Vin zile grele pentru dl. Cioloş, dar şi pentru România

Interviul acordat miercuri seara la TVR de premierul Dacian Cioloş a marcat, simbolic, intrarea în ultimele 100 de zile de existenţă ale Executivului condus de domnia-sa.

Un Executiv care, încă de la data învestirii sale, pe 17 noiembrie 2015, dădea numeroase semne a fi unul eclectic, având în componenţa lui un amestec indistinct de competenţe reale, contracarate în cel mai inexplicabil chip de personaje care, până în ziua în care au fost sunate spre a li se propună să devină „excelenţe”, nici măcar nu visau că ar putea vreodată să ocupe vreun post de ministru. Chiar şi într-o ţară de la porţile Orientului, aşa cum este România, acolo unde, vorba lui Poincaré, tout est pris à la légère. 

Tocmai acest eclectism vizibil încă de la început se află la originea frecventelor schimbări din Cabinet. În număr de 8 în seara în care dl. Cioloş se adresa telespectatorilor postului public, 9 o zi mai târziu, atunci când premierul a procedat excelent cerând, fără nici o singură urmă de ezitare, plecarea din guvern a controversatului ministru de Interne, chestorul Petre Tobă.

Urmare a acestor schimbări au fost gonite din Cabinet personaje precum Ana Costea,  Aura Răducu, preţiosul ridicol Vlad Alexandrescu, ezitantul domn Achimaş Cadariu, guralivul Marius Bostan, fiind aduşi în schimb oameni de foarte bună calitate. Aşa cum am convingerea că sunt domnii Mircea Dumitru de la Educaţie sau Vlad Voiculescu de la Sănătate. Ale căror prezenţe mi se par a fi un real câştig. Cu prime şi semnificative roade care se văd deja.

Indiscutabil, cel mai aşteptat moment din interviul acordat  postului TVR 1 a fost acela în care dl. Dacian Cioloş urma să fie întrebat despre viitorul său profesional şi, la urma urmei, chiar politic. În esenţă, premierul şi-a reiterat ferma intenţie de a nu candida pe listele nici unui partid la alegerile parlamentare din decembrie. Fără a exclude însă în nici un fel posibilitatea de a se afla în fruntea unui viitorului guvern.

În acelaşi interviu, dl. Cioloş a precizat că şi-a încurajat miniştrii să participe la alegeri având, în ipostaza de parlamentari, posibilitatea de a-şi continua proiectele deja începute. Postura de candidat fiind însă incompatibilă cu aceea de component pe mai departe al actualei echipe guvernamentale.

Se creează astfel o situaţie nouă de natură să facă aceste ultime 100 de zile ale echipei Cioloş extrem de dificile. Vor urma, pesemne, noi schimbări în Cabinet, ministeriate pe termen scurt, soluţii de avarie deloc în favoarea guvernării, a imaginii premierului şi, în mod cert, în defavoarea ţării. Mulţi dintre miniştrii care vor rămâne, cel puţin formal, pe mai departe în Cabinet vor fi preocupaţi să îşi asigure viitorul. Fie pe la Bruxelles, fie prin cine ştie ce multinaţională, fie în fruntea nu ştiu cărui ONG. Este de aşteptat o deritmare, o scădere a calităţii procesului de guvernare, toate oalele urmând a fi sparte în capul premierului. Care dă semne că e hotărât să înfrunte toate aceste riscuri.  

E, de asemenea, de aşteptat ca de aceste disfuncţionalităţi să încerce să profite la maximum în primul rând PSD. Un partid care, măcar din acest punct de vedere, îşi va afla aliaţi în mai vechea Mişcare Populară care, prin şeful său suprem, Traian Băsescu, este expert în datul la gioale, dar şi în mai noul PRU, cu sau fără Victor Ponta şi Mircea Geoană în chip de candidaţi.

Perdanţii evidenţi ai acestei situaţii inedite vor fi, pe lângă preşedintele Iohannis şi premierul Cioloş, întortocheatul PNL şi noul USR. Percepute - et pour cause - drept susţinători necondiţionaţi ai premierului.

Tocmai din cauza acestui fapt va fi extrem de greu ca dl. Cioloş să poată trece examenul parlamentar al învestirii unui nou guvern condus de el. Şi chiar dacă, prin cine ştie ce minune sau ca urmare a unui laborios proces de negocieri, acest nou guvern condus de Dacian Cioloş va obţine votul de învestitură la începutul anului 2017, tare mă tem că el va avea parte de zile grele, iar ţara de instabilitate.