Cum învingem pandemia

În prezent, în România se munceşte la greu. Nu nemţeşte, nu se pune prea mare preţ pe lucrul bine făcut, pe calitate, dar tot e bine, ca să nu fie rău. Doreii muncesc fiecare pe tarlaua lui, în toate domeniile: politică, economie, industrie, administraţie, în sănătate, se spetesc mult şi în învăţământ, pe ogoarele patriei, pe câmpuri, şosele, autostrăzi, străzi, în biserici, în cimitire, acasă şi în casă, în apartamente, oriunde este nevoie.

România munceşte, nu gândeşte! Când munceşte! Că fără muncă, desigur, nu am avea bunăstarea despre care ne-a vorbit deunăzi marele premier şi politician în viaţă, Floriiin Cîţu.

Bunăstare pe care noi românaşii de rând, nu suntem în stare să o vedem, să o percepem, să o simţim, să o apreciem. Bunăstare venită a doua zi după ce geniul care, ca şi alţi predecesori ai săi a dat cât mai multă duduială economiei naţionale, se gândise adânc să amâne plata facturilor tot mai mari ale cetăţenilor.

Acum, în plină pandemie, la noi în ţară se munceşte în draci, de parcă aceasta ar fi ultima dorinţă a românilor înainte să-i ia Bâţu, era să zic Cîţu! Nu ca în alte vremuri, în timpul altor pandemii, când oamenii îşi doreau cu disperare să facă tot mai multă dragoste şi sex înainte de moarte. Poate că în acele timpuri trecute muritorii nu-şi doreau atât de multă bunăstare ca acum, atâtea averi, maşini, preamăriri, fotolii de miniştrii, şefi de guvern, preşedinţi de stat, de bloc, de scară... Se mulţumeau cu mai puţin, cu ce puteau avea şi ce îi făcea să se simtă bine.

În prezent, în România se munceşte la greu. Nu nemţeşte, nu se pune prea mare preţ pe lucrul bine făcut, pe calitate, dar tot e bine, ca să nu fie rău. Doreii muncesc la greu fiecare pe tarlaua lui, în toate domeniile: politică, economie, industrie, administraţie, în sănătate, se spetesc mult şi în învăţământ, pe ogoarele patriei, pe câmpuri, şosele, autostrăzi, străzi, în biserici, în cimitire, acasă şi în casă, în apartamente, oriunde este nevoie.

Geaba ţipă unii că nu mai există forţă de muncă educată, calificată în ţara noastră. La ce ne trebuie atâta învăţătură, carte, atât timp cât doreii noştrii se pricep la orice, în toate domeniile. Fac totul să-ţi ia banii, prin orice mijloace-legale, ilegale, ortodoxe, neortodoxe, se deplasează oriunde, oricând, vaccinaţi, nevaccinaţi, cu mască, fără mască. Nu contează. Ei lucrează la foc continuu să creeze bunăstare.

Bunăstare naţională, de clan, de grup, bunăstare privată. Să vină banii, să vină banii la băieţi. Păi ce credeţi că Florin Cîţu a inventat bunăstarea, roata, pardon? Nuuu!

Pentru unii, munca la stat creează cea mai multă bunăstare, se ştie. Păi, băieţii şi fetele, aleşii noştri în Parlament stau degeaba? Nu. Muncesc, muncesc în draci pentru interesul naţional, pentru popor. Doar aşa prosperă şi ei, mai ales ei, dar şi poporul zic ei. Ce ei sunt săraci, mor de foame? Nu.

Poate unii dintre ei sunt săraci cu duhul, dar nu mor de foame. Au de toate pentru traiul material, unii sunt tare strângători, agonisind şi pentru generaţiile următoare din familiile lor. Păi, ce politicienii se bat ca proştii pe ciolan?

Bugetarii din companii, instituţii de stat o duc prost, administraţii locale nu au după ce bea apă, când aceste instituţii bugetofage sunt saci fără fund pentru unii angajaţi? Pentru sinecuriştii de partid şi de stat bunăstarea se simte, se vede, se trăieşte, le explodează în conturi.

Şi la doreii de la talpa ţării, talpă care nu mai este reprezentată de ţărani ca pe vremuri, se vede bunăstarea. Mai ales la cei care muncesc în draci pe şantiere, pe străzi, în spaţiul privat, pe unde mai este nevoie de pricperea şi hărnicia lor. Vedem cu toţii că bunăstarea îi dă afară din case şi îi trimite la crâşme, la magazine, la bere, săniuţe, cafele şi ţigări. Ce dacă mai cumpără şi pe caiet! Ce dacă e pandemie, dacă aceasta ştiu ei bine că nu există, ce dacă nu se vaccinează, nu poartă mască şi mai fac poştă sticlele cu beutură! Ce dacă mai şi mor ca proştii!

Important este că oamenii aceştia muncesc. Nu chiar toţi, dar muncesc din greu. Îi vedem cu toţii pe dorei în acţiune, cu bormaşini, picamere, cu tot felul de utilaje de săpat, spart, tăiat, frezat, cu mături pe străzile marilor oraşe ale patriei. Ce dacă mai fac ei câte o boacănă, mai sparg o conductă, ceva, ei muncesc nu gândesc. Şi nici carte multă nu le trebuie, de ce să-i doară capul. E suficient să ştie să numere banii, că numele berilor din ”biblioteca” sătească sau de cartier îl ştiu pe deasupra. Muncesc. Ce să facă să fure ca unii politicieni, pardon, scuze, ca hoţii? Numai prin muncă ajung la bunăstarea amintită de Cîţu, chiar dacă nu o simt de cele mai multe ori. Pe de altă parte, pandemia se poate învinge şi prin muncă asiduă, neîntreruptă, chiar şi fără cap.

Exemplul mai marilor noştri la putere este cel mai relevant în acest sens. Păi, nu muncesc ei în draci, nu dau ei mereu din gură în Parlament, la Preşedinţie, dar mai ales la televizoarele poporului. Nu constată ei, îşi exprimă îngrijorările, discută, se consultă necontenit, fac legi, iau măsuri, lucrează, fac totul pentru bunăstarea poporului român. Că doar poporul nu i-a votat şi îi va vota degeaba.

Doar prin muncă învingem noi şi pandemia aceasta. Că mai mor unii, sute, mii, zeci de mii până la victoria finală, asta este. Viaţa merge mai departe!