De unde o să-şi mai cumpere mica noastră burghezie foie gras şi caracatiţă?

Ştire: „Senatul a adoptat marţi un proiect de lege al unui social-democrat care prevede ca toate magazinele alimentare sunt obligate să vândă carne, fructe şi legume în proportie de minimum 51% din producţia românească, riscând în caz contrar amenzi de la 25.000 lei la 50.000 lei. Proiectul merge în Camera Deputaţilor, camera decizională.“

Mica noastră burghezie (mare parte copii de ţărani şi muncitori cărora încă nu li s-a dus mirosul de balegă şi zăr), brusc e furioasă pe această nouă lege „comunistă”. Credinţa ei aproape mistică în „piaţa liberă” face ca orice lege protecţionistă să fie echivalentă unui decret stalinist. Nu o interesează situaţia de monopol a marilor reţele de supermarket, faptul că în ultimii 5-7 ani producţia locală a fost înlocuită în mare parte de importurile agresive şi  nu foarte „civilizate” şi după „regulile jocului” (a se vedea cazul Lidl şi Kaufland). De ţăranul român, ce să mai zicem: un leneş, beţiv, necompetitiv şi ineficient pentru noul joc  „liber economic”. La groapa de gunoi cu ei pentru că burghezia noastră gîndeşte puţin şi papă finuţ şi pe alese. Ehe, unde-s vremurile neoiobăgiei de altădată? Trăim în vremuri în care pînă şi a fi iobag devine un privilegiu pentru ţăranul nostru...

Mda, burghezia noastră nu-şi pune multe întrebări, ci are o singură frămîntare profundă: „De unde naiba o să-şi mai cumpere foie gras, caracatiţă, vită kobe şi brînzeturi fine franţuzeşti?”

Ce să le spui? Să-şi mai viziteze părinţii şi bunicii de la ţară şi din provincie? E tîrziu deja. Dar dacă tot se dă intelectuală şi scrie pe bloguri, atunci ar fi bine să citească un manual elementar de economie şi să afle că nicio ţară „civilizată şi prosperă” nu e străină de legi protecţioniste. Vă rog să citiţi abc-ul povestit de profesorul de economie de  la Universitatea din Cambridge, Ha‑Joon Chang (liberal, nu socialist): „Samaritenii cei răi. Mitul liberului schimb şi istoria secretă a capitalismului” (Ed. Polirom). Serios, face bine la digestie...

Ce spune, de fapt, toată povestea asta? Că vrem să apărăm capitalul autohton în faţa capitalului global? Să fim serioşi: de mult nu mai avem capital autohton, ci doar „producţie locală“, „mînă ieftină“ şi „piaţă de consum“. Iar legile astea nu mai pot schimbă prea mult datele problemei. E tîrziu. Orice corporaţie serioasă dacă vrea face praf un stat precum România. Despre legi de protecţie ale cetăţenilor şi angajaţilor? Păi nu am făcut noi o nouă lege a muncii pentru a „flexibiliza munca“ în defavoarea angajatului  la comanda Consiliul Investitorilor Straini şi American Chamber of Commerce? Pe româneşte: în interesul corporaţiilor şi în defavoarea „aborigenilor“. De drepturi elementare sociale şi economice care s-au pierdut în ultimii 20 de ani nici nu mai are rost să mai vorbim. Dreptul la muncă, educaţie, sănătate, timp liber, protecţie socială sînt nişte cerinţe mult prea „comuniste“.  Practic ceea ce în anii 50-70 păreau nişte drepturi „normale şi obişnuite“ pentru Europa şi chiar pentru zona comunistă, pentru establismnent-ul nostru politic şi cultural au ajuns să fie nişte cerinţe „extremiste“. Asta ca să înţelegem cît de tare s-a mişcat totul într-o singură direcţie. Înţelegeţi care…