Marşul pentru viaţă e o iniţiativă cinică, nu civică!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Corupţia şi sărăcia, ca efect nemijlocit al acesteia, sunt adevăratul flagel al societăţii contemporane în România.

Biserica Ortodoxă Română se înşeală identificându-l altundeva! Iar pe lângă faptul că risipeşte eforturi şi potenţial angajându-se în lupta antiavort, ea mai şi contribuie activ la poziţionarea geo-culturală a României în sfera de influenţă a Rusiei, acolo unde legile antiavort au fost înăsprite în ultimii ani şi drepturile omului ciuntite, aducându-şi aportul la rătăcirea României de la parcursul european, oricum ameninţat de actuala guvernare defectuoasă.

Biserica Ortodoxă Română îi cheamă pe români în stradă pentru a „contribui la lupta împotriva avortului, acest flagel al societăţii contemporane”, după cum o formulează Patriarhia Română într-un comunicat de presă. Iar în continuare: „vă adresăm îndemnul de a participa în număr cât mai mare la Marşul pentru viaţă, în ziua de 25 martie 2017, pentru a oferi astfel o mărturie vie despre importanţa şi sensul creştin al vieţii umane, despre efectele dezastruoase ale avortului asupra familiei şi societăţii”.

BOR mută România în poalele antidemocraţilor

În ultimii 27 de ani, ne-am obişnuit ca preoţii îndemne enoriaşii să facă una sau alta, chestii de viaţă, unele bune, altele discutabile. Printre cele controversate se numără şi îndemnurile de a vota un politician sau altul (deşi este ilegal), semnarea unor petiţii chiar dacă ele sunt intiţiate de organizaţii dubioase cu nume frumoase, precum Coaliţia pentru familie, iar actual să iasă în stradă şi să contribuie la lupta împotriva acestui „flagel al societăţii contemporane“. Iar o mare parte dintre enoriaşi îi urmează îndemnurile.

Pentru Biserica Ortodoxă Română (BOR), „Marşul pentru viaţă reprezintă una dintre cele mai importante iniţiative civice prin care se contribuie la lupta împotriva avortului“.

BOR susţine, prin această chemare, iniţiative ale unor organizaţii a căror agendă este imună la adevăratele probleme cu care se confruntă societatea românească, şi mai toată planeta, la ora actuală. Organizaţii bizare lipsite de transparenţă, conectate la mişcări radicale de dreapta, şi chiar dreapta extremă, sau ultranaţionaliste din Europa de Vest şi din SUA, precum şi cu oamenii din cercul de putere al lui Vladimir Putin, care şi-a anunţat demult intenţia de „a salva” Europa de „demonii modernităţii”, precum dreptul femeii la autodeterminare, respectiv la avort, şi promovează „democraţia iliberală şi dirijată” ca antipol al celei liberale de tip occidental.

Dar Biserica Ortodoxă Română cheamă oamenii în stradă în nume propriu pentru a combate împreună flagelul societăţii contemporane, înşelându-se amarnic pentru că îl identifică acolo unde o face!

Biserica, potenţial antipod al democraţiei

În România există zeci de motive ca oamenii să iasă în stradă pentru a-şi exprima nemulţumirile, să lupte pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Începând cu cel mai grav aspect, sărăcia în care trăieşte aproape jumătate din populaţia ţării şi corupţia la toate nivelurile, responsabilă în mare măsură pentru mizeria materiala a multora, apoi cu distrugerea pădurilor şi cu starea sistemelor de sănătate şi educaţie. Şi românii au chiar ieşit cu sutele de mii în stradă ca să protesteze împotriva unui guvern care a încercat să slăbească lupta anticorupţie şi să îşi scape proprii oameni de sabia justiţiei. Sute de mii au cerut ca lupta anticorupţie să nu fie îngrădită chiar de cei corupţi. Iar cu toţii ştim că în România există corupţie cam în toate sectoarele, chiar şi în structurile bisericii. O stare metastazică.

Pentru Rusia ar fi un mare câştig să destabilizeze România până într-acolo încât ea să pice din uniunea ţărilor europene, reintrând în sfera sa de influenţă.

Corupţia este cancerul, flagelul societăţii contemporane în România. BOR se înşeală amarnic localizându-l altundeva! Iar pe lângă faptul că risipeşte eforturi şi potenţial, angajându-se pe acest front, ea mai şi contribuie activ la poziţionarea geo-culturală şi politică a României în opusul sensului de mers - spre Europa direcţie în care a pornit cu 27 de ani în urmă. Căci aşa neimportantă cum pare ţara noastră pe harta lumii, ea este un teren de joc geopolitic important. Pentru Rusia ar fi un mare câştig să destabilizeze România până într-acolo încât ea să pice din uniunea ţărilor europene, reintrând în sfera sa de influenţă.

Acest obiectiv este mult mai uşor de atins de către Rusia într-o Românie măcinată de corupţie şi lupte pseudo-culturale între arhaism şi modernism. O populaţie tradiţionalistă, respectiv neemancipată, este mai uşor de manipulat prin promovarea unor viziuni învechite, limitate local, în general antidemocratice şi eurosceptice, pe care mai ales populaţia îmbătrânită o cunoaşte prea bine, fie că este vorba despre rolul şi valoarea individului în societate, fie că este vorba despre cel al vreunei instituţii, precum biserica. Cea din urmă este o structură nedemocratică, care oricând poate juca cu succes rolul de antipod al democraţiei. Iar politicianul corupt e şantajabil, dispus la compromisuri periculoase, încheiate cu oricine i-ar aduce foloase.

BOR, în căutare de răspunsuri

Protestele de la începutul acestui an au fost o expresie a democraţiei din ţara noastră, dar şi a dorinţei românilor de a trăi într-o ţară europeană liberală, cu valori împrumutate din secolul 21 şi nicidecum din evul mediu. Deşi nu a fost cazul acum, să ne amintim că, în urmă cu doi ani, lumea ieşită în stradă atunci cerea inclusiv reformarea Bisericii Ortodoxe din România, chiar demisia patriarhului ca reacţie la atitudinea bisericii după tragedia de la Colectiv.

Biserica ortodoxă este percepută ca parte din sistemul nereformat al ţării, care propagă valori revizioniste, o instituţie preocupată mai mult de propria bunăstare decât de cea a cetăţenilor, una care gravitează în jurul puterii politice, profitând de corupţie sau având în propriile structuri segmente de corupţie (vezi arhiepiscopul Tomisului). Aşadar ea ştie că, mai devreme sau mai târziu, furia cetăţenilor dornici de a trăi într-o Românie europeană a secolului 21, nemulţumiţi de marea parte a elitei politice şi corupţia din ţară, se poate îndrepta şi împotriva ei. 

Aşa rămâne BOR datoare cu un răspuns societăţii. Şi care ar putea fi acesta? Reformarea? Vise! Mituirea populaţiei ortodoxe prin construirea unei biserici şi mai mari decât Catedrala Mânturii Neamului? Ar fi o greşeală gravă! Renunţarea la construirea inutilă a sute de biserici şi investirea banilor în spitale? Hmm... Renunţarea la luxul limuzinelor cu care se plimbă mai-marii ei pe la uşile flămânzilor? Ar putea fi un început! Renunţarea la privilegii şi plătirea de impozite aşa cum s-ar cuveni? Da! Renunţarea la întovărăşirea ei cu oameni politici şi oameni de afaceri dubioşi, darea şi luarea de daruri, ordine, aranjamente, hatâruri? Cine-ar face-o de bunăvoie în România de azi?

Răspunsul este: un anti-protest

BOR încă nu este pregătită pentru asemenea paşi. Prin urmare, ea a căutat alt răspuns. Şi acela este: vă arătăm că susţinătorii noştri, ai revizioniştilor, ai acelora care vor ca România să rămână aşa cum este sau, mai grav, să redevină ceea ce a fost cândva în trecutul ei, sunt mai mulţi decât sunteţi voi, cei care vreţi o societate modernă după modelul celor occidentale, bazată pe drepturi egale ale tuturor membrilor ei. Aşadar ea profită de iniţiativa unor organizaţii îndoielnice, precum „Studenţi pentru viaţă(parte a „Coaliţiei pentru familie”) şi de conflictul existent deja dintre generaţii şi mentalităţi şi cheamă lumea în stradă. „Marşul pentru viaţă” devenind astfel doar un anti-protest la protestele pro-europene din ultimile săptămâni. Iar nici asta ea nu o face sincer, spunând: veniţi să susţineţi ideile noastre de ieri, anti-progresiste, nu. Ea spune: veniţi să susţineţi viaţa! Aşa devine această pretinsă „iniţiativă civică” una doar cinică! 

