Cui i-e frică de „şoroşism”?

„A eticheta toţi cetăţenii care sunt împotriva parlamentarilor români care i-au dat imunitate lui Oprea drept „cozi de topor ale lui Soros”, a spune că premierul Cioloş este „prizonierul Sectei şoroşiste” constituie adevăratul pericol social.”

Frica de „şoroşism” naşte în România monştri, iar bau-baul pe care îl tot vântură fostul premier Ponta şi alţii din categoria conspiraţioniştilor naţionalişti devine extrem de nociv. Dacă scotocim în cotloanele îmbâcsite ale Internetului românesc, vom găsi zeci de site-uri unde teoriile conspiraţiei sunt promovate ca nişte adevăruri demonstrate ştiinţific. Toţi cultivă un tip de ură aflată la limita antisemitismului şi un mod primitiv de a gândi.

Înainte de orice, care este filosofia politică şi practică a lui George Soros? Simplu spus, aşa cum scrie însuşi miliardarul filantrop, obiectivul declarat al tuturor donaţiilor pe care le face către sutele de fundaţii de la nivel internaţional este deschiderea societăţilor închise şi cultivarea gândirii critice. Din ambele perspective, Victor Ponta reprezintă un eşec al „strategiilor malefice” ale lui Soros. Fostul lider al PSD e o dovadă vie că „manipularea şoroşistă” nu funcţionează. De fapt, chiar logica duşmanilor lui Soros este absurdă – e ca şi când eu aş afirma că oricine a primit bani din sistemul bugetar în timpul guvernării lui Victor Ponta ar fi automat „pontist”.

Această scurtcircuitare raţională nu îl împiedică pe Victor Ponta, premier prins cu mâţa-n sac şi cu doctoratul fals în mapa sa profesională, să vorbescă, fie întrebat, fie neîntrebat despre „oculta şoroşistă”. El pare inspirat din site-uri diversioniste precum meritocratia.ro, activenews.ro ori fluierul.ro, care nu se sfiesc să vehiculeze informaţii neverificate şi să lanseze speculaţii conspiraţioniste.

A eticheta toţi cetăţenii care sunt împotriva parlamentarilor români care i-au dat imunitate lui Oprea drept „cozi de topor ale lui Soros”, a spune că premierul Cioloş este „prizonierul Sectei şoroşiste” constituie adevăratul pericol social.

Primejdia vine tocmai din presupoziţia conform căreia nişte „forţe din afară” ne spun nouă, românilor frumoşi şi corecţi, ce şi cum să facem. Că în spatele oricăror decizii politice care nu ne convin ar sta o „Ocultă” sau o „Sectă”, condusă de oameni ca Soros, care urmăresc scopuri sinistre şi distrugerea ţării. Nu ar fi mai simplu să vedem că distrugerea ţării a fost făcută chiar de către „bunii români” care acum strigă că străinii vor să ne fure gaura din covrig?

Aşa se face că bunul prieten al fostului premier, actualul lider naţionalist Ghiţă, a venit cu ideea segregării „ONG-iştilor lui Soros”, respectiv a lansat iniţiativa de a împiedica orice cetăţean al României care a fost membru în organizaţii non-guvernamentale plătite de Soros să aibă acces la funcţii publice.

Dacă ne gândim că Universitatea Central Europeană de la Budapesta a şcolarizat mii de studenţi români, a angajat zeci de profesori şi a susţinut sute de proiecte, cum am putea împiedica accesul acestor oameni la resursele statului român? Faptul că Fundaţia Soros şi, ulterior, Fundaţia pentru o Societate Deschisă a finanţat mii de stagii de pregătire, a acordat alte mii de burse, a susţinut publicarea de cărţi nu este o conspiraţie. O demonstrează faptul că pe această listă se află oameni care n-au nicio legătură unii cu alţii precum Mihai Răzvan Ungureanu, Alina Mungiu şi Andrei Marga, Monica Macovei şi Andreea Pora, Adrian Cioroianu şi Sorin Ioniţă sau Cristian Pârvulescu şi Stelian Tănase, dar şi Dacian Cioloş cu Teodor Baconschi ori Marian Munteanu.

Cum am putea să interzicem unor oameni care au primit bani de la o fundaţie non-profit să participe la deciziile din România? Nu e o formă de segregare şi, în cele din urmă, de fascism?

