Bine că l-au avut pe Iohannis la apă!

Bine că la Sibiu se mai preocupă cineva cu adevărat de calitatea serviciilor de apă şi canalizare. Dincolo de conflictul de interese clamat de legea incompatibilităţii, măcar sibienii au un preţ decent la apă şi nici n-am auzit să facă rabat de la protecţia mediului cum se face în oraşul meu, cel binecuvântat cu trei ape curgătoare dar şi cu autorităţi nepăsătoare.

ANI îl cheamă în judecată pe Iohannis fiindcă a fost, între 2009 şi 2013, şi primar, şi membru al Consiliului de Administraţie de la ApăCanal Sibiu. Societate în care Primăria Municipiului este acţionar 99,9%. C-o fi bine, c-o fi rău ca primarul să reprezinte Primăria în propria-i companie de utilităţi n-au decât să stabilească judecătorii Înaltei Curţi. Mai ales că şi Comisia Europeană şi-a spus deja părerea...

Eu unul, ca gălăţean, nu pot decât să mă bucur, ba chiar şi să fiu puţin invidios pe sibienii care l-au avut pe cel dintâi ales al lor în conducerea Apă Canal. Pe malul Cibinului nu se aude de licitaţii cu „strigături” şi nici de deversări intenţionate de dejecţii în locuri publice, ca la noi, pe malul Dunării. Plus că şi apa pentru sibieni e aproape la trei sferturi de preţ cât pentru gălăţenii dintre Dunăre, Prut şi Siret.

200 de milioane de euro pe o hazna

Galaţiul a primit peste 200 de milioane de euro ca să-şi refacă şi să-şi extindă ţevile de apă potabilă şi canalizare.să construiască staţii de epurare şi, în general, să utilizeze resursele de apă la standarde europene.

75 de milioane s-au cheltuit chiar din preaderare (program ISPA) între 2009 şi 2011. 

Acum vreo patru ani, după finalizarea lucrărilor, presa semnala că într-unul din parcurile centrale ale oraşului ieşeau la suprafaţă ape reziduale, pline cu dejecţii. În mod curios, de la o vreme problema n-a mai reapărut. Şi asta nu fiindcă Apă Canal Galaţi i-a găsit o rezolvare civilizată, a înlocuit ţevile şi căminele cu unele dimensionate corect sau chiar a gândit un traseu mai eficient de colectare către staţia de epurare. Nicidecum.

Soluţie originală de colectare a dejecţiilor, marca Apă Canal SA Galaţi. Foto: Viaţa liberă

Operatorul de apă, devenit între timp regional şi mare absorbant de fonduri europene, pur şi simplu a decupat ţevile într-o poziţie strategică. Astfel, scurgerile unui întreg cartier nu mai aglomerează colectorul, ci se scurg discret, printr-o râpă mai puţin frecventată, direct în curtea Apă Canal, unde se află şi... rezervoarele de decantarea a apei potabile. Iar de acolo, pe sub un drum intens circulat, direct în Dunăre, eludând programul de „100% epurare” pe care UE şi bugetul statului îl finanţează actualmente cu alte 130 de milioane de euro...

Gălăţenii se îmbată cu apa chioară a lui Stan. Gelu şi Marius

Apa gălăţenilor nu este doar tulbure. E şi scumpă, ba mai face şi valuri. În asfalt.

La Sibiu, metrul cub de apă, potabilă şi ulterior epurată, costă 5,73 lei. La Galaţi este 6,89 lei. Mai scumpă ca în Dubai! Asta în condiţiile în care, pe lângă cele două râuri şi un fluviu din care poate lua apă, oraşul de la Dunăre mai beneficiază şi de apă de izvor din Vrancea.

Numai că, sub directoratul pesedistului Gelu Stan şi cu îngăduinţa ex-penelistului actual uneperist primar Marius Stan, Apă Canal a înregistrat profituri anuale de 2-3 milioane de euro. Pe când sibienii abia trec de milionul de euro la aproximativ acelaşi volum de apă livrat şi epurat...

Şi nu doar preţul apei atestă că minima civilizaţie îi costă scump pe gălăţeni. Lucrările ISPA, sub coordonarea Apă Canal, mai „sapă” şi acum, la ani buni de la finalizare, gropi în asfalt când ţi-e lumea mai dragă. Una din ele, care a făcut oraşul celebru între ştirile cu grozăvii, este cea din zona Falezei. De aproape un cincinal se chinuie autorităţile şi nu-i dau de cap. Ba, mai nou, o stradă întreagă stă să cadă, în altă parte a oraşului, unde programul ISPA a schimbat doar ţevile de apă rece, „uitând” de montarea gurilor de scurgere pentru apele pluviale...

Iată în filmul de mai jos cum arată Galaţiul în care Apă Canal îi chiorăşte de la obraz pe cetăţeni în timp ce autorităţile se îmbată cu apa rece a investiţiilor scumpe şi ineficiente.

Certificat de neamţ vs. certificări nemţeşti

Culmea este că această societate de utilităţi publice, dacă o cauţi , este blindată la acreditări. Pe lângă toate vorbele sunând frumos din coadă la conferinţele de lansare ale proiectelor europene, certificări de primă mână ISO 9001 - managementul calităţii - şi 14001 - protecţia mediului - împodobesc site-ul instituţiei.

Certificatele au fost acordate de SRAC Cert, o firmă de mari fiţe în domeniu, pe ale cărei documente contrasemnează însuşi preşedintele reţelei internaţionale de certificare IQNet, Michael Drechsel. Un neamţ get-beget, din Frankfurt.

Şi la ce ne-a folosit? Oare nenea neamţul ăsta ştie cumva ce firmă cu mari probleme, şi de calitate dar şi de mediu, a girat cu mânuţa lui? Oare nenii ăia de la ISO-ul ăla mare din Geneva, ştiu ce firme se fălesc cu acreditarea sistemului lor?… Ca să nu mai spun de cei de la UE care cred că n-au văzut atâta „eficienţă” în cheltuirea fondurilor nerambursabile nici la greci, darămite la campionii scumpirii apei reci…

Prin urmare, revenind la ideea din titlu, îi invidiez pe sibieni pentru neamţul lor al cărui ochi le-a îngrăşat urbea şi le-a limpezit apa. Că până la noi, pe Dunărea ce ne curge tocmai din Germania, numai dejecţii balcanice au mai ajuns...