori, si dandu-se cu uleiuri ca sa-si puna cat mai mult in evidenta formele trupului.

Insa cea mai mare este ispita femeilor, de care vor fi întrebate la judecată. Iată ce zice Mântuitorul:

"Oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă."

Feriţi-vă să-i aruncaţi pe bărbaţi în prăpastia păcatului şi a poftei, veţi da seama la judecată mai mult decât ei. Poate ca nu pare corecta purtarea acestei raspunderi, dar ne asigura Mantuitorul ca asa va fi: "Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala."

Asta e însă poezie curată faţă de ce zice semnatarul articolului „Creştinul şi plaja”, în care pune o întrebare de bun simţ: „Spuneti-mi un singur Sfant care sa fi zis ca-i de bine mersul pe litoral sau la piscina si eu voi reconsidera toate cele de mai sus”.

Nu ştiu ca cineva să-şi mai fi pus o asemenea întrebare dar, în fine, cum se spune, necunoscute sunt căile Domnului. Dar semnatarul  articolului merge chiar şi mai departe şi aici se poate găsi soluţia radicală care ar putea duce la evitarea unui scandal ca cel de acum. În consecinţă, să luăm aminte: 

„Cum ar putea un crestin sa impace si capra si varza? Adica sa poata face si baie, sa stea si la soare dar fara a fi la gramada cu multimi de oameni? Pai, la soare poti sta si in curtea ta sau poti merge la rau acolo unde nu-i amenajat un strand. Iar daca vrei neaparat la mare, poti merge acolo unde nu e lume. Si totusi, nici asa nu-i chiar rezolvata problema. Caci, de la o anumita varsta in sus, nu-i firesc ca parintii si copiii sa stea goi unii in fata celorlalti. Sigur ca baiatul vede sanul mamei cand e bebe, dar apoi gata. La fel, sigur ca si tatal ii poate face baie fetei cand e mica, dar dupa ce invata sa se imbaieze singura, gata.”

Asta pe la noi, dar exemple nenumărate sunt în zona occidentală, le aveţi aici sau aici . Dacă pe linia asta mergem, dacă astea sunt argumentele, iată un tip de costum de baie care ar putea redeveni la modă dacă s-ar institui un comitet naţional de omologare compus din experţi, eventual condus de un înalt ierarh cu pregătire superioară şi cunoscător al situaţiei de pe litoral:

Vi se pare cumva că, totuşi, costumul respectiv (de la 1900) ar fi prea revelator? Atunci, orice dreptcredincios poate să accepte cu siguranţă şi fără probleme această realizare notabilă care îmbină avantajul statului în apa de mare cu siguranţa echipamentului denumit „ureka”: nu te puteai scufunda, deci pericol de înec zero, plus că era dotat şi cu mini padele la mâini şi labe de broască. Ar primi nu numai premiu de extremă moralitate, dar şi unul de la SMURD, prezentat în direct şi la oră de vârf de dl. Arafat.

Nebunie totală? Aşa e, dar există şi aşa ceva, deci chiar trebuie să ştiţi că roata civilizaţiei se poate întoarce brusc, vedeţi ce se întâmplă cu dezbaterea asupra costumului musulman de baie pe unele plaje din Europa.

În final, o întrebare: oare e un caz de Consiliul naţional de luptă împotriva discriminării să dai o fotografie ca aceasta, este mozaicul datând din anul 300 intitulat „Fete în bikini”, din Villa del Casale din Sicilia? 

Bine că era la ei şi nu la noi, căci cine ştie în ce păcat îi băga pe locuitorii de atunci ai Pontului Euxin.