Iniţiativa Coaliţiei pentru Familie nu a avut o viaţă uşoară până acum, lucrurile tergiversandu-se timp de aproape doi ani. Cu toate acestea, avem o decizie a Curţii Constituţionale în iulie 2016, care a dat undă verde iniţiativei şi un vot covărşitor dat de Camera Deputaţilor pe 9 mai 2017. Mai avem pe lângă aceste succese şi o schimbare neconstituţională a regulamentului Senatului, ceea ce înseamnă că procesul parlamentar a fost viciat. Clasa politică, în frunte cu ‘social-democraţii’ de carton, pare totuşi hotărâtă să calce în picioare orice cutumă parlamentară, orice normă elementară de bun simţ, pentru a avansa interesele unui grup conservator cu strânse legături cu diverse culte religioase. E în joc starea democraţiei din România.

(...) modificarea Constituţiei ar trebui să ne intereseze pe toţi, pentru că e vorba despre noi toţi şi despre felul în care ne raportăm la stat şi la Celălalt de lângă noi.

PSD-ul şi ALDE îşi asumă iniţiativa Coaliţiei pentru Familie, însă întrebarea este dacă o vor face până la capăt. Coaliţia de guvernare trebuie să îşi asume şi felul în care tentativa de modificare a Constituţiei divizează societatea şi ne împarte în cetăţeni de rangul I şi de rangul II, şi un eventual eşec la urne, şi discursul de ură promovat de artizanii modificării Constituţiei. Referendumul pentru modificarea actului fundamental nu aduce plus valoare societăţii, ci este o încercare de limitarea a drepturilor unor cetăţeni. La 26 de ani de la Revoluţie, la 16 ani de la dezincriminarea homosexualităţii, am ajuns să votăm dacă persoanele LGBT merită sau nu să fie consideraţi oameni, egali cu toţi ceilalţi din cetate. Pentru cei care nu-şi amintesc, în 2001 la dezincriminarea homosexualităţii Patriarhul Teoctist propunea ceva similar, un referendum pe tema articolului 200.

Decizia PSD de a merge mai departe cu această iniţiativă trebuie condamnată în termeni categorici, iar preşedintele Klaus Iohannis are datoria de a cere o poziţie din partea Comisiei de la Veneţia cu privire la modificarea Constituţiei. 

Se spune uneori că referendumul este formă supremă de manifestare a voinţei poporului. Vedem, totuşi, că referendumul a devenit o unealtă în mâna unor regimuri autoritare (vezi cazul Erdogan în Turcia, vezi Ungaria lui Orban) pentru a-şi justifica încălcarea drepturilor fundamentale şi restrângerea libertăţilor civile. Rând pe rând asistăm la degradarea democraţiilor din regiune, în Polonia au fost puse sub semnul întrebării drepturile reproductive ale femeilor, în Ungaria s-a ajuns extrem de departe, inclusiv la interzicerea unor organizaţii non-guvernamentale şi un atac asupra unei universităţi, în Rusia persoanele gay sunt ucise şi trimise în lagăre de concentrare, în timp ce regimul Putin incarcerează orice opoziţie politică, de Turcia am pomenit mai sus, în Slovacia şi Croaţia s-au organizat referendumuri pentru interzicerea căsătoriilor gay, şi lista poate continua. România nu putea fi imună la această renaştere a forţelor conservatoare şi retrograde, anti-moderne.

A gira iniţiativa de modificare a Constituţiei înseamnă a fi părtaş la călcarea în picioare a principiilor elementare care guvernează o ţară, anume respectul reciproc, reprezentarea tuturor cetăţenilor şi protecţia minorităţilor. Decizia PSD de a merge mai departe cu această iniţiativă trebuie condamnată în termeni categorici, iar preşedintele Klaus Iohannis are datoria de a cere o poziţie din partea Comisiei de la Veneţia cu privire la modificarea Constituţiei. Mizele modificării actului fundamental trec dincolo de realitatea imediată şi reprezintă baza valorică pe care ne construim societatea în care trăim. Astăzi e vorba despre persoanele LGBT, însă la fel de bine mâine poate fi despre drepturile reproductive ale femeilor, despre romi, maghiari sau persoane cu dizabilităţi. Ce garanţii avem că lucrurile se vor opri aici, o dată deschisă acestă cutie a Pandorei prin care unor cetăţeni ai acestei ţări li se spune că nu sunt suficient de buni pentru a se încadra într-un standard extrem de restrictiv al cetăţeniei? Pentru aceste motive iniţiativa de modificare a Constituţiei ar trebui să ne intereseze pe toţi, pentru că e vorba despre noi toţi şi despre felul în care ne raportăm la stat şi la Celălalt de lângă noi.