La Mulţi Ani!

Ultima zi a anului. Mă uit pe lista de „cumpărături“. Am luat totul. Poate să vină 2014! Totuşi, să fac şi o listă cu cei cărora trebuie să le urez ceva de Anul Nou. Asta e datina, aşa se face la „cumpăna dintre ani“, să ne urăm cele bune, aşa-i frumos!

Să dau telefoane, să scriu SMS-uri, e-mail-uri, să postez nişte mesaje mişto pe Facebook, să arăt că sunt atent şi bine educat. Dar n-am nicio idee. O idee pentru textul felicitării. Îmi vin în minte aceleaşi cuvinte şi sintagme: „multă sănătate“, „împlinire“, „fericire“, „un an mai bun“, „un an bogat în realizări“, „împlinirea tuturor dorinţelor“, „gânduri nobile“ (total aiurea!), „bucurie“, „noroc“ şi „sănătate că-i mai bună decât toate!“. Poftim, tot la sănătate am ajuns!

Sunt în pană de idei, de urări, de cuvinte frumoase, de bunătate! Dar nu sunt în stare să respect convenţia. Toate urările mi se par banale, nişte şabloane, nişte expresii ipocrite, nişte monede călcate de buldozer.

Să dau căutare pe Google, să mă inspire ceva cu versuri, cu rimă, cu clopoţei, aho-aho!, dar asta mi-ar mai trebui!, să fiu prins într-o urare cu un plagiat mic, afurisită urare! Să beau un pahar cu vin, două pahare, să mi se dezlege mintea! Câte urări bune nu se pot face la băutură! Şi dacă destinatarul mă simte că sunt băut? Şi ce inspiraţie mai este şi asta, la băutură? Mai bine cu mintea limpede!  

Toate urările mi se par banale, nişte şabloane, nişte monede călcate de buldozer.

Să mă gândesc că fiecare urare de pe listă trebuie targetată – ca să mă exprim în termeni de marketing. Nu pot să-i urez unei mătuşi acelaşi lucru cu cel transmis unui amic, care are să-mi dea nişte bani. Şi targetarea asta necesită efort intelectual, creativitate, inspiraţie... Şi după atâţia Ani Noi, s-a cam tocit creativitatea. Parcă tot Google-ul ar fi la îndemână... Doamne fereşte, nu, niciodată!

Până la urmă, ce valoare poate să aibă o urare de Anul Nou? Ce vrea să zică, în fond? Că te-ai pus bine cu şeful, cu relaţiile sau cunoştinţele din cursul anului, că îţi iubeşti rudele şi prietenii, că ai „căldură sufletească“ şi „gânduri bune“? Urările astea ţin mai mult de etichetă, de imagine, de brand personal, cum se spune.  

N-am pe nimeni de pus pe lista cu felicitări. Nu din aroganţă şi nici din plictiseală nu pot să felicit pe cineva. Pentru că nu-mi vine. Nu-mi vine dinăuntrul sufletului. Şi dacă nu vine de acolo, înseamnă că nu există!

Mă gândesc la Cehov. La „Unchiul Vanea“ (Sunt cam caraghios cu Cehov ăsta la sfârşit de an!) Să le spun tuturor de pe lista mea, citând-o pe Sonia, în finalul piesei „Unchiul Vanea“: „Vom trăi un şir lung, lung de zile, de seri nesfârşite. Vom îndura cu răbdare încercările pe care ni le va trimite soarta; ne vom trudi pentru alţii, şi acum şi la bătrâneţe, fără să cunoaştem odinha, şi când ne va sosi ceasul (...) Ne vom odihni! Vom auzi îngerii, vom vedea cerul semănat cu diamante.(...) Ne vom odihni!“ E ca nuca în pereche! Dar asta simt.

La Mulţi Ani!