Al doilea an de masterat

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

După ce americanca a plecat înapoi la bărbatul ei, poveste pe care am spus-o într-un articol anterior, a venit şi rândul meu să mă întorc pentru o vară în România, între cei doi ani de masterat.

Citeşte şi: E prea devreme, am doar 22 de ani, nu am nici măcar un loc de muncă

Întoarcerea în România a fost grea, mai ales pentru că aventura pe care am avut-o cu americanca nu îmi vindecase rănile pe deplin. La şcoală nu mai zic, eram praf. A trebui să îmi schimb şi tema pentru teza de final, pentru că nu mă interesa îndeajuns şi pentru că era prea puţin pe placul unor profesori de la CEU. Tema era mişcările teroriste din Europa de Vest din anii 1970.

În fine, nu ajung bine în România că prietenii mă şi iau în anturaj, dar ajung să fiu totuşi apatic. Eram acum între două lumi, între un mediu internaţional care mă copleşea şi fascina în acelaşi timp, în care ritmul de învăţare era prea rapid pentru mine, obişnuit cu ritmul de studiu de la licenţă de la SNSPA, şi între un mediu arhaic, provincial şi prea plin de prejudecăţi pentru cine aveam să devin. Ca o paranteză, o fostă de-a mea m-a urmărit toată vacanţa aceea, şi eu am ignorat-o total. Probabil nu înţelegea deloc ce e cu mine şi de ce nu o mai vreau. Avea să se mărite foarte curând după aceea, iar acum când scriu articolul ăsta este deja divorţată.

Vacanţa a trecut repede. Ajuns înapoi la Budapesta, începeam al doilea şi ultimul an de masterat. În care trebuia să îmi fac toate creditele şi să-mi scriu teza. Creditele aveam să mi le fac, dar teza nu aveam să mi-o mai scriu la timp, aşa că mi-am luat extensie. Al doilea an a fost o combinaţie de petreceri house/tehno şi afterhours nesfârşite cu Vlad, noul meu prieten, care venea la masterat la CEU tocmai din LA, California, unde studiase şi trăise pentru o vreme. Vlad m-a fascinat din prima şi am rămas prieteni şi acum. Am făcut multe petreceri faine, cum ar trebui să fie orice petrecere. Am fost la serile de joi în Ankert, unde el era în mediul lui. Am fost în A38, pe vapor, unde am prins legendarele petreceri All In cu cei de la RPR. Am prins de asemenea neuitatele after-uri la R33, unde timpul se oprea în loc. După un after l-am cunoscut pe Vamos Miklos, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori maghiari, şi am stat cu el şi familia lui la un grătar într-o duminică. Pe Vlad l-am iniţiat în lumea petrecerilor house/tehno. Şi nu avem ce să regretăm din acele zile.

În al doilea an la Budapesta, m-am mutat de la piaţa Baross, unde aveam vedere la gara Keleti. Prima dată am stat la o prietenă maghiară, Kata, cu o altă prietenă, Terhi, o finlandeză din Laponia. După o lună de stat cu finlandeza, apare şi proprietara apartamentului minuscul, maghiara Kata, şi începem o scurtă perioadă de stat ca într-o familie modernă, eu cu două femei. S-a terminat foarte rău, evident, cu ameninţări cu poliţia. M-am mutat rapid într-o zi la Eduard, un român pe care l-am cunoscut la universitate. Am dormit vreo trei săptămâni pe jos la Eduard în camera lui de cămin, până mi-am găsit un apartament care să îmi placă. Curând m-am mutat pe strada Rakoczi, unde aveam să-mi petrec următorul an.

Al doilea an de masterat a trecut foarte repede. Cel mai memorabil lucru din acest al doilea an e că mi-am petrecut anul noul la Berlin, într-un apartament din centrul capitalei germane, cu o mulţime de oameni super faini. Clasa de mijloc din Germania, oameni super bine pregătiţi din punct de vedere profesional. Acel an nou m-a trezit puţin, imediat am să povestesc de ce. Ce e mişto la acea petrecere de apartament de an nou e că tema petrecerii a fost să ne îmbrăcăm cu cele mai proaste haine pe care le aveam în şifonier. A fost excepţional de bine. Şi muzica retro germană, care este super dansantă şi antrenantă. Aaa, şi la acea petrecere m-am cuplat cu o suedeză mai în vârstă ca mine care avea să se căsătorească şi ea la scurt timp după aceea, cu un american. Au doi copii acum, suntem prieteni pe Facebook. La sfârşitul serii, în metroul berlinez fiind, i-am spus că suedezii sunt rasişti. Probabil asta a făcut-o să nu mai vrea să continue petrecerea şi eu mi-am dat seama mult după ce prost am putut să fiu.

Imediat după petrecerea de anul nou din Berlin, aveam să-mi cunosc jumătatea. Într-o benzinărie. Şi aveam să îmi iau şi diploma de masterat.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite