Barometrul „viţiului” şi fibra morală a societăţii

Cazul Mihai Pleşu aduce în atenţie o stare de fapt foarte gravă a ultimilor ani – care merge mult dincolo de faptul că a fost capturată o reţea de traficanţi de droguri din Bucureşti din care fac parte şi „VIP-uri”.

A. Viciile sunt în Bucureşti pe toate drumurile – şi sunt foarte, foarte uşor disponibile. Prin vicii nu mă refer doar la ierburi şi la ciuperci. Mă refer la pastile şi la droguri de toate felurile, de la unele mai „light” la altele care îţi „prăjesc” creierul şi sistemul. Mă refer şi la prostituţie, pentru toate buzunarele şi rangurile – şi sub tot felul de forme foarte la vedere: „masaje erotice”, „escorte”, etc. Mă refer la băuturi toxice şi periculoase pentru sănătate. You name it – şi îl/o vei găsi în Centrul Vechi; sau pe forumuri de internet la vedere. Oricine are ceva bani poate avea acces practic la orice.

B. Situaţia este tolerată, dacă nu chiar încurajată de autorităţi, în unele cazuri. Încă o dată, toate acestea sunt foarte uşor disponibile chiar în Centrul Vechi; sau pe forumuri de internet cunoscute. De unde ştiu? Aţi stat de vorbă vreodată cu vreun taximetrist din acela care „pescuieşte” noaptea la Unirii? Despre cum se fac banii adevăraţi în Bucureşti – şi mai ales, despre cum fac localurile de noapte banii pe seama unor turişti străini care vin tocmai pentru că ştiu cât de uşor sunt disponibile pe aici toate aceste „divertismente”? Aţi stat vreodată de vorbă cu vreun licean sau student care vrea şi el să „se distreze”?

C. Mai rău, această situaţie este tolerată, dacă nu şi încurajată, în unele cazuri, chiar şi în şcoli şi licee. Un amic mai tânăr îmi povestea mai demult (acum vreo 7-8 ani) că în clasa lui de la un liceu de elită din Bucureşti, din 29 de copii unul singur nu încercase ceva; mulţi încercaseră chestii tari; iarba era o treabă „light” şi la ordinea zilei. Dacă aveţi şi dvs. pe cineva cu copii la vreun liceu de elită din Bucureşti, întrebaţi-i pe puşti cu ce se „distrează” colegii lor. Sunt şanse destul de mari să fiţi surprinşi – şi veţi crede, poate, că trăiţi într-o realitate paralelă.

Iar toate acestea distrug, realmente, fibra morală a unei societăţi. Şi distrug zeci de mii de oameni şi de tineri – îi distrug fizic în primul rând; şi-i distrug şi psihic, şi sufleteşte. Şi se întâmplă zi de zi, la vedere, chiar lângă noi, în Bucureşti şi în România.