Expertiza-fetiş rămâne parenting-ul, acest concept apărut din ţeasta moaşelor de concepte, altoit neaoş pe terenul creşterii şi educării copilului şi care, evident, anunţă - pentru toţi iubitorii de sintagme preţioase rostogolite fără lectura de bază - „o schimbare de paradigmă”.

Pe terenul cel mai fragil din câte există şi anume, fricile părinţilor, o sumedenie de experţi şi expertuleţi convertiţi peste noapte în voci ale raţiunii şi puericulturii, ştiu cum trebuie să îţi creşti copilul, ce e bine şi ce e rău, cum arată agon-ul (am citit şi preţiozitatea asta) dintre părinţi şi copii şi pregătesc reţetare complete de viaţă. Sigur că nu e nimic rău în asta, parentingul e complicat şi nu există responsabilitate mai mare decât să aduci într-o lume nu tocmai bună şi dreaptă un copil, să îl educi fără să-l fragilizezi, să nu îi limitezi autonomia, dar nici să nu-l expui riscurilor, să îi sugerezi o poziţionare morală fără să fii intruziv sau limitat, să îl vaccinezi sau să nu îl vaccinezi, să selectezi responsabil informaţia, să traversezi pe roşu de mână cu el, să îi parolezi tableta sau să îl obligi să citească. Să îl duci cu tine pe munte sau nu. Să vrei ca el să exceleze într-un domeniu, oricare ar fi acesta: şah, robotică, flaut, streetdance sau escaladă. Să îţi iei copilul cu tine când mergi la un protest sau să nu o faci pentru că unii cred că e o înregimentare forţată. Să împarţi cu el hobby-urile tale sau, dimpotrivă, să îl fereşti de tot răul potenţial. Să fii sau să nu fii părinte de manual.

Doi campioni la alpinism au murit ieri şi noi avem o voluptate sadică de a ne erija în procurori şi a-i executa pe părinţi.

Doi copii au murit ieri. Dor Geta Popescu şi Erik Gulacsi şi-au pierdut viaţa în avalanşa din Retezat. Nu, nu părinţii lor i-au ucis, ci o avalanşă. Da, Ovidiu Popescu, tatăl Getei şi a Crinei Coco, a greşit, salvamontiştii au explicat deja de ce: Geta Dor Popescu si Erik Gulacsi nu erau echipaţi corespunzător, nu aveau cască de protecţie şi nu erau asiguraţi cu ham sau coardă. Pentru aceste greşeli, există un dosar penal pentru ucidere din culpă. Ovidiu Popescu va plăti în faţa justiţiei. Dar se pare că pentru unii dintre noi expierea e imposibilă. Gândul că un om va trăi cu apăsarea cumplită de a avea pe conştiinţă moartea fiicei şi a unui alt copil nu linişteşte. Procurorul din fiecare dintre noi trebuie să condamne, să gonfleze răul, să-l îngenuncheze pe vinovat şi să-i fie memento existenţial: ucigaşule de copii, cascadorule, părinte denaturat, criminalule.

Doi copii au murit ieri. Dor Geta Popescu şi Erik Gulacsi aveau 14 şi 12 ani. Amândoi din familii în care alpinismul era o pasiune ereditară. Îmblânziseră munţii de când erau mici şi probabil le plăcea sentimentul.

Doi campioni la alpinism au murit ieri şi noi avem o voluptate sadică de a ne erija în procurori şi a-i executa pe părinţi. Un şacalism cinic ne face să uităm că nu e nimic mai grav, mai anihilator, mai dureros pentru un părinte decât moartea copilului. Şi nu ne e suficient că tatăl va fi anchetat pentru ucidere din culpă. Nu, noi ştim cum trebuie să creştem copiii tuturor. Iar când se întâmplă ca un părinte să greşească fundamental, înlocuim tăcerea decentă cu un cortegiu ticălos al procurorilor morali.