Victor Ponta s-a relansat

Victor Ponta, în Parlament FOTO David Muntean

Preluând modelul lui Traian Băsescu, Victor Ponta a început campania electorală. Ca şi fostul preşedinte, care s-a comportat tot timpul ca şi cum săptămâna viitoare ar fi fost alegeri, şi actualul premier s-a relansat. Nu mai ştiu pentru a câta oară în trei ani. Dar, este o deosebire între cei doi: primul agrea băile de mulţime; al doilea, doar serbările pregătite cu apaludaci de origine controlată.

După o pauză de câteva luni, în care a trebuit să-şi revină din şocul înfrângerii zdrobitoare de la prezidenţiale şi din cel al plecării naşului de la conducerea SRI, Victor Ponta a redevenit el însuşi. Şi, pentru a anunţa aceasta, a mai organizat o serbare de tip nord-coreean, o adunare în care să susţină un discurs faraonic, adică unul în care să fie menţionate doar succese. Mai ales succesele altora ca fiind ale sale.  

Am urmărit lauda de sine din deschiderea chermezei şi mi-am pus şi eu câteva întrebări. În primul rând, de ce nu şi-o fi făcut serbarea pe 7 mai, ziua în care a primit votul de învestitură, ci pe 27 aprilie, ziua căderii guvernului Ungureanu? Să fi fost nerăbdarea? Se gândeşte să nu mai revină în ţară din excursia în Dubai, de 1 mai, cu tata socru? Dacă ar fi plecat din nou cu Ghiţă, m-aş fi gândit că ar fi fost posibilă o asemenea figură, o asemenea faptă bună pentru ţară; dar aşa, cu tata socru, mă îndoiesc.

Cred că sunt două motive ale alegerii acestei date. În primul rând, unul personal. Dacă s-ar fi serbat pe 7 mai, nu s-ar mai fi putut lega de Ungureanu. De fapt, el nici nu a vrut să serbeze trei ani de guvernare, ci să serbeze (nu să comemoreze) trei ani de când a plecat Ungureanu de la Palatul Victoria.

Complexul de inferioritate dezvoltat faţă de fostul premier nu-i dă pace şi a ţinut să-i spună: „ţi-am luat locul! Vei fi luat tu doctoratul pe bune, dar politic eşti mort iar eu sunt viu”.

Al doilea motiv este pur propagandistic. Ponta nu prea are cu ce se prezenta în faţa electoratului în afară de lupta cu Băsescu. El este un fel de Antena 3. Cine mai are răbdare să urmărească postul de propagandă al lui Voiculescu vede că oamenii aceia nu mai ştiu nimic în afară de Băsescu; nici Ponta nu ştie altceva. Şi boala asta îi ţine în continuare, chiar şi după ce Băsescu a plecat de la Cotroceni. Pentru că nu mai au altă temă, şi-au atins maximul de (in)competenţă. Din fericire pentru ei, Băsescu a început să iasă iar public; dacă acesta ar tăcea, ei ar fi terminaţi. De aceea, doar serbarea căderii guvernului Ungureanu şi nu a învestiturii guvernului propriu i-a putut permite să vorbească de căderea „regimului Băsescu-Ungureanu-Predoiu”.

O altă gogoaşă propagandistică. Cum poţi vorbi de un asemenea „regim”, când Ungureanu a fost premier doar jumătate de an, iar Predoiu nu a fost premier niciodată şi nici  măcar nu a fost vreo voce puternică în fostul partid de guvernământ? Dar, a fost nevoie de legarea acestora pentru a arăta că eroul Ponta s-a bătut cu o mare tripletă, pe care a învins-o. Trebuia să fie adus Predoiu într-o asemenea formulă (chiar dacă realitatea este alta), pentru că PNL îl pregăteşte pentru a-i succeda lui Ponta.

Că tot veni vorba de învins: nu Ponta şi USL au învins guvernul Ungureanu, ci o parte dintre pedelişti. În aroganţa sa, Ungureanu nu a ştiut să relaţioneze cu partidul care îl susţinea din Parlament şi a plătit pentru asta; şi am plătit şi noi, pentru că a venit tăvălugul antidemocratic din vara lui 2012, care ne-a aruncat cu zece ani înapoi.

Ponta nu avea cum să serbeze altceva decât căderea adversarului, pentru că aşa este el construit; nu face ceva pentru că trebuie sau pentru că e bine să facă, ci pentru că e împotriva cuiva sau pentru că acea acţiune îi permite să ia pe cineva „la mişto”. Aceasta îi este situarea, acesta îi este nivelul.

Nu intenţionez să demontez aici toate minciunile emise în deschiderea petrecerii, pentru că şi aşa suntem sătui de ele. Mă voi opri puţin asupra ideii pe care premierul vrea să o relanseze: USL. Vorbind despre faptul că în sală este aceeaşi formulă politică de atunci, de la căderea guvernului Ungureanu (exceptând câţiva lideri ai USL reţinuţi în mod real de probleme penale), el a menţionat că şi acum în sală este USL, adică PNL de atunci, care este PRL de acum. Deci, PNL din prezent nu este ceea ce crede că este, adică PNL; PRL din prezent este adevăratul PNL. Cum adică este împotriva evidenţei? Păi, ce să facem?, aşa lucrează adesea propaganda: împotriva evidenţei.  

Şi pentru ca mesajul propagandistic să capete confirmare din partea realităţii, vin la final două glume. Prima: „USL a promis premier de la PSD şi preşedinte de la PNL”. Este aşa? Este. Poate spune cineva că USL nu s-a ţinut de cuvânt? Aaaa, că preşedintele nu este de la PNL care este acum PRL este un amănunt de care nu merită să ne împiedicăm dacă  vrem ca gluma să fie percepută ca realitate. A doua glumă: „am mai promis ceva: Băsescu şi Udrea la închisoare! Parţial realizat”. Este Udrea la puşcărie? Este. Aaaa, că o formaţiune politică nu poate promite aşa ceva fără a fi acuzată de imixtiune în treburile justiţiei şi că un premier nu se poate lăuda cu aşa ceva nici în glumă fără a fi acuzat de acelaşi lucru sunt mofturi euro-atlantice, cu stat de drept şi alte nimicuri dragi idealiştilor.  

Victor Ponta a intrat în campanie electorală. Să ne aşteptăm de acum la serbări similare şi glumiţe zilnice menite să contrazică evidenţele şi să acopere incompetenţele. Îl vom revedea pe Premier plimbându-se iar pe la icoane, trimiţându-i din nou Simonei Halep felicitări purtătoare de ghinion, participând la sâmbra oilor şi la alte evenimente ce îi vor asigura maximă vizibilitate. Omul e sigur pe el, pregătind împingerea într-un con de umbră a noului PNL, bolnav de bicefalie.