Merge foarte bine cu bărbaţii, dar mai deloc cu femeile...

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mă uit în „vitae-le” oamenilor de un sfert de secol, asta fac în fiecare zi, şi văd că oamenii cu CV-uri apropiate seamănă mult mai mult decât le-ar plăcea lor să creadă. Când citesc o astfel de hârtie, şi apoi am în faţă un om care pare să nu-mi mai spună nimic nou faţă de ce am citit eu acolo, nu mai ştiu ce să cred. O fi lumea mult mai mică decât se spune...

Însă partea mai interesantă acum vine: asta funcţionează fără greş când am un CV bărbătesc în mână, şi apoi versiunea lui tridimensională în faţă, dar mai deloc cu cele femeieşti. Se pare că lumea nu e atât de mică, totuşi...

Eu întotdeauna încep citirea CV-ului de la studii, dar văd adesea că unii nici nu-şi mai trec partea cu şcoală. Tare se miră când îi întreb ce liceu au făcut, unde, când au început facultatea, dacă au făcut-o la vremea ei, unde, bineînţeles, cu ce medie au terminat-o, lucruri din astea. Dom'le, contează ce fac şi ce sunt acuma! Da, dar pentru mine contează mai mult cum le faci şi, mai ales, cum eşti. Şi aici scoala are multe, foarte multe de spus. De aceea e plin Internetul cu înjurături la adresa lui Butunoiu...

Ajung des la discuţii în contradictoriu despre ce face şcoala din om. Sigur, moda zilei este să se creadă că şcoala e un fel de rău necesar, cam cum era armata obligatorie pe vremuri. Şi, oricum, e văzută ca un fel de ucenicie pentru job, fiindcă vitae înseamnă doar partea cu joburile, nu-i aşa? 

Acum cunosc bine liceele şi facultăţile din diverse locuri din ţară şi, de-a lungul timpului, mi-am făcut o imagine destul de clară despre cine şi cum erau oamenii care au trecut pe acolo. Apoi, ştiind bine şi companiile, de cine erau conduse în diverse etape, ce se făcea acolo şi cum era atmosferă, cum şi cât de repede se avansa în ierarhie, poţi să faci nişte legături şi apoi să încerci să tragi câteva concluzii ca să schiţezi un portret. 

Or, portretele acestea se grupează bine în câteva tipologii surprinzător de bine conturate. Chiar neliniştitor de bine conturate, ar spune mulţi. Ca profiluri de personalitate, fiecare mânuitor de CV-uri îşi construieşte propriul set cu care lucrează, de regulă până în zece. Dacă iei combinaţia profil tehnic - profil de personalitate, ca să faci portretul profesional al cuiva, îţi ies până într-o sută. Sigur, le grupezi şi pe acestea, ca să poţi lucra cu ele.

Uitându-mă în urmă, văd că portretul pe care-l fac atunci când citesc CV-ul se potriveşte surprinzător de bine cu cel pe care-l scriu în calculator după ce pleacă omul de la întâlnirea cu mine. Şi că rareori trebuie să-l mut într-o categorie mai îndepărtată de cea în care-l pusesem „provizoriu”, la prima citire. 

Dacă ar lipsi partea cu studiile din CV, nu aş mai putea să fac asta. Sigur, unii se fac că uită la ce universitate s-au dus, trec doar facultatea, şi pe aceea fără datele de început şi de terminare. Ei cred că mă păcălesc... :)

Însă numai în cazul bărbaţilor merge atât de bine, după cum am spus, când e vorba despre femei nu pot trage aceleaşi concluzii doar din citirea CV-ului, nici pe departe. Nu ştiu dacă explicaţia tine doar de mine şi de capacitatea mea de evaluare, dacă ţine de femei, în general, sau de amândouă. Poate voi afla într-o zi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite