Maternitatea, cotele şi meritocraţia în politică

Andreea Paul Vass, deputată, la Adevărul Live FOTO David Muntean/Adevărul

Se zice că drumul către iad este pavat cu intenţii bune. Zilele acestea s-a descătuşat furia în online  fiindcă Andreea Paul Vass a scris pe pagina de Facebook nişte cuvinte care aparţin unor zone lingvistice şi existenţiale în care trebuie păşit cu grijă.

Mai ales dacă vii din politică fiindcă nu ne sunt simpatici politicienii, avem suspiciuni din start în ceea ce priveşte gradul lor de onestitate, interesul pentru viaţa oamenilor din comunitate, adică pentru bunăstarea noastră şi nu degeaba suntem neîncrezători, aş adăuga. Aici este declaraţia Andreei Paul Vass, în cazul în care nu o ştiţi deja:

Sursa. 

La mine a ajuns vineri seara prin intermediul unei foste studente. Am citit, mi-am pus mână stângă în cap şi am zis: Vai, vai, vai. Ce va ieşi de aici! Vai, vai, vai. E maternitate acolo, e cezariană, e alegere, e o politiciană, sunt cote de gen. Vai, vai, vai. De ce le-o fi adus pe toate împreună într-un status pe Facebook? Pentru că, paradoxal, are sens. Chiar dacă are sens, nu aşa (le) introduci în spaţiul public, cred eu, fiindcă modalitatea de comunicare aleasă va îngreuna o discuţie de fond despre reprezentarea politică a femeilor şi despre alegerile dificile pe care le face o femeie interesată şi de viaţa ei în afara familiei. Acesta mi sa părut miezul acelui status. Oricum, mai deunăzi căinam femeile de carieră că nu fac copii, acum le afurisim fiindcă aleg maternitatea, dar nu în modelul stabilit de noi.

Să vezi ce s-a trezit conştiinţa mea apoi care mi-a zis: bine că o căinezi pe Andreea Paul Vass, dar pe Valeriu Zgonea, nu. De la ultimul aflasem săptămâna trecută, tot într-un puseu probabil bine intenţionat, dar nu aşa de bine verbalizat că meritocraţia s-a născut cu bărbaţii. Să ceri meritocraţie, este legitim. Să o ceri doar femeilor nu este. Să o ceri doar bărbaţilor iar nu este. Aici este declaraţia:

Eşti misandră, a continuat conştiinţa. Ba nu. Am căinat-o pe Andreea Paul Vass fiindcă eram convinsă că cei care o vor critica vor face mişto de alegerile ei privind maternitatea, după care o vor afurisi. M-a supărat şi Gabriela Vrânceanu Firea când i-a reproşat lui Iohannis în campania electorală că nu are copii. Am scris atunci despre această declaraţie. 

Nu îmi sunt simpatice criticile de acest fel îndreptate înspre alegerile din viaţa privată asociate parentalităţii.

Cu răbdare, pe puncte

Până la urmă care era mesajul Andreei Paul Vass? Îl voi rezuma cum l-am înţeles eu. O femeie în politică face alegeri şi legate de maternitate. Politica arată şi altfel pentru femei şi bărbaţi întrucât recrutarea candidaţilor şi sprijinirea lor în campania electorală nu sunt neutre la gen, de aceea avem nevoie de cote de gen. Aici se schimbă datele problemei fiindcă prin intermediul cotelor de gen poţi afurisi pe cineva în viaţa publică şi politică. Zici că nu sunt nişte măsuri, ci un fel de gâze care pişcă fiindcă aşa sar mulţi când aud de ele...

Să discutăm pe puncte, ordinea de mai jos este aleatorie.

Punctul 1. Maternitate şi politică

Circula pe Facebook fotografia unei politiciene - Licia Ronzulli se numeşte-  care vota în Parlamentul European şi îşi purta copilul într-un port bebe marsupiu la şedinţe. Ţin minte reacţiile politicoase şi de susţinere ale oamenilor. Intersecţia dintre maternitate şi politică ori maternitate şi piaţa muncii este provocatoare şi problematică. Apar o mulţime de întrebări privind facilităţile de armonizare a vieţii de familie cu profesia, cât de amplă să fie implicarea statului în îngrijirea copiilor, adică ce fel de servicii publice să ofere, care sunt consecinţele asupra participării femeilor pe piaţa muncii şi altele- o mulţime. Mi se pare înţelept ca în această ecuaţie să admitem faptul că femeile aleg o carieră, că au o profesie care le aduce satisfacţii intelectuale, materiale, că munca pe care o fac înseamnă şi împlinire ş.a. Poate fi problematic să acceptăm aceste date dacă pornim de la premisa că împlinirea femeilor îşi are, predominant ori exclusiv, maternitatea ca sursă. Părerea mea este să lăsăm femeile să aleagă maternitatea şi cariera în combinaţiile care li se potrivesc lor; se prea poate să nu fie treaba colectivităţii, ci a individului... Amendamentul este că dacă optează pentru maternitate şi carieră, alegerile lor vor fi limitate dacă nu au acces la servicii de creştere şi îngriire pentru copii ori nu beneficiază de sprijinul familiei.   

Eu cred onest că femeile fac sacrificii pentru profesie. Sacrifici familie, prieteni, timp liber, inclusiv sănătate. Cred onest că Andreea Paul Vass, asemenea altor femei, a făcut sacrificii pentru a fi în politică. Unora le place politica; asta este, învăţăm să trăim şi cu aceşti oameni (este ironie- prefer să anunţ ca să nu îmi fie denaturată afirmaţia).

Dacă veţi răsfoi Forţa politică a femeilor, volum coordonat chiar de Andreea Paul Vass şi publicat în 2011 la editura Polirom, veţi găsi mărturii ale politicienelor care scriu despre maternitate, familie şi politică. Redau mai jos câteva din gândurile lor:

„Am avut atunci o ezitare dacă chiar merită să continui lupta politică, să îmi expun familia, să pun totul pe plan secund pentru o confruntare unde fair-play-ul aproape că nu există.

   (...)

Bineînţeles că o femeie în politică are mai multe provocări cărora trebuie să le facă faţă, cea mai importantă fiind relaţiile cu familia. Politica nu este o meserie de 8 ore pe zi şi de aceea timpul petrecut în familie, cu cei dragi, trebuie gestionat cu mare atenţie. În acelaşi timp, atacurile la care sunt supuse femeile politician pot fi mult mai dure, chiar fără nicio legătură cu activitatea sa profesională”. (Anca Boagiu, PDL pe atunci)     

„Pentru mine, împărţirea datoriilor dintre politică şi unicul meu copil au fost întotdeauna în defavoarea lui Mihăiţă, fapt ce poate fi ilustrat printr-o întâmplare drăguţă, dar şi tristă în acelaşi timp. Într-unul din anii electorali, cum ne vedeam foarte rar, mă întreba dacă atunci când ajung târziu trec pe la el. I-am spus că primul lucru pe care îl fac e să intru la el în cameră şi să îl pup. Pentru a fi sigur de acest lucru, într-o seară mi-a lăsat pe noptieră un bileţel, pe care trebuia să semnez dacă l-am pupat în somn. Când am văzut bileţelul, am zâmbit, m-am întristat şi l-am semnat… „(Lia Ardelean, PC pe atunci)

Revenirea rapidă pe piaţa muncii poate fi o alegere personală, dar şi un efect al unor politici publice care stimulează inserţia profesională rapidă. Ce te faci însă când politicile publice trag unele hăis şi altele cea? Paradoxal, în România, stimulentul de inserţie profesională pare să încurajeze reîntoarcerea femeilor/a părinţilor la muncă înainte de doi ani, în acelaşi timp însă, pentru perioada de 0-2 ani din viaţa copilului nu prea ai multe opţiuni privind îngrijirea copilului: unul dintre părinţi, de obicei mama ori familia extinsă, adică bunici, mai rar bone şi creşe.  

O altă problemă de fond este că oamenii nu au uitat că printre măsurile de austeritate implementate de Guvernul Boc, s-a aflat şi reducerea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea şi îngrijirea copiilor. Am protestat atunci alături de părinţi în faţa Ministerului Muncii şi îmi aduc aminte argumentele care spuneau că economia la buget va fi extrem de mică, dar suferinţa oamenilor mare. Greu să separi PDL-ul de această perioadă ori pe politiciană, deşi Premierul României nu era Andreea Paul Vass. Complicată situaţiunea căreia i se potriveşte bine: unde dai şi unde crapă ...

