Infracţionalitatea de sub nasul organelor

Nimic despre mulţimea infracţiunilor neluate în seamă de autorităţi. Nimic despre infracţionalitatea în creştere, cauzele ei şi măsurile împotriva acesteia. Gravă eroare. Opinia publică şi presa au avut în obiectiv un singur caz, uitând că, în România, infracţionalitatea este un fenomen.

Cazul tinerei violate la Vaslui a generat o reacţie vehementă în rândul societăţii româneşti, ceea ce este un lucru pozitiv, dar absolut insuficient pentru numeroasele cazuri de infracţiuni nereclamate, neluate în seamă de autorităţi, fie poliţie sau justiţie. Toată lumea ştie că nivelul infracţionalităţii într-un mediu favorabil, sărac, lipsit în multe locuri de educaţie este extrem de ridicat. Infracţionalitatea are parametrii ridicaţi neevidenţiaţi în statistică, fie că se produce în zona rurală sau urbană.

Din când în când, în diverse locuri, apar cazuri izolate mediatizate de presă, care explodează tocmai din cauza mediatizării excesive, fiind astfel pusă presiune pe organele abilitate să se implice mai mult în rezolvarea lor. Chiar şi acestea, după momentul de celebritate, nu mai sunt urmărite până la capăt pentru a se vedea care a fost finalitatea lor şi, de multe ori, sfârşesc într-o rezolvare ambiguă, dubioasă, cu multe semne de întrebare şi nemulţumiri.

Dacă în marile oraşe, la nivelul Poliţiei se mai centralizează şi mediatizează cât de cât cazurile de infracţionalitate rezolvate sau în curs de rezolvare, în mediul rural unde infracţionalitatea are un grad destul de ridicat, numărul poliţiştilor şi mijloacele acestora fiind în multe cazuri insuficiente, reclamaţiile sau cazurile de infracţiuni neluate în seamă sau cu neîncepere a urmăririi penale, celebrul NUP, sunt fără număr. Sunt fără număr şi neevidenţiate în statistică pentru cauzele anterioare pe care le repet: neluarea în seamă şi nerezolvarea lor.

Cele mai multe reclamaţii ale sătenilor la Poliţie nu sunt importante pentru poliţiştii rurali. Mai mult, unele dintre aceste reclamaţii nici nu sunt înregistrate în scris, reclamanţii fiind descurajaţi de organe să facă acest lucru în multe posturi rurale, fiind asiguraţi în schimb, că se vor ocupa de sesizările făcute. Sesizări care sunt uitate evident, pe parcursul timpului, astfel încât majoritatea reclamanţilor se resemnează că li se va face vreodată dreptate. Cred că foarte mulţi cetăţeni au avut parte de astfel de „rezolvări” şi au lăsat-o baltă cu reclamaţiile, fiind în continuare la cheremul infractorilor încurajaţi de atitudinea autorităţilor.

Pe de altă parte, în special în mediul rural, sătenii nu au încredere în Poliţie. În foarte multe cazuri, oamenii legii fiind acuzaţi de corupţie, de a fi „mână în mână cu hoţii”, precum şi de incompetenţă. Alţi poliţişti sunt arătaţi cu degetul că umblă cu mâna întinsă şi caută doar şpăgi şi moduri de  a câştiga bani necuveniţi.

Ca fapt divers, ştiaţi că în comuna Nana, judeţul Călăraşi, unde s-a bătut şi se va mai bate mult apa în piuă cu afacerile lui Băsescu şi ale Elenei Udrea, gradul infracţionalităţii este unul dintre cele mai mari? Că se fură ca în codru, fie vară fie iarnă sau alt anotimp al anului, noapte şi zi? Că poliţia este acuzată de săteni de corupţie, că este „mână în mână” cu hoţii şi că umblă după şpagă? Că multe reclamaţii  nu sunt luate în seamă ori că altele sunt clasate „în lucru”? Orice ţăran din această localitate poate vorbi cu lux de amănunte despre furturile de aici, furturi perpetuate de infractorii nederanjaţi de organele legii! Dar presa n-a fost niciodată interesată de aceste lucruri, ci doar de afacerile lui B. şi U.

Am dat doar un exemplu al unei comune devenite celebre fără să vrea, dar situaţii asemănătoare sunt sigur că există în toate localităţile rurale ale României, unde ţăranii sunt la cheremul infractorilor şi autorităţilor. Unde dreptatea nu doar că umblă cu capul spart, ci este omorâtă din faşă prin neluarea în seamă şi neprelucrarea sesizărilor privind infracţionalitatea. Situaţia este extrem de îngrijorătoare!

Cu o astfel de infracţionalitate călare pe situaţie, autorităţile, cei de la conducerea ministerelor abilitate, ar trebui să ia urgent măsuri pentru prevenirea şi pedepsirea infracţionalităţii în creştere, nu doar a cazurilor ca cel de la Vaslui şi acesta ca urmare a mediatizării excesive. Ar putea începe chiar prin contabilizarea reclamaţiilor şi cazurilor neluate în seamă sau dosite la sertar. Cu analizarea NUP-urilor. Desigur, aceste lucruri implică multă muncă, resurse şi mai ales implicare. Onestitate, profesionalism.

Societatea civilă indignată de un singur caz de viol ar trebui să-şi îndrepte atenţia spre mulţimea de cazuri de infracţionalitate ascunse sub preş de autorităţi. Societatea civilă, fiecare dintre noi ar trebui să solicităm autorităţilor să iasă din pasivitate, din complicitate, să-şi facă treaba cât mai profesionist posibil, să pună umărul la prevenirea infracţionalităţii nu la creşterea ei.

Să respecte cetăţenii, să se pună în slujba lor nu a infractorilor şi să le apere drepturile conform legii.