Iar aici devine interesant! Ea nu vă cheamă pe 25 martie să demonstraţi pentru miile de copii orfani care mor de boli şi foame prin centrele de plasament din ţară, nici să vă solidarizaţi cu bătrânii care se duc nevăzuţi din cauza lipsurilor materiale, nici pentru a vă opune politicilor de sănătate care omoară oamenii, nu. Şi nici pentru a va arăta compasiunea, solidaritatea cu milioanele de oameni din lume, care mor în războaie, milioanele de vieţi nevinovate care se sting din cauza foametei şi războaielor, milioane de oameni, copii şi bătrâni, care sunt nevoiţi să se refugieze undeva pentru a-şi păstra măcar viaţa, nu! Ea vă cheamă în stradă pentru a îngrădi dreptul la avort al femeilor! Chiar să nu existe lucruri mai importante în viaţa noastră, mai demne de solidaritatea noastră, decât îngrădirea unor drepturi dobândite după zeci de ani de chinuri ale femeilor care din motive pe care nu trebuie să le justifice nimănui întrerupeau o sarcină? 

Lupta antiavort nu salvează nici vieţi, nici familii!

Nici viaţa, şi cu atât mai puţin familia, nu sunt mai protejate prin înăsprirea legislaţiei legate de avort! Viaţa şi familia sunt protejate prin încrederea pe care o societate o are într-un stat responsabil, prin încrederea într-un sistem medical echitabil şi eficient, prin încrederea pe care oamenii o au în buna funcţionare a institutilor statului, care le asigură accesul la sistemul de învăţământ, a unei economii care le oferă oportunităţi de muncă şi un trai decent, şi da, chiar şi în biserică şi în Dumnezeu. Un Dumnezeu bun şi generos, tolerant şi atotiubitor! Familiile se destramă din cauza sărăciei, a lipsei de educaţie, a lipsei de susţinere materială şi morală chiar şi în cazul în care într-o familie se naşte un copil cu preferinţe sexuale diferite faţă de părinţi! Ele se destramă din cauza discriminării etnice şi sociale, a lipsei de toleranţă, şi nu pentru că din ele rezultă unul sau cinci copii, sau nici unul! Ele nu se destramă pentru că femeii îi este permis să avorteze atunci când nu se vede în stare să dea naştere unui copil, indiferent din care raţiune, şi nici pentru că într-o societate ar exista în paralel cu structura tradiţională şi alte forme de convieţuire familială.

Dacă vreţi să ieşiţi în stradă pentru viaţă, ieşiţi pentru orfanii şi bătrânii care mor în spitale, în orfelinate şi azile sau însinguraţi acasă şi pe străzi, pentru că unii au tot mai mult în timp ce alţii au tot mai puţin.

Ieşiţi pe stradă pentru vieţile miilor de refugiaţi care mor la graniţele Comunităţii Europene, chiar şi ale României, după ce au fost nevoiţi să îşi părăsească familiile şi casele pentru o viaţă în siguranţă! Pentru vieţile copiilor care mor de foame în ţări sărăcite de lăcomia noastră, a tuturor, ca să putem avea noi telefoane mobile, să putem bea zilnic cacao cu lapte sau cafea şi să mâncăm banane.

Dacă sunteţi buni creştini, veţi ieşi în stradă pentru vieţile tuturor acestor oameni cu soarta-n vrie! Iar pe 25 martie, ziua în care sunteţi chemaţi să ieşiţi în stradă în defavoarea libertăţii unei femei de-a decide dacă păstrează o sarcină sau nu, rămâneţi acasă, reflectând asupra adevăratelor necazuri cu care este confruntată astăzi omenirea! Sau mergeţi la biserică şi rugaţi-vă pentru mai multă dreptate în lumea asta şi o viaţă lungă în pace!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite