Când şi cei civilizaţi cedează

Am înţeles că dacă proporţia oamenilor necivilizaţi şi mitocani dintr-o societate nu depăşeste 25-30%, atunci lucrurile pot merge bine şi evoluează previzibil în condiţii normale, cu o administraţie (guvern şi legislativ) rezonabile, care să nu depăpşească limitele obişnuite pentru societatea respectivă.

De fapt, aici e vorba doar despre comportamentul civilizat, şi nu despre ce e dincolo de el, adică atitudini, valori etc. Acesta este, de fapt, un subiect şi mai interesant de analizat, şi merita o dezbatere separată.

Nu ştiu care sunt cifrele exacte pentru România. Stiu, însă, cu certitudine, că procentajul de mai sus creşte constant şi că nu există, practic, nicio şansa ca această creştere să fie stopată, sau măcar încetinită în viitorul apropiat. Şi asta după ce înainte de criză şi chiar la un an sau doi după 2009 balanţa părea să fi rămas cam nemişcată de o bună perioadă. 

 Acum, aproape în fiecare zi văd oameni civilizaţi în natură şi în dorinţele lor, care au fost aşa toată viaţa, dar care nu mai rezistă şi încep să cedeze. Şi angajaţi, şi antreprenori, şi neangajaţi şi de toate felurile. Unii puţin câte puţin, alunecând şi încercând să se agaţe de tot ce pot ca să rămână deasupra, alţii care cedează cu totul şi care îşi spun că dacă tot au făcut pasul, atunci...

Şi asta nu din cauza greutăţilor, după cum s-ar putea crede, ci din cauza frustrării sociale. Studiile au arătat foarte clar că oamenii suportă mult mai uşor greutăţile în situaţii de justiţie socială. Şi oricât de mari ar fi aceste greutăţi. Studiile sociologice la care fac referire au început în Anglia cu puţin înaintea celui de-al doilea Război Mondial, au continuat pe toată durata acestuia şi apoi după. Rezultatele i-au surprins cu totul pe cercetători, nimeni nu anticipase aşa ceva. 

 Aşadar, în ultimii ani nu îmi aduc aminte să fi văzut pe cineva despre care să îmi fi spus înainte că e necivilizat şi acum să observ că este, însă, invers văd din ce în ce mai mulţi: oameni care înainte nu făceau evaziune fiscală, dar care acum fac din când în când, unii care făceau câte puţin înainte şi acum fac ceva mai mult, care puneau tot salariul pe cartea de muncă şi acum pun doar o parte, care înainte nu-şi parcau maşina pe trotuar şi preferau să meargă câteva minute pe jos, şi acum nu mai fac asta, care nu dădeau mită, care acum fac mici favoruri unor funcţionari de la Stat, şi tot aşa.

Şi cred că nu mai este mult până când numărul celor necivilizaţi îl va depăşi cu mult pe acela al « restului ». Şi să vedeţi atunci...

Una dintre concluzii e evidenţa: dacă guvernul s-ar ocupa mai întâi de justiţia socială şi ar rezolvă rapid asta, înaintea problemelor economice, schimbările în societate ar fi spectaculoase şi s-ar putea să constate guvernanţii, cu stupefacţie, că unele dintre aceste probleme economice vor începe să se rezolve singure. Dar punem pariu că nu o vor face?