Şova, miruit Jipa. Începutul sfârşitului
0Da, parafraza are drept sursă de inspiraţie sloganul funest „Andronescu, garantată Vanghelie" (remember?!...) For the record: şi „miruirea” şi „garantarea” sunt fapte incontestabile - fapte „care este”, ca să zic aşa... Şi mai e ceva, esenţial: punctul în care, vorba lui Ţuţea, „nu mă pot salva eu”. Nu pot şi nu vreau.
În limba română, otreapă înseamnă ceea ce scrie DEX că înseamnă.
Azi, otrepele din Senat ne-au făcut să fim din nou „curul Europei” (Ţuţea, ap. Pleşu), miruind aiuritor impostura, în dispreţul României şi al întregii comunităţi internaţionale. Azi ne-aţi umplut de ruşine, otrepelor! Halal să vă fie!...
Unde nu mă pot salva eu deloc e că ăstora, de fapt, nu le pasă de România nici cât negru sub unghie. Nici de Educaţie. Nici de Sănătate. Nici de Apărare – de nimic din ceea ce înseamnă (bună) guvernare!... Lor nu le pasă decât de cum să se scape unele pe altele şi cum să facă bani, pentru ele şi pentru mafiile lor otrăvite.
De aceea, Educaţia e cum e: ultima în Europa!...
De aceea, Sănătatea e cum e: ultima în Europa!...
De aceea, Apărarea e cum e: friabilă şi vulnerabilă, dacă e luată la bani mărunţi-mărunţi-mărunţi.
Educaţie, Sănătate, Apărare – toate, vitale, subfinanţate sistematic, ticălos, cu sânge rece şi inconştienţă politică de neoameni cu mintea dusă pe pustii.
Şi, de aceea, România e cum e: prima în Europa la corupţie şi furăciune endemice, asemenea igrasiei din pereţi, de parcă am fi fost blestemaţi ca în acest ultim sfert de veac aiuritor să întoarcem ţara cu josul în sus, dând de pământ cu propriile noastre repere morale făcând ţăndări busola valorilor autentice. “La rădăcina răului din societate stă eşecul educaţional” (acad. Solomon Marcus) Quod erat demonstrandum!...
Mai multe nu am de spus. În această clipă, ameninţarea fundamentală la siguranţa naţională a României este, halucinant, propria sa clasă politică – oroarea de acum, pe care avem a o arunca urgent la lada istoriei, mântuindu-ne astfel de ruşinea că aşa ceva a existat vreodată. Punct şi de la capăt.
16 noiembrie 2014, se vede treaba, nu a fost destul. Îmi pare extrem de rău să constat, dar viaţa probează că aşa e. Noi, România, avem a ne trezi din acest abulic somn de plumb, şi avem a da de pământ o dată pentru totdeauna cu otrepele politice care ne ţin pe loc, pentru a purcede la treabă serioasă, până nu ne înghite pământul de nevolnici ce suntem, noi faţă de noi înşine. Aşa ceva e de neiertat.
De ce am numit porcăria de azi din Senat începutul sfârşitului? Pentru că sindromul Şova, miruit Jipa - în fapt. sărutul morţii - are o patologie perfect definită ştiinţific: The Butterfly Effect.
Azi, fluturele a dat, sinucigaş, din aripi. Uraganul, amorsat inconştient, se va năpusti peste otrepe. Devastator, imanent, implacabil.