„I love Romania!“ - poveştile străinilor care ne iubesc ţara mai mult decât noi. Americanul Sam de la Cluj-Napoca: „Sunt mai român decât tine“

Sam cel Român (dreapta) este scriitor de origine americană şi de 11 ani locuieşte la Cluj-Napoca

Medici, ingineri sau contabili, un număr însemnat de români aleg să părăsească locurile natale. Lipsa banilor îi îndeamnă  să îşi caute în străinătate o viaţă mai bună. În tabăra cealaltă, sunt străinii care aleg să trăiască în România zilelor noastre: o Românie împânzită de maidanezi şi care se află în coada Europei, din multe puncte de vedere.

Adevărul.ro  vă spune povestea unuia  dintre străinii care au decis să lucreze în România, în ciuda numeroaselor recorduri negative pe care ţara noastră le înregistrează.

Bucureşti: Chinezul care a decis să trăiască în România: românii sunt gazde primitoare, au mâncare bună şi o vreme foarte frumoasă.

Allan Zhangxi (28 ani) este unul dintre străinii care au ajuns în ţara noastră în urmă cu câteva luni şi care a decis să rămână în continuare. Lucrează la o companie multinaţională care i-a propus un loc de muncă în România. Iniţial, nu a părut foarte încântat de alegerea făcută, dar acum crede că a luat o decizie foarte bună: „Şeful meu mi-a spus că a găsit un post vacant în România, iar eu i-am acceptat oferta. Până la urmă s-a dovedid a fi un loc bun în care să trăieşti” , povesteşte Allen.

La un continent distanţă, în oraşul Shenzen din sudul Chinei, se află soţia lui Allan. În scurt timp, se va muta şi ea în România, alături de soţul şi de copilul pe care îl aşteaptă.  Nu mai pot sta despărţiţi pentru că distanţa foarte mare şi vizitele dese sunt foarte obositoare pentru amândoi.

Călăraşi. Chinezii care au lăsat Asia pentru Bărăgan. 

He Dong Biao şi Li Yong Di s-au stabilit de mai bine de 10 ani în Călăraşi, unde au pus bazele unor mici afaceri. Primul şi-a deschis un magazin, iar celălalt a ales să gătească în propriul restaurant.

He Dong Biao a ales Călăraşiul dintr-un motiv cât se poate de firesc: se săturase de aglomeraţia din Beijing şi a căutat un loc liniştit, cu oameni puţini, unde nu haosul este cuvântul de ordine. „Am încercat să locuiesc în Bucureşti, dar am renunţat după un an“, ne spune bărbatul, în vârstă de 49 de ani, într-o limbă română aproape corectă. Recunoaşte însă că nu a ales la întâmplare acest oraş. Sora sa este cea care l-a convins să vină aici, deoarece vizitase oraşul, unde de altfel, a şi ales să locuiască. „La Beijing au rămas părinţii mei şi un frate. Am fost să-i vad şi să le-o prezint pe fetiţa mea, Oh.Ya(care în limba chineză înseamnă Europa şi Asia) pe care nu o văzuseră“, povesteşte Biao.

Ploieşti. Grecul Michail Doukas a adus în Ploieşti bucătăria cu gust de vacanţă

Printr-un capriciu al sorţii, Michail Doukas, un grec din Kalamata, şi-a împletit viaţa cu românii şi România. Aici a făcut facultatea, a fost căsătorit cu o româncă, iar de aproximativ doi ani a deschis în Ploieşti o tavernă cu preparate din bucătăria grecească, unde uleiul de măsline folosit în bucătărie este adus din livada tatălui, din Elada.

Aventura românească a lui Michail Doukas a început în 1987, când a devenit student la facultatea de educaţie fizică şi sport din Cluj Napoca. Tradiţia familiei cerea să urmeze medicina, dar părinţii nu s-au putut împotrivi spiritului rebel al lui Michail.

Tulcea. Cum a ajuns Keita în Deltă

Toată Tulcea îl cunoaşte deja pe Ibrahima Keita de la Institutul de Cercetări Eco Muzeale. A studiat în România, la Cluj şi a ajuns la Tulcea după ce soţia sa, Ileana, a fost detaşată aici.
Nu s-a gândit, la început, să rămână aici. A participat la o bursă de studii în Conakry în 1974 şi a fost ales să studieze artele plastice în România, la Cluj.

