Arestarea pentru traficul de stupefiante nu mai e constituţională. Ce ne facem cu traficanţii de diazepam şi xanax?

Publicat:
Ultima actualizare:

A ajuns Curtea Constituţională să ţină cu traficanţii de stupefiante? Ce tot are Curtea Constituţională cu Codul de procedură penală? Ce are Codul penal cu Curtea Constituţională ? Citiţi fără întârziere textul ce urmează, deşi nu sedează

1. O decizie recentă a Curţii Constituţionale, din 16 iulie 2015, a stabilit că o persoană nu poate fi arestată preventiv pentru comiterea infracţiunii de „trafic de stupefiante”, întrucât textul din Codul de procedură penală (art. 223 al. 2) care prevede această posibilitate nu este constituţional.

A ajuns Curtea Constituţională să ţină cu traficanţii de stupefiante? După traficul cu capre, recent dezvăluit opiniei publice, vom avea oare un alt viitor caz de judecător constituţional dat în vileag pentru trafic de guano, după această decizie aparent scandaloasă?

Nicidecum. Explicaţia deciziei e relativ simplă: nici în actualul Cod penal şi nici într-o altă lege specială nu mai există o infracţiune denumită “trafic de stupefiante”, astfel că o persoană nu poate fi arestată pentru comiterea unei infracţiuni care nu mai este prevăzută ca atare în legislaţia penală. Mai precis, denumirea de “stupefiante” a fost înlocuită in legislaţie cu aceea de “drog”.

Este de precizat că interdicţia arestării pentru “o infracţiune de trafic de stupefiante” nu opereaza încă, ci numai din momentul în care decizia Curtii Constitutionale din 16 iulie 2015 va fi publicata in Monitorul Oficial. 

Rezolvarea problemei este simplă: până când se publică decizia Curţii Constituţionale, va trebui înlocuită sintagma “o infracţiune de trafic de stupefiante” din cuprinsul Codului de procedură penală (art. 223 al. 2) cu o altă sintagmă care să aibă corespondent în legislaţia penală actuală, de exemplu cu sintagma “o infracţiune de trafic de droguri” (în concordanţă cu denumirea folosită de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri).

Pentru că pretenţiile Curţii Constituţionale nu sunt deloc mari, de data asta, există o probabilitate foarte redusă ca, deocamdată, să aflăm ceva despre eventualul trafic de guano.

2. Apropo de traficul de stupefiante. Zilele astea a fost neutralizată de “oamenii legii” o reţea diabolică de traficanţi internaţionali, majoritar români, care nu-şi pierdeau timpul cu drogurile clasice (haşiş, cocaină, heroină, creşterea pensiilor), ci trecuseră la nivelul superior: trafic de diazepam şi xanax.

Nu ştiu cum se face, da’ parcă multe infracţiuni care se comit pe la noi au ceva aparte şi totodată extrem: ori sunt groaznice, ori sunt comice.

Că oamenii răi au făcut rău, că au fost prinşi şi că acţiunea a fost justificată de lege, ok, înţeleg. A fost un iureş, într-o singură zi, au fost făcute 14 percheziţii, în Bucureşti şi în 5 judeţe împrăştiate prin toată ţara pentru ca prezumtivii autori să fie prinşi. (http://www.mediafax.ro/social/perchezitii-in-capitala-si-5-judete-la-persoane-care-ar-fi-vandut-medicamente-ca-droguri-in-norvegia-14599028) Dar, de ce să te lauzi cu capturarea xanaxului şi diazepamului chiar pe la toate televiziunile şi agenţiile de ştiri? Am văzut crainice care relatau cu răsuflarea tăiată şi cu un tremor în voce insuficient mascat despre dramatismul operaţiunii de capturare a caracatiţei xanaxului.

Ne calmăm puţin, chiar fără diazepam sau xanax? Şi mă refer, desigur, la crainice. Lauda asta cu anihilarea reţelei de xanaxişti seamănă foarte mult cu “arestarea” babei de pe trotuar pentru trafic de pătrunjel, măsură prezentată atunci drept iureş al luptei împotriva evaziunii fiscale

Şi nu cred că tot norvegienii sunt cei care ne-au cerut să ne cocoşim în presă cu orice mărgică.

Nu de alta, dar ceva asemănător s-a mai întâmplat acum câţiva ani, când s-a făcut un mare tămbălău mediatic, tot cu voci tremurătoare de crainice, pentru că au fost prinşi nişte farmacişti că au dat codamin fără reţetă şi după asta tuturor le era frică să-ţi mai dea şi vitamina C fără reţetă.

Parcă zicea, mai demult, cineva că de la sublim la ridicol nu e decât un pas. Eu ce să mai zic?


text de Dan Mihai  

Dan Mihai este jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001. Domeniile de expertiză: legislaţie penală, transparenţă decizională, acces la informaţiile de interes public, libertate de exprimare.

(1) A se vedea pct. II al comunicatului de presa al Curtii Constitutionale postat la adresa https://www.ccr.ro/noutati/COMUNICAT-DE-PRES-174

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite