Cele mai atacate ţinte la vârful puterii în România

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

1) Care a fost scopul şi miza ajutării şi protejării, dacă este adevărat autodenunţul lui Ghiţă, în privinţa plagiatului lui Kovesi? 2) De ce, la data când era în funcţia de preşedinte al României, Traian Băsescu nu a sesizat organele în drept în privinţa plagiatului şefei DNA, cu toate că avea această obligaţie? 3) Cine ajunge la putere şi cine la puşcărie?

Avem o toamnă fierbinte, care, în ciuda unor aleşi, dar şi demnitari numiţi în funcţii, ne ameninţă însă, cu o iarnă de gheaţă din care scapă doar cine poate, cine este mai şmecher şi mai puternic. Trăim o perioadă tulbure şi fierbinte pe scena politică şi socială din ţara noastră. Dar când nu a fost circ public în România ultimilor 23 de ani? Niciodată. Acum, cele mai multe ţinte vizate şi atacuri date sunt la vârful puterii statului.

Sunt asaltate în special statul de drept, puterea administrativă, cât şi puterea legislativă. Agresorii fac parte din tabere diferite şi tot atâtea grupuri de interese. Acapararea puterii este acompaniată de zornăitul cătuşelor pentru marii penali şi corupţi intraţi în vizorul Justiţiei. Circul este atât de mare încât, unora, ca simpli cetăţeni al acestei ţări, ni se pare incredibil ce se întâmplă!!! Ne crucim, aflând marile fapte de „vitejie” ale foştilor sau actualilor demnitari ai ţării, aleşi sau numiţi în funcţii.

Într-un top neoficial, personal şi subiectiv, cele mai atacate ţinte la vârful puterii în România actuală sunt: procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi şi Raluca Prună, ministrul Justiţiei, reprezentanţi ai statului de drept.

DNA-ul şi procurorii săi este atacată permanent şi tot mai virulent, în ultima perioadă de timp. Pe bună dreptate sau nu, cu argumente sau fără argumente, cu dovezi sau fără dovezi. Este atacată tot mai disperat atât de penali, politicieni şi demnitari aflaţi în cercetare, dar şi de alţii care nu au încă dosare la DNA, dar ar putea fi chemaţi oricând să dea cu subsemnatul şi să răspundă pentru faptele lor de corupţie. Ultimele atacuri la adresa Laurei Codruţa Kovesi, acuzată de plagiat, vin din toate părţile scenei politice, după ce, cu câtva timp în urmă, s-a încercat compromiterea ei în cazul Black Cube.

Acum, plagiatul este acuzat oficial de penalul Sebastian Ghiţă, reprezentant de seamă al grupului de penali în frunte cu fostul premier Victor Ponta, căruia i s-a raliat fostul preşedinte al României, Traian Băsescu. Preşedinte, fost susţinător al DNA şi al procurorului şef, care declară, însă, că avea informaţii, încă de când era în funcţie, de plagiatul lui Kovesi. Dar nu a zis nimic până zilele trecute. Nu mai spun că avea şi obligaţia, în calitate de preşedinte, să aducă la cunoştinţă şi să le pună la dispoziţie informaţiile deţinute organelor în drept, la vremea respectivă, în privinţa acuzelor la adresa lui Kovesi. Dar n-a făcut-o când era în funcţie, a vorbit acum, când Ghiţă s-a autodenunţat oficial, privind faptul că, împreună cu alţi demnitari ai vremii şi ai guvernului Ponta, au falsificat un document şi făcut uz de fals, pentru acoperirea aşa zisului plagiat al şefei DNA.

Întebările cheie, simple, de bun simţ, ale oricărui om cinstit din ţara aceasta, în privinţa acestui scandal, la care ar trebui să răspundă atât Ghiţă şi grupul lui, pe de o parte, dar şi fostul preşedinte Băsescu, pe de altă parte, ar fi următoarele:

1) Care a fost scopul şi miza ajutării şi protejării, dacă este adevărat autodenunţul, plagiatului lui Kovesi?

2) De ce, la data când era în funcţia de preşedinte al României, Traian Băsescu, nu a sesizat organele în drept, în privinţa plagiatului şefei DNA, cu toate că avea această obligaţie?

Dacă plecăm de la premiza că plagiatul ar fi adevărat, certitudine pe care nu o avem, acţiunea grupului Ghiţă şi a preşedintelui Băsescu ar fi una singură: fiecare dintre aceştia au dorit să o aibă la mână pe şefa DNA, astfel încât DNA să joace cum i-ar fi cântat ei. Este o supoziţie plauzibilă, dacă ar fi adevărat plagiatul lui Kovesi. Deocamdată, acuzata infirmă cu tărie că a plagiat. Până la dovedirea acestuia de către acuzatori sau infirmarea lui de către cei în drept, atacurile la adresa DNA şi conducerii acesteia sunt furibunde.

Altă ţintă la vârful statului de drept, atacată la greu în această perioadă de timp, atât din interiorul sistemului judiciar, cât şi din afara lui, este ministrul Justiţiei, Raluca Prună, din cauza proiectelor şi măsurilor sale care afectează puternic anumite grupuri şi cercuri de interese. Aceasta este acuzată de Asociaţia Magistraţilor, de sindicatele lucrătorilor din penitenciare, de către unii puşcăriaşi care au organizat proteste puternice în închisori. Este atacată vehement, în acelaşi timp, de adversarii politici ai guvernului tehnocrat.

La rândul său, guvernul tehnocrat, în frunte cu premierul Dacian Cioloş, este atacat permanent, din toate părţile. Pe drept şi mai ales pe nedrept. Este agresat mai ales de către marii penali, corupţi, deranjaţi că nu mai pot fura la greu, politicieni la comanda cărora nu răspunde acest guvern. Şi în stradă sunt scoase din când în când, grupuri de presiune, ca să protesteze faţă de Cioloş şi guverul pe care îl conduce.

Pe de altă parte, continuă aversiunea şi reacţiile negative publice la adresa Parlamentului, a ultimelor tunuri legislative care se încearcă pe acest sfârşit de mandat, dar şi din cauza faptului că îi apără pe parlamentarii corupţi de răspunderea pentru faptele lor în faţa Justiţiei.

După cum lesne constatăm cu toţii, suntem spectatorii şi victimele teatrelor de război şi interese din societatea românească. Nu degeaba se spune că avem conducătorii pe care îi merităm, conducătorii pe care singuri îi alegem. Că tot se apropie alegerile parlamentare. Confruntările între români, între politicienii corupţi şi restul lumii sunt în toi. Tot mai aprige. Mizele la fel de mari. Ori la bal, la Putere, pardon, ori la spital, la Puşcărie, mă scuzaţi!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite