Ne imaginăm o vacă ce mugeşte la un USB. Vaca face „Muuuu“ la un USB. Asa am învăţat vecinii României. MU USB. De la Moldova, Ucraina, Ungaria şi Serbia până la Bulgaria. Pentru fiecare ţară avem o poveste, pentru a ne aminti numele. Pentru Ucraina ne strâmbăm la Raina – o fată din ghetou. Uc! Raina. Serbia vine de la Seringa Biancăi, una dintre multele fete care se droghează în ghetou. Bulgaria vine de la bulgăr, nu are legătură cu bulgărele de zăpadă, ci tot cu drogurile.

Avem, desigur, o poveste şi pentru sistemul solar pe care l-am învăţat la fel de bine. O poveste cu un băiat care merge şi are grijă de Venus marţea, joia şi sâmbăta. Duminică o duce la mare şi îi povesteşte despre Neptun. Adunările cu numere negative le-am învăţat cu datorii, iar înmulţirile şi împărţirile, pe tablete.

Au trecut aproape 10 ani de când mă duc regulat în ghetoul de pe Aleea Livezilor. Am câteva sute de weekenduri petrecute cu copiii din ghetou şi cu cei instituţionalizaţi. De vreo doi ani sunt zeci de voluntari care vin în mod regulat să ne ajute. În total, peste 100 de oameni vin cel puţin o dată la cinci săptămâni în Ferentari, duminicile, să facă teme cu copiii. Reuşim să încălţăm, să îmbrăcăm, să hrănim şi, în general, să ajutam peste 120 de copii în fiecare an.

Lucrurile se schimbă greu. La început, L. m-a înjurat. Distribuisem pachete de mâncare familiilor copiilor care vin regulat la teme. A crezut că distribuiam ajutoare şi că nu doream să îi dau ei. Apoi mi-a reproşat că fac bani de pe urma săracilor, că ştie ea că iau bani de la primărie, din care îmi trag „partea“. L. are patru copii pe care îi creşte singură, într-o sărăcie lucie, în ghetou – un loc oribil, plin de abuzuri, de violenţă, de droguri şi de şmecheri.

Am fost ameninţat de zeci de ori de diverşi gangsteri. Pentru că sunt o ameninţare pentru afacerile lor. Copiii sunt o sursă de făcut bani şi, cu cât sunt mai puţin educaţi, cu atât mai uşor sunt de folosit.

Am fost bănuit şi acuzat de o mulţime de lucruri în ghetou. De la pedofilie la vânzare de organe. De la turnător la profitor ONG-ist sau sluga primarului. De la fraier la nebun şi la musulman fanatic. Ştiu din experienţă că nu ajută la nimic să încerci să demonstrezi că nu este aşa. Dacă crezi o tâmpenie şi eu îţi dovedesc că asta e o tâmpenie, trebuie să recunoşti că eşti un tâmpit, lucru care nu este deloc simplu. Că nu ajută nici să ţipi, nici să încerci să te răzbuni şi nici să îţi bagi picioarele. Că singura soluţie e să continui să faci ceea ce ştii că este onest şi bun.

Cei patru copii vin şi ei la fiecare sfârşit de săptămână de mai bine de un an. Sunt mult mai bine îmbrăcaţi şi nu se mai culcă flămânzi. L. a făcut câteva gafe. A încercat să mă înşele de câteva ori şi aproape a reuşit să îmi distrugă o relaţie. Am recomandat-o pentru curăţenie unei doamne căreia i-a cerut de patru ori mai mulţi bani decât suma pe care o agreasem. A văzut că femeia avea bani şi a şmecherit-o. Acum a priceput că şmechereala merge o dată, iar apoi închide uşile.

Clasa politică românească se aseamănă unui ghetou.

Mafioţi periculoşi, şmecheri de toate soiurile, bătăuşi şi mici profitori trăiesc de la senzaţional la bine pe spinarea celor pe care îi abuzează în fiecare zi. Orice apariţie nouă este suspectă şi acuzaţiile sunt foarte dure, inclusiv din partea celor care sunt zilnic abuzaţi. Zvonacii din ghetou raportează şi ei mafioţilor aşa cum Antena 3 şi RTV le raportează lui Voiculescu şi lui Ghiţă sau acoperiţii, tartorilor din servicii. Reformarea ghetoului şi dispariţia mafioţilor sunt procese dificile, pentru că distrug o mulţime de dependenţe. Îi traumatizează pe cei mulţi care vând droguri pentru a-şi alimenta propriile adicţii. Zeci de prostituate ar rămâne fără protecţie şi zeci de hoţi nu ar mai avea unde să îşi plaseze marfa rapid şi fără riscuri. Mulţi s-ar trezi în situaţia în care nu ar mai avea cum îşi câştiga existenţa, pentru că nu ştiu să facă nimic altceva.

Politica la noi este un ghetou. Unul mai sofisticat, mai elegant, mai bogat, dar funcţionează pe aceleaşi principii.

În ghetou, de câţiva ani, lucrurile s-au schimbat în bine. Mai ales pentru mine. Nu îmi duc maşina la spălat acolo pentru că lumea nu vrea să îmi ia bani, deşi cei de acolo abia trăiesc de la o zi la alta. Sunt mulţi copii care mă strigă, mai în glumă, mai în serios, tata Valeriu. Lumea din ghetou ştie acum că fac lucruri pe bani proprii. Încercările de a mă fraieri sunt mult mai rare, iar furturile de adidaşi, de tablete sau de orice altceva aproape că nu mai există.

Cel mai probabil, ghetoul va mai exista pentru câteva generaţii de acum încolo. Sper însă ca asta să nu se întâmple şi cu actuala clasă politică. Eu unul o să continuu, indiferent de înjurături şi de eşecuri, să dau o mână de ajutor atât pentru schimbarea vieţii din ghetou, cât şi pentru schimbarea clasei politice.