Punctul 2. Sacrificiul pentru binele comunităţii

Andreea Paul Vass ne spune că e importantă politica pentru ea. Unde apare disonanţa cognitivă a multora este că a legat interesul pentru politică nu explicit de propria carieră politică (e legitim, cred eu, să te preocupe cariera ta), ci de cel pentru comunitate, adică pentru binele oamenilor. Şi simţul comun şi mare parte din practica politică ne spun că în activitatea politicienilor nu primează interesele cetăţenilor. Urmarea este că avem mai puţină încredere în ei ori deloc. Potrivit unui sondaj din vară, lipsa de încredere în Parlament (unde sunt reprezentanţii noştri aleşi) este concurată doar de cea în partidele politice.

Andreea Paul Vass este şi membră de partid şi deputată. Aici cred eu că nu a comunicat înţelept  deoarece a făcut abstracţie tocmai de acest context în care membrii comunităţii sunt suspicioşi faţă de sacrificiul unui politician faţă de binele lor. Toată dinamica dintre politicieni şi cetăţeni din aceşti ani este bine rezumată de semeni vânt, culegi furtună...        

Punctul 3.  Reprezentare politică şi cote de gen.

Nu ne place Andreea Paul Vass fiindcă a avut în trecut intervenţii pe care nu le-am simpatizat? Asta pot să înţeleg. Nici mie nu îmi plac unele din proiectele pe care le-a susţinut ori din declaraţiile pe care le-a făcut. Îmi displace şi critica pe care ea o aduce instituţiilor din zona egalităţii de şanse. Spre deosebire de ea, eu cred că trebuie regândite şi reformate, nu desfiinţate. Dar acesta nu este un motiv ca să ignor o discuţie pe care ea o introduce privind reprezentarea femeilor în politică. Şi despre această temă ea a mai scris şi a mai vorbit în ultimii ani. Aici este un articol recent din data de 9 octombrie a acestui an. 

Nu l-am băgat în seamă fiindcă ne-au prins autosacrificiul şi cezariana programată în ziua de sâmbată. Subreprezentarea politică a femeilor, cotele de gen sunt subiecte care provoacă discuţii în contradictoriu fără niciun fel de ajutor. Nu mai au nevoie de sacrificiul pentru comunitate şi operaţia de cezariană. Dar au nevoie să fie dezbătute şi discutate cu seriozitate ca să înţelegem că prezenţa în politică nu se corelează cu meritocraţia. Vă recomand un interviu cu unul dintre deputaţii bărbaţi care sunt convinsă că a fost susţinut de partid pe principii meritocratice:

Hai să discutăm despre recrutarea politică aşa cum o practică partidele, despre rolul reţelelor de putere din partid, despre cum ai acces la acestea, despre rostul resurselor financiare, despre sistemul electoral, respectiv despre factori politici şi financiari importanţi în procesul de reprezentare politică. Aici este o analiză foarte bună a obstacolelor cu care se confruntă femeile în reprezentarea politică, a rolului pe care îl are un sistem electoral, găsiţi o analiză şi a cotelor de gen. 

Poate că nu sprijiniţi măsurile afirmative, pot înţelege şi asta, însă trebuie demitizată reprezentarea politică a femeilor şi a bărbaţilor. Prezenţa femeilor şi a bărbaţilor în politică la nivel de Consiliu local, Consiliu judeţean, Parlament, Guvern ţine de factori politici (nu exclusiv, dar ei sunt foarte importanţi) şi de deciziile luate în cadrul partidelor politice. Meritocraţia în politică e precum Fata Morgana.  

Hai să o coboram pe Andreea Paul Vass de la stâlpul infamiei şi să purtăm discuţia de fond pe care o lansează: ce facem cu subreprezentarea politică a femeilor şi cu suprareprezentarea bărbaţilor?

P.S. 1: Vă recomand şi articolul Oanei Marinescu unde găsiţi o perspectivă, pe alocuri, diferită de cum percep eu situaţia. 

P.S. 2: După ce am scris textul, am văzut că Andreea Paul Vass a publicat un material pe blog despre alegerile sale şi reacţiile din ultimele zile, citiţi-l.