Filosoful Mihai Şora: „Lichelele care îmbracă haina medicului nu trebuie să rămână nepedepsite. Poluează cu urâţenia şi ticăloşia lor“
0Mihai Şora (101 ani) comentează acuzaţiile grave aduse unor medici de renume în acest an, precizând că aceştia ar trebui pedepsiţi cu ani grei de închisoare. Totodată, filosoful subliniază că aceştia reprezină unul dintre principalele motive pentru care tinerii talentaţi aleg să profeseze dincolo de graniţe, iar pacienţii mor cu zile în spitale.
În lumina acuzaţiilor grave la adresa unor „medici-zei“, filosoful Mihai Şora declară pe Facebook că i-ar pedepsi cu ani grei de închisoare pe toţi cei care condiţionează actul medical. „Şi cu radierea definitivă din ordinul medicilor. (...) Lichelele care îmbracă haina medicului nu trebuie să rămână nepedepsite“, adaugă acesta.
Pornind de la exemplul recent al medicului Mihai Lucan, acuzat de delapidarea cu peste un milion de euro a Institutului Clinic de Transplant şi Urologie Cluj, filosoful aminteşte şi alte nume care „nu au ce căuta în lumea medicală“. De pildă, medicul ortoped Gheorghe Burnei, care a fost trimis în judecată pentru luare de mită, şi fostul rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie Iaşi, Vasile Astărăstoae, condamnat la doi ani cu suspendare pentru tentativă la infracţiune şi achitat pentru abuz în serviciu.
„Doctorul din Cluj (cel căruia îi cad din buzunar miile de euro, când este luat la bani mărunţi), măcelarul ortoped din Bucureşti (cel care – cu icoana Maicii Domnului pe pereţii cabinetului – se lăfăie în fraze pompoase, după ce a mutilat zeci de copii), găinarul din Iaşi (fost rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie) – şi alţii ca ei, ştiuţi ori neştiuţi, nu au ce căuta în lumea medicală: o poluează cu urâţenia, cupiditatea şi ticăloşia lor“, scrie Mihai Şora.
Filosoful crede că şi din cauza acestora „tinerii medici talentaţi iau drumul exilului, pacienţii mor cu zile în spitale insalubre, iar breasla întreagă este discreditată. Ei nu sunt mulţi, dar sunt puternici, cu reţele înjghebate peste tot, cu nemernicia temeinic instalată în sistemul lor sanguin.“
În încheiere, Mihai Şora îşi declară admiraţia infinită şi respectul pentru „medicii care – în interiorul sistemului aflându-se şi fiind, de multe ori, condiţionaţi de acesta – reuşesc să scoată capul la suprafaţă, să tragă aer în piept şi să strige după ajutor, riscându-şi, uneori, cariera întreagă. Ei sunt – cu adevărat – medici: pentru că au înţeles că, dincolo de existenţa lor, de şeful tiranic şi hrăpăreţ, ceea ce contează este ideea de om.“