Despre caracterul ştiinţific al unei cărţi

Întrebarea „Cum se stabileşte caracterul ştiinţific......al unei cărţi?“ dă bătăi de cap Ministerului Justiţiei şi CSM-ului. Ca şi cum magistraţii n-ar fi ei înşişi absolvenţi de universităţi, unii chiar cu doctorate, şi n-ar fi scris niciodată o lucrare ştiinţifică, măcar la sfârşitul studiilor.

Şi chiar dacă fiecare domeniu îşi are criteriile specifice, caracterul ştiinţific nu e o ghicitoare. Nu era nevoie să fie suspendată prevederea care conduce la reducerea pedepsei în cazul în care deţinuţii publică lucrări. Prevederea putea fi abrogată sau interpretată corect. În ce mă priveşte, optez pentru o interpretare corectă juridic. Nu arunci copilul din albie odată cu apa murdară. Nu renunţi la o lege numai pentru că s-au comis abuzuri în aplicarea ei.

Încerci să vezi de ce au fost posibile aceste abuzuri şi să oferi soluţii corecte. În locul unei asemenea abordări, magistraţii au preferat suspendarea legii până în septembrie (de ce nu până după alegeri, ca să-i scape pe actualii parlamentari şi guvernanţi de o grijă în plus?). Nu s-au gândit că se produce o discriminare între munca fizică şi munca intelectuală, în favoarea celei dintâi, care rămâne singura purtătoare de reducere a pedepsei. Cu alte cuvinte, dacă un deţinut face croitorie sau tâmplărie, aleg exemple la întâmplare, în loc să ardă gazul, el beneficiază de indulgenţă, mergând până la a fi eliberat înainte de termen pentru bună conduită sau pentru activitate în folosul comunităţii penitenciare; în schimb, dacă scrie o carte, nu beneficiază, cel puţin până la toamnă. Ca în atâtea cazuri, textul prevederii legale cu pricina nu e clar. Aşa că eventuala modificare, suspendare sau abrogare crează, la rândul lor, confuzie. Şi un pic de perplexitate.

Criteriile magistraţilor

Cel mai important lucru de spus este că nu poate fi vorba de caracter ştiinţific exclusiv în cazul lucrărilor cu pricina. Nici măcar glumeţilor care i-au botezat „scriitori“ pe autorii de cărţi cu pedeapsă redusă, cum le-am numit într-un articol precedent din „Weekend Adevărul“, nu le-a trecut prin minte că ar putea fi vorba şi de cărţi de literatură. Sau de religie. Nici literatura, nici religia neavând a face cu ştiinţa. Ce să mai zic de o lucrare de filosofie, cum ar fi aplicarea la regimul penitenciar a categoriilor kantiene. Sau de caracterul hegelian al condamnărilor pe viaţă. Din pasajele publicate în presă, deduc că Miron Mitrea, bunăoară, a scris o carte de memorii. Aş fi curios să ştiu cum i se va stabili caracterul ştiinţific în septembrie, când magistraţii vor decide în privinţa criteriilor. În condiţiile în care distincţia făcută de mine nu e luată în considerare, e sigur că Miron Mitrea nu va beneficia de reducere. Va beneficia, în schimb, foarte probabil, Dan Voiculescu, ale cărui lucrări conţin opinii în materie de economie şi de drept penal cât se poate de ştiinţifice, nu e aşa?.Mai bine zis, poate, izvorâte din propria experienţă de pungaş economic.

Umor invonluntar

Dan Voiculescu va putea primi şi un bonus: umorul involuntar din consideraţiile sale despre felul cum justiţia trebuie să ne scape de corupţi sau despre cum trebuie încasate prejudiciile aduse statului, de pildă, prin retrocedări frauduloase de tipul ICA, sunt de un comic literar demn de personajele lui Caragiale. Cu atât mai convingătoare ştiinţific, aşa dar, cu cât au calităţi de expresie inaccesibile unui Mihai Stoica sau Dinel Staicu. Pretinzând să-i fie luate în serios cugetările ştiinţifice, Dan Voiculescu are un picior bine înfipt în ficţiunea cea mai curată, în timp ce, cu celălalt picior proptit în realitatea cea mai murdară, solicită apărătorilor săi să recurgă la orice chichiţă avocăţească pentru a împiedica confiscarea averii pe care a obţinut-o prin fraudă, ca şi recuperarea prejudiciilor.

La urma urmelor, cine stabileşte câtă ştiinţă conţine o lucrare scrisă în închisoare, pe picior (nu toată floarea cea vestită a puşcăriaşilor are două picioare, ca Dan Voiculescu!), în condiţiile de-acum binecunoscute ale vieţii în colectiv, cu şobolani, gândaci şi alte lighioane în loc de bibliografie de specialitate? N-aş vrea să-mi duc ideea atât de departe, încât să le pretind celor care avizează ştiinţa din aceste lucrări să se gândească, înainte de a o face, că s-ar ca unii dintre ei să împărtăşească nu numai ideile, dar şi condiţiile în care au  fost scrise cărţile cu pricina.