În esenţă, preşedintele Iohannis a vorbit despre necesitatea ca România să se alăture nucleului dur al Uniunii Europene şi a cerut elaborarea unui program pentru aderarea la euro. Sunt obiective care servesc intereselor fundamentale de lungă durată ale României, a adăugat preşedintele Iohannis. Iar în mesajul de felicitare adresat noului preşedinte al Franţei, preşedintele Iohannis nu a omis să menţioneze, pe lângă obişnuitele formule într-o asemenea ocazie, parteneriatul strategic franco-român.

Bineînţeles, priorităţile viitorului preşedinte al Franţei sunt altele decât analizarea parteneriatului cu România. Responsabilităţile celui mai tânăr preşedinte al Franţei sunt enorme şi privesc, în egală măsură, societatea franceză în ansamblul ei şi continuitatea proiectului european. Cele două sunt indisolubil legate.

După alegerile din Germania, ideile de reformare a Uniunii Europene vor intra în linie dreaptă. 

Nemulţumirea electoratului din Hexagon s-a văzut, niciunul dintre cele două partide tradiţionale, dreapta republicană şi stânga social-democrată, nu s-a calificat, prin candidaţii lor, în turul al doilea al alegerilor. Francezii au avut de ales între extrema dreaptă şi noul centru liberal şi proeuropean. Victoria lui Macron trebuie să fie urmată rapid de semnale care să arate societăţii franceze că situaţia se ameliorează, că marile probleme economice şi sociale încep să capete soluţii.

La nivel european, Macron este un susţinător al integrării bazate pe cuplul franco-german. După alegerile din Germania, ideile de reformare a Uniunii Europene vor intra în linie dreaptă. Nici Macron, nici viitorul cancelar al Germaniei, cel mai probabil tot doamna Merkel, nu îşi vor permite să tergiverseze proiectul, pentru că asta va însemna risipirea şanselor pe care electoratul celor două ţări le mai acordă Uniunii Europene.

Viitorii lideri ai Germaniei şi Franţei vor fi hotărâţi să ofere un nou suflu Uniunii şi să facă reformele promise. E clar că Uniunea nu poate fi dusă mai departe în actuala formulă şi este nevoie de o schimbare care să o facă mai eficientă şi mai aproape de sutele de milioane de cetăţeni europeni.

Nucleul european dur are nevoie de aliaţi ca să reuşească crearea unei mase critice care să ducă la progres în cadrul unei Europe divizate. România are o poziţie favorabilă sub două aspecte. Pe de o parte, parteneriatul strategic cu Franţa, pe de altă parte un parteneriat dezvoltat cu baze economice foarte solide, cu Germania.

Nu a fost o bătălie uşoară şi s-a văzut din nou tentativa de influenţare a procesului electoral prin atacuri cibernetice.

Interesul strategic al României este o Uniune Europeană cât mai puternică şi mai funcţională. În conjunctura în care o serie de ţări din partea noastră de continent sunt eurosceptice sau distante faţă de proiectele de reformare a UE, România are şansa să participe direct pentru a-şi promova interesele privind reconfigurarea Uniuniii Europene.

E adevărat, deocamdată România nu face parte din primul cerc european, nu este în zona euro, nici în Schengen. Dar asta nu înseamnă că nu îşi propune să fie.

Alegerea lui Macron a for primită cu un sentiment de uşurare la nivel internaţional. Nu a fost o bătălie uşoară şi s-a văzut din nou tentativa de influenţare a procesului electoral prin atacuri cibernetice.

Electoratul francez a dat Europei o ultimă şansă. Dacă nu se va întâmpla nimic pozitiv, valul extremist nu va mai putea fi oprit. Noul preşedinte al Franţei ştie prea bine ce se va întâmpla, dacă mandatul său va fi unul ratat. Aşa că reforma europeană va fi atacată rapid şi cu toată forţa. E timpul ca România să părăsească cunoscuta sa poziţie de aşteptare şi să se pronunţe conform intereselor sale strategice. A spune doar că nu ne dorim Europa cu mai multe viteze nu mai este suficient.  Iată că preşedintele Klaus Iohannis a făcut primul pas în acestă direcţie.