Fâsâiala autorităţilor în gardul gazelor de şist

Reacţia autorităţilor în cazul Pungeşti arată o posibilă problemă majoră a autorităţilor: fie au o capacitate slabă de comunicare şi gestionare a cazurilor delicate, fie le-a crescut gradul de dispreţuire a cetăţeanului. Indiferent care ar fi situaţia, Statul are o problemă reală cu comunicarea către cetăţeni, deşi este plătit pentru asta.

Violenţa protestelor din spaţiul social poate avea multe cauze: nemulţumirea, frustrarea, instigarea, manipularea şi chiar lipsa de comunicare a autorităţilor. Este exact ce întâlnim şi în cazul Pungeşti. Pe un fond de lipsă de informare corectă, asociată cu posibile manipulări apocaliptice sau propagandiste, unii cetăţeni au devenit violenţi, motiv pentru care ştim cu toţii ce s-a întâmplat: intervenţia jandarmilor şi declararea zonei ca zonă specială de siguranţă publică. Dar Jandarmeria nu a făcut decât să respecte ordinele Statului.

Să ne înţelegem bine. Nu sunt fan Chevron. Interviul realizat cu ceva timp în urmă nu m-a mulţumit pe deplin. Răspunsurile puteau fi mai bune. Cu mulţi dintre cei cu care am stat de vorbă am convenit asupra unui lucru: Chevron nu comunică foarte bine în privinţa gazelor de şist. Însă nici nu cred că ei sunt cei mai avizaţi să o facă, din moment ce Chevron este doar o corporaţie privată, cu care Statul a încheiat un contract. Cazul Pungeşti ne demonstrează clar că Statul ori nu ştie, ori şi-a uitat o datorie minimă faţă de proprii cetăţeni: informarea clară asupra gazelor de şist.

După mine, filmul arată cam aşa: Statul şi-a dat seama că la nivel global argilele gazeifere pot fi o resursă importată, a căutat să afle câtă resursă de acest tip avem, în vederea obţineii unor beneficii economice, a încheiat o înţelegere de prospectare cu Chevron, iar corporaţia americană, cum era şi normal, a trecut la treabă acolo unde Statul i-a arătat. În tot acest film, Statul a uitat să mai vorbească şi cu cetăţenii, sau a făcut-o fără impact. Cum, de altfel, obişnuieşte să facă atunci când lucrurile sunt prea delicate: adoptă teoria minimei comunicări, în speranţa temporizării sau diminuării frământărilor publice. După mine, cel puţin în acest caz, o alegere neinspirată.

Mai corect ar fi fost ca, înainte de apariţia Chevron în spaţiul românesc, Statul să caute să explice tuturor cetăţenilor ce sunt acelea gaze de şist, cum se exploatează, ce beneficii şi ce riscuri presupune tehnologia fracturării hidraulice, precum şi lămurirea problemelor de ecologie iscate de informaţiile apărute pe internet. Altfel, totul apare ca o treabă făcută pe genunchi: fie că a vrut sau nu să intre pe sub pielea americanilor dar şi dornic de noi resurse financiare, Statul a încheiat repede un acord cu Chevron, ignorând lămurirea propriilor cetăţeni. Dar o regulă elementare de comunicare spune că atunci când ai de-a face cu o situaţie delicată, cea mai bună metodă de a obţine rezultate este comunicarea deplină. Lipsa ei, sau mimarea, lasă loc manipulărilor şi violenţelor.

Ceea ce face şi la ora actuală. A acţionat în forţă, trimiţând jandarmii să restabilească ordinea publică şi a declarat Pungeştiul ca zonă specială de siguranţă publică, motivaţia fiind asigurarea dreptului la proprietate. Cumva corect. Numai că, în paralel, Statul nu se oboseşte prea tare să-i lămurească pe cetăţeni despre gaze şi prezenţa Companiei acolo, deşi autorităţile locale au fost deja plimbate de Chevron prin Polonia, ca să se lămurească mai bine. S-au lămurit…până s-au ghiftuit: „Ne-au dat să mâncăm de trei ori pe zi numai delicatese: fructe de mare cu maioneză, peşte, fripturi, prăjituri şi foarte multă îngheţată. Erau nişte chestii de protocol foarte simpatice, iar ei erau oameni primitori“, povesteşte secretarul primăriei Pungeşti. Iar sătenii s-au informat de pe net sau de la activiştii de mediu.

Preşedintele Traian Băsescu, deşi a iniţiat în România tema gazelor de şist, crede că protestele se datorează primului-ministru, dar nu ştie cât de polarizată va fi populaţia. La rândul său, după ce iniţial s-a jucat politic de-a moratoriul pe tema fracturării, premierul Victor Ponta a avut o reacţie nepotrivită, încercând minimizarea cazului, prin referirea la educaţia slabă şi numărul mic al protestatarilor violenţi. S-ar putea însă ca domnia sa să se înşele. Perioada băgării sub preş a unor probleme s-a cam încheiat, cel puţin în zona resurselor publice. Trăim în era în care se globalizează nu numai economia, ci şi comunicarea. Iar Statul este plătit de noi şi ca să comunice. În lipsa unei comunicări eficiente, mi-e teamă că se va adânci şi mai mult sentimentul abandonării de către Stat a propriilor cetăţeni, în faţa globalizări corporatiste.

Mă mai întreb doar două lucruri. N-am pretenţia să mi se răspundă deşi, repet, plătim Statului o armată de consilieri pe comunicare, pentru a ne informa.

Ştia Statul Român de potenţialul inflamator de mase al informaţiilor de pe net contra fracturării sau le-a descoperit după ce a văzut protestele din Pungeşti?

Cum oare se face că politicienii dau dovadă de o nestăvilită forţă de comunicare atunci când este vorba de campanii electorale, iar atunci când este vorba de a informa limpede asupra gazelor de şist, sunt atât de tăcuţi?

Nu au informaţii suficiente sau poporul a devenit prea mic din Jeep-urile şi SUV-urile dumnealor, încât să nu mai merite deranjul de a-l informa?