Egalitatea aceasta, cu multiple explicaţii, se datorează, cred, şi faptului că ambele partide au conduceri slabe, defective de imaginaţie şi de inventivitate politică, dar şi de charismă, incapabile să mobilizeze şi să convingă masele de alegători. Liniştitoare într-un fel pentru PSD, egalitatea cu pricina ar trebui să le dea fiori reci mai marilor PNL, cu precădere doamnei Alina Gorghiu şi d-lui Vasile Blaga. Pentru simplul motiv că o atare stare de fapt evidenţiază realitatea că, cel puţin pentru moment, PNL nu pare să fi identificat mijloacele prin care ar putea convinge electoratul de necesitatea alternanţei la putere.   

Cum UDMR nu pare a primi mai mult de 5% din opţiunile electoratului- aceasta într-o ipoteză optimistă-, celelalte 5% se vor împărţi între ALDE, PMP şi UNPR. Asta în condiţiile în care atât UNPR cât şi ALDE nu vor recurge la alianţe salvatoare cu un PSD ce va trebui, dacă nu cumva chiar va fi bucuros, să uite încăpăţânările d-lui Gabriel Oprea, despre care unii spun că ar fi dus la demisia guvernului Ponta şi la pierderea guvernării, ori disputele la scenă deschisă dintre domnii Liviu Dragnea şi Călin Popescu -Tăriceanu.

În politică, ştim bine, uitările sunt curente, la ordinea zilei, sunt parte a meniului zilnic. Dacă nu ne-a mirat fuziunea, fie ea şi neterminată, dintre vechiul PNL şi fostul PDL, nu văd de ce ar trebui să ne mire că sub soarele lui august, de pildă, dl. Dragnea se va reîmprieteni cu dl. Tăriceanu. Aceasta dacă în august dl. Dragnea va mai fi preşedintele PSD. Dacă justiţia sau partidul nu vor vrea ca lucrurile să stea altfel.

Reîmprietenirea va fi posibilă chiar şi în condiţiile în care se vor adeveri zvonurile potrivit cărora preşedintele PSD e atât de supărat pe co-preşedintele ALDE încât e gata să le ceară parlamentarilor partidului să facă în aşa fel încât la început de februarie dl. Tăriceanu să piardă preşedinţia Senatului.  Aşa cum a pierdut-o odinioară dl. Vasile Blaga, fapt ce nu îl împiedică să simuleze azi deplina concordie cu un Ludovic Orban, de pildă.

Dar nu despre cât de supărat sau de nesupărat pe dl. Tăriceanu e dl. Dragnea aş dori să scriu în editorialul de azi. Alte supărări ale actualului şef al PSD ori provocate de acesta mă interesează astăzi.

În vară, dl. Liviu Dragnea nu pierdea nici o ocazie spre a-şi reafirma prietenia ce l-ar lega de dl. Victor Ponta. În decembrie, la mort dans l’âme, aşa ca într-o piesă de Anouilh sau de Montherlant, dl. Dragnea a trebuit să admită că praful şi pulberea s-au ales de vechea prietenie şi că dl. Ponta nici măcar nu îi mai răspunde la telefon. Nu o mai face, cred, şi fiindcă asemenea personajelor caragialiene, dl. Victor Ponta iubeşte trădarea, însă îi urăşte pe trădători. Ceea ce nu înseamnă că s-ar urî şi pe sine.

E clar ca lumina zilei că dl. Victor Ponta nu poate concepe că dubla lui demisie, mai întâi cea de la şefia PSD, apoi cea din fruntea guvernului, ar fi echivalentul sfârşitului carierei sale politice. La continuarea căreia fostul premier nu doar că se gândeşte, ci chiar lucrează de zor. Excluzând însă din start o revenire imediată, spectaculoasă şi plină de riscuri. Aşa cum ar fi desemnarea sa drept candidat al PSD la Primăria Bucureştiului. Dl.Ponta e mult prea versat în politică spre a nu şti că un eşec în competiţia pentru poziţia ori, în caz de izbândă, în postul de edil şef al Capitalei ar fi adevărata lespede de mormânt pe cariera lui politică. Drept pentru care va evita capcana. Tot la fel cum va evita tentaţia de a forma un nou partid politic. D-lui. Ponta îi este foarte limpede că aripioarele politice nu au nici o şansă. Căci, orice s-ar spune, fostul premier e mai realist decât predecesorul său la şefia PSD, dl. Mircea Geoană. Iar fundaţia pe care dl. Ponta o va lansa săptămâna viitoare nu are decât rol de Bau-Bau  în relaţia dintre fostul şi actualul preşedinte al PSD. Cu atât mai mult cu cât, conform declaraţiilor de care dispunem, Fundaţia are în vedere chestiuni de politică externă. Atât şi nimic mai mult. Prea puţin ca să justifice o excludere din PSD a fostului prim-ministru. Excludere pe care se zice că ar plănui-o dl. Dragnea.

Obiectivul de etapă al d-lui Ponta e, fără doar şi poate, dobândirea statutului de candidat al PSD la viitoarele alegeri parlamentare. Plasarea pe listă, condiţionată totuşi de acordul d-lui Liviu Dragnea şi felul în care se vor tranşa problemele cu justiţia sunt adevăratele obstacole pe care le are de depăşit fostul premier întru îndeplinirea dorinţei sale. Votul gorjenilor fiind, pare-se, asigurat.

Odată mandatul de parlamentar dobândit, dl. Ponta nu are decât să aştepte momentul potrivit pentru restartare. Care nici imposibilă şi nici îndepărtată nu e având în vedere nemulţumirile în creştere faţă de cedările în cascadă ale d-lui Dragnea. Atât în relaţia cu preşedintele Iohannis cât şi în cea cu guvernul condus de Dacian Cioloş .

Viitorul congres al PSD care nu cred să aibă loc decât după alegerile din iarna viitoare poate însemna pentru dl. Victor Ponta o nouă şansă.