Gândirea acestor oameni, care pare extrasă din ideile auto-proclamatului „departament Zamolxe România”, face parte dintr-un mod de a vedea lumea care i-a adus la putere pe Hitler şi pe alţi fascişti. Din păcate, şi astăzi acesta este un fenomen global, toate relele lumii ar fi planificate de Soros. Sunt nenumărate publicaţii care vorbesc despre conspiraţia Soros implicată în aducerea la putere a lui Obama, distrugerea turnurilor gemene şi chiar criza refugiaţilor. În Serbia, Soros ar fi pregătit islamizarea din Kosovo, iar în Rusia ortodoxul Putin strigă în gura mare că luptă cu aceeaşi ocultă. Nu e nimic nou sub soare, după cum se lamenta Ecleziastul. Virusul gândirii conspiraţioniste are aceleaşi manifestări de-a lungul timpului, iar în centru stau o serie de „evrei malefici”. În Evul Mediu erau rabinii care mâncau copii de creştini, apoi au fost protocoalele Sionului, după care a fost familia Rothschild sau, acum, George Soros.

Prostia conform căreia ar exista forţe oculte care pot să manipuleze populaţii întregi există de mii de ani. Dar această idee primitivă este contrazisă chiar de existenţa celor care afirmă puterea nevăzută a păpuşarilor din umbră. După ce a investit sute de milioane de dolari în ONG-urile româneşti, cum se explică faptul că mult hulita „ocultă şoroşistă” nu a putut să împiedice venirea la putere a PSD în repetate rânduri? Sau dacă aceste Kabale sinistre au atâta influenţă, cum se face că indivizi precum Victor Ponta şi alţii ca el au putut să ajungă mereu în vârful piramidei sociale?

Dar e mult mai uşor să dai vina pe alţii decât să accepţi propriile tale defecte, slăbiciuni sau neajunsuri. În condiţiile în care peste 50% din locuinţele din România nu au canalizare, iar mare parte a cetăţenilor, inclusiv multe şcoli, folosesc veceurile din curte, este de vină tot Soros, sau incompetentele guvernări ale trecutului (inclusiv mult lăudata prestaţie a lui Victor Ponta)?

De fapt, George Soros, miliardarul a cărui avere este estimată la 7 miliarde de dolari, nu a făcut niciodată un secret din activităţile sale. Mai mult, nu e un lucru ascuns faptul că provine dintr-o familie de evrei maghiari. Ce nu se ştie este faptul că tatăl lui George Soros a luptat împotriva naziştilor, că a salvat sute de familii în timpul Holocaustului din Ungaria. Nu ştim că tânărul George, care a plecat, în 1947, în Anglia pentru a studia finanţele, a muncit din greu pentru a reuşi în viaţă. Vrem să vedem mai degrabă faptul a devenit celebru în Miercurea neagră, când a pariat împotriva lirei sterline şi când a făcut un profit de 2 miliarde de dolari.

De fapt, ideea nu e nici secretă, nici reţeta nu e ocultă şi se numeşte „filantrocapitalism”. Cei interesaţi pot afla mai multe detalii din cartea omonimă scrisă de Matthew Bishop şi Michael Green, care descriu acest fenomen drept o formă contemporană de capitalism. Formula pare paradoxală, după cum recunoaşte miliardarul însuşi în cartea sa autobiografică (Soros despre Soros). Pare ridicol să spui că trebuie să dai bani ca să faci bani. Dar Soros nu este singur în această paradigmă. Bill Gates a donat 28 de miliarde de dolari către organizaţia sa non-profit; Mark Zuckerberg a anunţat recent că donează 45 de miliarde de dolari pentru „susţinerea potenţialului umanităţii şi pentru promovarea egalităţii”.

Sigur că, într-o societate tribală cum este a noastră, în care oamenii bogaţi dau bani pentru feştanii în biserici şi numai de ochii lumii, aceste gesturi de generozitate par suspecte.

Cu toate acestea, filantropistul american a finanţat într-o manieră transparentă înfiinţarea unor organizaţii care promovează societatea deschisă, concept utilizat de către Soros în filiaţia ideatică a lui Karl Popper. După unele estimări, fundaţiile internaţionale legate de ideile societăţii deschise au atras fonduri de peste 7 miliarde de dolari şi au ca finalitate înfiinţarea unor organizaţii non-guvernamentale, care să devină auto-sustenabile, prin intermediul cărora pot fi mobilizate resursele unor societăţi înapoiate sau controlate excesiv. Aceste organizaţii devin agenţi ai schimbării sociale şi evident că exercită o presiune asupra oricăror forme de abuz politic, legislativ sau guvernamental.

De ce e malignă vehicularea unor astfel de stupizenii? Pentru că readuce în sfera publică discursul fascist, pentru că promovează xenofobia şi chiar antisemitismul şi, mai ales, pentru că transformă prostia într-o modalitate de interacţiune publică.