Ce sunt „persoanele non-umane“? Despre datoriile faţă de animale, la Adevărul Live

Anul trecut, o iniţiativă legislativă întâmpinată mai degrabă cu zâmbete invoca recunoaşterea delfinilor drept „persoane non-umane“. Obiectivul: crearea unui cadru legislativ care să asigure protejarea delfinilor. Proiectul e aproape finalul procesului legislativ, dar, măcar prin ricoşeu, ridică o întrebare de bonton în societatea modernă: ce datorii avem faţă de animale? Răspund deputatul Remus Cernea şi eticianul Emilian Mihailov.

Mai întâi, faptele. Iniţiativa legislativă ce-i aparţine deputatului Remus Cernea n-a ieşit din zona generoasă a faptului divers. Proiectul a fost respins de Senat (cu argumentul că persoanele non-umane nu au, potrivit legislaţiei actuale, un statut juridic), iar acum se află la Camera Deputaţilor, cameră decizională. Cel mai probabil, aici va fi respins sau uitat prin sertare.

„Eu absurdităţi şi chestii din acestea penibile cred că nimeni nu le poate comenta. În situaţia în care propunerea domnului Cernea este una viabilă, îmi imaginez cum delfinii ar fi reprezentaţi de nişte avocaţi delfini. Astea-s aiureli“, spunea Puiu Haşotti şi nu era singurul. Ioan Deneş, senator PSD: „Oare nepoţii noştri, când vor merge la mare, vor mai putea să viziteze delfinariul din Constanţa?“. Şi Emil Paşcan, senator PDL, era un critic vehement: „Noi românii, atunci când nu avem pâine, căutăm să mâncăm cozonac. E un proiect legislativ, cred, creat la plictiseală“.

Totuşi, deputatul Remus Cernea propunea, potrivit proiectului legislativ ca „o fiinţă înzestrată cu inteligenţă dezvoltată şi cu capacitatea de a avea relaţii sociale complexe, care nu aparţine speciei umane şi care se bucură de dreptul la viaţă, dreptul la integritate corporală şi de a nu fi supus la acte de cruzime, dreptul la libertate de mişcare în mediul său de viaţă şi de a nu fi capturat şi ţinut în captivitate cu alt scop decât acela de a fi tratat medical sau salvat de la un pericol iminent, precum şi dreptul de a fi protejat în mediul de viaţă şi de a nu fi îndepărtat de grupului sau familia din care face parte“. Aceştia sunt delfinii. Şi n-au nicio legătură cu vreun Ludovic al Franţei.

Nu-i nimic extravagant aici: justiţia argentiniană a decis că urgangutanii sunt „persoane non-umane“ şi pot fi eliberaţi din cuşti. În India, delfinii beneficiază de acelaşi statut.

Emilian Mihailov, doctor în filosofie şi director executiv al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată de la Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, ridică puţin lupa deasupra furtunii din delfinariu şi explică: „În 1821, Richard Martin, proprietar de pământ şi membru în parlamentul englez, a propus o lege prin care se interzicea maltratarea cailor. În cadrul dezbaterilor parlamentare, toată lumea a răbufnit în hohote când cei mai mulţi dintre colegii lui Martin au sugerat că şi măgarii trebuie protejaţi, şi că legea va genera cereri ulterioare de a proteja şi câinii. Iar când cineva a strigat «şi pisicile», toţi parlamentarii au intrat în convulsii de râs. Idei de avangardă, care azi reprezintă normalitatea, sunt acceptate cu greu“.

Până la urmă, cercetătorii au arătat că delfinii, balenele şi cimpanzeii au conştiinţă de sine. Este aceasta mai degrabă o curiozitate demnă de teleenciclopedia ori presupune obligaţia oamenilor de a acorda drepturi prin lege animalelor? Şi ce drepturi ar putea avea acestea? Pe cine ar trebui să intereseze soarta necuvântătoarelor? Răspund la aceste întrebări deputatul Remus Cernea şi eticianul Emilian Mihailov, la Adevărul Live, de la 11.00

Până atunci, ne permitem un scurt excurs aproape filosofic. Câteva întrebări culese de aiurea ori îndrumate de Christine Korsgaard, profesor de morală la Universitatea Harvard.

• Animalele nu au conştiinţă de sine. Deci, pentru animale contează doar calitatea vieţii, nu şi continuitatea ei. Aşadar, ar trebui să fie în acord cu toate legile uciderea animalelor pentru diferite întrebuinţări: mâncare, blană, medicamente etc.
• Fiecare drept este însoţit de o serie de responsabilităţi. Prin urmare, dacă animalele nu au conştiinţă de sine, deci nu pot avea responsabilităţi, pot avea drepturi ?
• Drepturile protejează un anume tip de libertate politică, economică, socială, libertatea de a putea trăi în acord cu propriile valori, cu propria concepţie de bine. Or, animalele nu pot avea niciuna dintre aceste libertăţi.
• Dacă n-am exagera prea mult cu această translaţie brutală, am putea spune că a acorda drepturi animalelor presupune ca acestea să se bucure de aceleaşi drepturi şi în raporturile inter-animale. Mai concret, dacă dacă o persoană are dreptul la viaţă, asta înseamnă că nicio altă persoană nu-i poate lua acest drept. Pueril. Ce se întâmplă, atunci dacă un animal – o căprioară, de pildă – are dreptul la viaţă? Are acest drept şi în faţa prădătorilor? 
• Pe de altă paret, Immanuel Kant, filosof, spune că există două genuri de existenţă: persoane şi obiecte. Persoanele sunt prin excelenţă fiinţele care posedă raţiune. Obiectele, restul.

Platforma de dezbateri Adevărul Live profită de experienţa unor specialişti în studiul eticilor aplicate pentru a desena cadrul fin al unei analize ca o competiţie de păreri. Vă oferim uneltele şi materia primă: discursul raţional, bazat pe argumente, şi un spaţiu de dezbateri şi dialog. Ce e bine şi ce e rău judecaţi dumneavoastră! Nu vă facem morală! Vorbim despre temele controversate, despre dilemele contemporane şi readucem pe agenda persoanală un cuvânt aparent abstract şi anacronic: etică. Cu alte cuvinte, instrumentarul elementar pentru a înţelege conflictele politice şi sociale ale lumii de azi.

Centrul de Cercetare în Etică Aplicată a apărut şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Este singura instituţie din ţară unde se studiaza discipline etice, de la teoriile morale clasice la roboetică şi etica sexului. Centrul şi membrii săi îşi asumă rolul de a impulsiona dezbaterile şi de a încuraja reflecţia raţională asupra domeniilor din etică aplicată şi filosofie morală.