În 1980, când a absolvit, era deja însurat cu Ileana. A decis, totuşi, să plece în în Elveţia, unde muncea la o tipografie. Soţia a fost detaşată la Tulcea şi urma să plece şi ea, împreună cu cei doi copii,  în Elveţia. În urma unei probleme medicale, unul dintre copii a paralizat, aşa că Ibrahima Keita a venit de urgenţă la Tulcea.

Focşani. Medicul irakian Akeb Al Hashimi, vrâncean de 54 de ani

Este unul dintre cei mai apreciaţi medici ORL-işti şi Focşani şi consideră  poporul român unul binecuvântat, cu obiceiurile şi tradiţiile deosebite. Irakianul Akeb Al Hashimi, în vârstă de 71 de ani, este medic orl-ist la Spitalul Judeţean “Sfântul Pantelimon” Focşani, iar din anul 1959, s-a stabilit în România.  A primit cetăţenia română, la cererea sa, în anul 1993. Akeb Al Hashimi a părăsit Irak-ul când avea numai 17 ani, pentru a veni în România şi a se face medic, meserie care spune că i-a adus cele mai mari satisfacţii.

Turnu-Severin. Tony Selva, olandezul îndrăgostit de Mehedinţi şi creatorul ambarcaţiunilor de lux din România

A lăsat în urmă acum 20 de ani familia, a vândut tot ce avea în Olanda şi a venit la noi. Olandezul Tony Selva a pus pe picioare o afacere cu ambarcaţiuni de lux, despre care spune că e mai mult o pasiune.

A venit prima dată în România în 1992 la invitaţia echipei de volei din Craiova, care se antrenase în sala de sport pe care o deţinea în Olanda. S-a îndrăgostit din prima clipă de ţara noastră, de oamenii calzi, oneşti şi prietenoşi, aşa cum îi place să spună despre români. Îi plac verile lungi şi călduroase din România şi iubeşte gustul legumelor româneşti crescute în grădină.

Timişoara. Vlahul din Valea Timocului îndrăgostit de oraşul de pe Bega: „M-a atras oraşul de la început“

Zorislav Stojanovic a sosit în România ca student, la sfârşitul anilor '90, şi s-a stabilit aici. Absolvent de jurnalistică, tânărul este acum căsătorit cu Carmen şi au împreună un fiu, Teodor, în vârstă de doi ani.

Decizia de a pleca din ţara în care s-a născut a fost influenţată şi de situaţia precară din Serbia anilor '90. „Copil fiind, am văzut la televizor ce s-a întâmplat în România în decembrie 1989, am fost oripilat. Apoi a venit războiul şi am văzut lucruri şi mai şi“, a povestit Zoran. Acesta s-a născut şi a crescut în Bor, un orăşel minier de pe Valea Timocului din Serbia, zonă cu o densitate mare de vlahi, adică români timoceni. De altfel, şi Zorislav are rădăcini româneşti, din Ardeal şi din zona dunăreană a Caraşului.

Hunedoara. Povestea austriacului Georg Hocevar, ajuns în Ţara Moţilor: a iubit România, dar urăşte autorităţile statului român

Georg Hocevar (39 de ani) s-a stabilit în România în urmă cu aproape 15 ani. Austriacul a ajuns mai mult din întâmplare în Brad, purtat de pasiunea pentru mocăniţe – locomotivele cu abur care circulă pe calea ferată îngustă.

Aici şi-a cunoscut soţia, şi-a întemeiat familia, iar acest lucru a fost suficient pentru a-l determina să rămână definitiv în ţară, chiar dacă a ales una dintre cele mai sărace zone ale judeţului Hunedoara.

Constanţa. Vlatko din Macedonia: „Nu mai ştiu unde este casa mea adevărată, la Constanţa sau la Sveti Nikole“

„Am venit în România în toamna lui 1998. Era o zi tare ploioasă şi când am ajuns la Bucureşti, am crezut că am nimerit în paradisul Daciilor. Era plin de Dacii peste tot, câte nu văzusem în viaţa mea. În orăşelul meu Sveti Nikole era o singură Dacie, iar în toată Macedonia era doar câteva“, relatează Vlatko Dibrean Dimov, un tânăr de 29 ani, doctorand la Universitatea Ovidius Constanţa.
Macedoneanul Vlatko Dibrean Dimov a venit în România când avea doar 15 ani. Singur, la studii, prin programul de schimb cultural al Ministerului Educaţiei. A învăţat un an limba română şi dialectul aromân, apoi a devenit elev al Colegiului Pedagogic Constantin Brătescu din Constanţa.

Braşov. Laura Thompson a lăsat Marea Britanie pentru oraşul de la poalele Tâmpei

Tânăra de 27 de ani s-a născut şi a trăit în Anglia până acum trei ani, când a cunoscut un braşovean şi a decis să se mute la poalele Tâmpei.

Laura Thompson este pasionată de hair styling şi, în ciuda dificultăţilor de adaptare la noul oraş, aceasta a ţinut să îşi practice şi aici meseria. A găsit în scurt timp şi angajatorul perfect şi şi-a uimit clienţii prin dexteritate, pasiune şi jovialitate.

„În salonul în care lucrez suntem ca într-o familie. Toată lumea este foarte deschisă, iar acest lucru a fost foarte important pentru mine. Cei mai mulţi clienţi ai mei sunt străini stabiliţi la Braşov, dar şi turişti englezi care sunt în vizită la Braşov. Aceştia apreciază stilul de meu de lucru şi vin aici pentru că retrăiesc atmosfera de acasă", spune

Arad. Portughezul Ricardo Caria: „Ţara asta are o încărcătură sufletească aparte, ceva ce mă face să o iubesc foarte mult”

Ricardo Caria s-a născut în Portugalia, însă de câţiva ani s-a mutat în Arad, iar acum putem spune că este îndrăgostit de România, mai ales că merge să cânte prin mai toate oraşele.

Deşi nu este roman a înţeles că mulţi semeni de-ai noştri au nevoie de ajutor şi a început un turneu al concertelor cartiabile. S-a apucat de acest lucru după ce a împresionat juriul la Vocea României.

Sibiu. Povestea lui Scott Eastman, fotograful american îndrăgostit de tradiţiile, autenticul şi ospitalitatea românilor

Scott Eastman a venit iniţial în România pentru a face fotografii, dar s-a îndrăgostit de locuri, de tradiţii şi de o româncă şi s-a stabilit la Sibiu. În 2005, Scott Eastman, acum în vârstă de 43 de ani, ajungea în România la invitaţia unor oficialităţi, să facă fotografii, alături de un coleg. A început să descopere prin obiectivul aparatului de fotografiat România rurală, autentică, de care s-a îndrăgostit iremediabil.

Alba-Iulia. Italianul Simone Albani a devenit pe jumătate român: are afaceri şi o carieră politică de succes

Albani s-a stabilit la Alba Iulia în urmă cu aproape 17 ani. Are aproape 39 de ani şi a obţinut cetăţenia română în 2000. Ajuns în România pentru a-şi ajuta tatăl, Simone Albani şi-a dezvoltat de-a lungul timpului propria afacere în domeniul mobilei.

Cele două fime pe care le deţine au fost premiate în ultimii ani pentru rezultate excepţionale în domeniul de activitate. Are şi o carieră de succes în politică.

Oradea. Africanul care iubeşte România chiar dacă i-au trebuit nouă ani ca să devină cetăţean român

Jaco du Plessis este s-a născut în urmă cu mai bine de 40 de ani în Cape Town, Africa de Sud, dar dragostea l-a purtat în România unde s-a căsătorit cu Adriana, alături de care şi-a întemeiat o familie. Chiar dacă i-au trebui nouă ani ca să devină cetăţean român, sud-africanul spune că iubeşte România.

Tehnician ortoped, Jaco du Plessis a ajutat din 1997, când s-a stabilit în România, mii de oameni să îşi recapete mobilitatea şi i-a făcut să aibă din nou încredere în ei şi să privească cu alţi ochi viaţa. El este preşedintele Centrului de Protezare şi Ortezare Theranova din Oradea.

Zalău.  Străinii care au dat în Germania sau America pe România

Deşi un oraş ca Zalău nu poate, cu certitudine, concura cu metropolele americane ori cu marile oraşe germane, doi temerari au dat traiul cosmopolit de peste ocean ori din dezvoltate Germanie pe unul mai simplu şi mai liniştit aici. Şi le-a părut rău nicio clipă.

