Va fi Victor Ponta un credincios european?!

Premierul vrea să fie bine cu toată lumea. Inclusiv cu cultele. De la lansarea candidaturii nu scapă nici un prilej de a pomeni despre relaţia cu cultele. Pe undeva, e firesc. Pe de altă parte însă, mă întreb ce va face când va ajunge în faţa Europei. Va reuşi să fie un credincios european?

Introducerea relaţiei Stat-culte între temele electorale a fost generată de doi factori complementari. Primul este constituit din amplificarea, în ultima perioadă, a dezbaterii publice asupra relaţiei Stat-Biserică. Legat de acesta, cel de-al doilea este format din profilul candidatului la prezidenţiale, profil care a inclus şi tema religiei.

Prin urmare, atacarea subiectului în discursul de lansare pare cumva justificată, fie şi prin prisma elementelor de marketing politic. Dar nu a fost singura dată. Sărbătoarea Adormirii maicii Domnului a fost un bun prilej pentru ca premierul să sublinieze încă o dată intenţiile sale foarte clare de a avea relaţii bune cu cultele. Chiar şi când a fost vorba de un gest deplasat al purtătorului de cuvânt al Guvernului la adresa presei, domnul Victor Ponta a introdus relaţia bună cu cultele în discuţie.

Întrebarea mea pentru prezidenţiabilul şi premierul României este alta. Îmi aduc aminte că atunci când s-a pus problema definirii în noua Constituţie a familiei ca fiind o relaţie între un bărbat şi o femeie, Victor Ponta n-a agreeat ideea, pe motiv ca această prevedere funcţionează deja în Codul Familiei. Dar cred că premierul a luat în calcul şi semnalul pe care îl dădeam unei Europe ce recomandă cu sârg statelor membre să legalizeze căsătoriile între persoane de acelaşi sex. De aceea a ţinut să afirme: „Aici m-am opus clar, pentru că nu sunt de acord să tot punem restricţii în Constituţie. Este o mare problemă de percepţie şi pentru mine este important să fim priviţi cu această modificare a Constituţiei ca modernizând România şi mergând spre un trend european, nu întorcându-ne, nu suntem republică fundamentalistă. Această precizare inutilă, a căsătoriei între un bărbat şi o femeie, este copy-paste din modificarea adusă în ianuarie la Constituţia Ungariei, o modificare extrem de contestată în toată Europa. Mie mi s-a părut că dă un mesaj inutil de conservatorism, dacă textul actual e suficient şi bun, de ce să schimb ceva ce e bun?”

Prin urmare, domnule Prim-Ministru, pe de o parte doriţi o relaţie bună cu toate cultele, pe de altă parte doriţi „modernizarea” României pe un trend european, nu pe unul fundamentalist şi conservator. Însă nu ezitaţi să cereţi românilor din diaspora să nu-şi uite identitatea şi tradiţiile. Cam dilematic...

Aceasta fiind situaţia, permiteţi-mi să vă întreb: Cum veţi explica Europei faptul că, după spusele domniei voastre, „România este ţara în care toţi credincioşii ortodocşi, catolici, greco-catolici, protestanţi sau neoprotestanţi şi toţi cei care cred în Dumnezeu trebuie să trăiască împreună şi trebuie să cinstească religia şi tradiţiile”? Cum va înţelege Europa că aceste tradiţii (conservatoare prin natura lor) se opun trendului european în materie de definire a familiei? Cum veţi reuşi să fiţi, simultan, credincios "mândru că sunt ortodox" în ochii românilor şi european modernist în ochii europenilor? 

Curiozitatea mea este cu atât mai mare cu cât, la votarea recentului raport Lunacek în PE, majoritatea europarlamentarilor din partidul din care faceţi parte s-au abţinut pur şi simplu, adoptând poziţia celui fără de opinie într-o chestiune atât de delicată.

Vă mulţumesc anticipat pentru răspuns.