Germanul Michael Werner a ajuns în Sălaj în 1992. Avea 30 de ani şi tocmai aflase că postul său de la fabrica de farmaceutice din Berlin a fost redus. „Cunoşteam situaţia farmaceutică de aici şi m-am gândit că aveam mai multe şanse să mă angajez în domeniu la vârsta mea, decât în zona Berlinului", povesteşte Michael. Zalăul a fost prima alegere când a decis să se stabilească aici, în 1992, deşi ca turist a ajuns şi în alte zone din ţară. „Şi asta pentru că, întâmplător, aveam nişte cunoştinţe în Sălaj", explică el.

Cluj-Napoca. Aventurile “Regelui României”: Sam cel Român, un american care trăieşte visul românesc în inima Ardealului

În Cluj-Napoca locuieşte de 11 ani un american care îşi spune Sam cel Român şi refuză în ruptul capului să-şi dezvăluie numele real. Îl atrag frumuseţile din România. A învăţat chiar şi limba. Dovada supremă este motto-ul pe care îl are pe blog: „Sunt mai român decât tine”.

Sam este scriitor de profesie, zice el, şi are deja două cărţi lansate în cei 11 ani de când locuieşte la Cluj-Napoca. Prima este un ghid turistic şi a fost lansat în urmă cu trei ani, iar a doua - 27 de poveşti frumoase despre România, apărută pe piaţă, anul trecut, chiar de 1 Decembrie, de Ziua Naţională a României, dată care - pe pagina de facebook a lui Sam cel Român - figurează drept ziua sa de naştere.

Târgu Mureş. Shinya Ozaki, dirijorul japonez adoptat de Filarmonica de Stat

Concertele simfonice organizate la Palatul Culturii din Târgu-Mureş se bucură încă din 1994 de un aer nipon, inedit, datorită prezenţei pe scenă a unui personaj ieşit din comun, un artist desăvârşit.
Toată lumea ştie cine este, puţină lume îl cunoaşte.

Japonezul Shinya Ozaki este un simbol al oraşului nostru, un element de rezonanţă al vieţii culturale mureşene. Este vorba despre Shinya Ozaki, un muzician născut în Japonia, la Kagoshima în 1959, într-o familie de profesori de artă. A început studiul pianului la vârsta de patru ani. Şi-a efectuat studiile muzicale la Toho Gakuen School of Music (Japonia). Printre profesorii săi s-au enumerat Seiji Ozawa şi Jean Fournet. În 1982 s-a clasat pe primul loc la concursul de dirijat din Toho Gakuen School of Music  devenind conducătorul orchestrei acesteia.

Satu Mare. Tadao Shibata, japonezul care a dat cea mai mare aglomerare urbană a Terrei, pe liniştea dintr-un oraş de 200 de ori mai mic

Tadao Shibata a ales să trăiască în Satu Mare după ce, timp de câteva luni a călătorit prin natura jobului, în întreaga ţară. S-a oprit în oraşul care i-a oferit libertate şi oportunitatea de a face ceea ce şi-a dorit dintotdeauna: să fotografieze datinile şi obiceiurile foclorului.

Întreaga aventură în care Tadao Shibata, originar din Tokio (Japonia), a pornit, a început în anii ’90. Interesat fiind de tradiţiile românilor, acesta a făcut un tur al ţării, începând cu Baia Mare, Braşov, Timişoara şi Bucureşti. Punctul de plecare al călătoriei l-a constituit Sighetul Marmaţiei.

Piatra Neamţ. Turcul care trăieşte şi simte româneşte

Jan Aksoy este turc, de religie ortodoxă şi s-a stabilit în Roman de 17 ani. S-a născut în localitatea Midyat, aproape de Siria şi a copilărie într-un cartier din Istanbul, aproape la fel de mare cât Bucureştiul. ”Suntem primii creştini după Iisus şi vorbim limba aramaică.

O dată cu trecerea timpului creştinii au început să plece din Turcia şi am rămas puţini. Ei spuneau despre noi că suntem « fără Dumnezeu », din cauza educaţiei primite de acasă nu acceptau o altă religie. În urma unor discuţii în contradictoriu mi-au bătut fratele şi încă patru rude. Apoi au început să ne zgârie maşinile”.

La acest articol au contribuit: Cristina Răduţă, Ionela Stănilă, Dana Mihai, Claudia Petraru, Ştefan Borcea, Corina Macavei, Vali Silaghi,  Daniel Guţă, Sînziana Ionescu, Simona Suciu, Claudia Untaru, Ramona Găină, Dorin Ţimonea, Florina Barbu, Olimpia Man, Florina Pop, Alexanru Ramadan, Cristina Cicău şi Anca Sevastre.