Tokes, decorat de România, candidat de Ungaria

Aparent, un decorat al României care să candideze la europarlamentare din partea Ungariei ar părea soluţia perfectă pentru o împăcare istorică între cele două ţări. În fapt, este exact pe dos, câtă vreme Tokes face jocuri mârşave în contul Ungariei, ajungând până la a cere protectoratul Budapestei asupra Transilvaniei. Un model de neîmpăcare etnică, de secesionism şi de acutizare a rănilor istorice, exact contrariul colaborării franco-germane.

Prima şedinţă de guvern româno-maghiară, din 2005, a fost văzută ca o încercare de detensionare a situaţiei născute din revendicările statului maghiar asupra Transilvaniei, dar şi din amintirea dureroasă pe care ardelenii o aveau de pe urma contactelor cu maghiarii, ultima tragedie pe listă fiind ocupaţia horthystă. S-a vehiculat la vremea respectivă şi modelul franco-german al reconcilierii. 

Nimeni nu-i poate cere României să se concilieze cu o Ungarie care practică acelaşi şovinism şi aceleaşi măsuri anti-româneşti care ne-au adus în situaţia de a avea o problemă istorică cu acest stat! Şi oricum, nimeni nu poate fi un bun vecin cu un stat nazist precum Ungaria care şi-a arogat dreptul prin Constituţia proprie să se amestece în suveranitatea statelor din preajmă.

Politicienii maghiari din Ungaria şi din România nu au înţeles însă că atunci când se realizează o reconciliere, ea nu poate avea loc sub aceleaşi auspicii ale încălcării drepturilor uneia din părţi care a dus şi la apariţia conflictelor. Nu cred că împăcarea franco-germană ar fi putut avea loc dacă Germania nu-şi recunoştea greşelile din perioada nazistă şi nu se dezicea de ele. României, în schimb, i s-a cerut să se împace cu vecina sa în timp ce aceasta emite în continuare pretenţii asupra Transilvaniei, îşi glorifică eroii horthyişti pe teritoriul României, dar şi la ea acasă şi, într-un final, aruncă pe piaţă ideea unui protectorat asupra unei părţi a teritoriului românesc. Este ca şi cum Germania ar fi acceptat împăcarea cu Franţa doar cu condiţia ca lui Hitler să i se ridice statui la Paris, iar naziştii care au ocupat Franţa să fie celebraţi ca eroi naţionali în Hexagon! Exact acelaşi lucru îl face Ungaria care îi ridică statui lui Horthy, iar în Transilvania vrea înhumări glorioase pentru Jozsef Nyiro şi Wass Albert. Mai mult, batalioanele de secui care au ucis români au monument funerar în satul Hodod din judeţul Sălaj.

Cazul Tokes este doar cireaşa de pe tortul ”reconcilierii” româno-maghiare realizate în sensul că Ungaria îi promovează pe cei mai mari inamici ai României ca să le dea aripi şi să le încurajeze demersurile. În acelaşi fel a avut loc şi nominalizarea lui Tokes pentru un post de vicepreşedinte al Parlamentului European, pe un loc al Ungariei, dar cu voturile europarlamentarilor români din PDL. Ar fi fost o dovadă de colaborare dacă, deloc întâmplător, Tokes nu şi-ar fi folosit funcţiile europene doar pentru a descrie România ca pe un gulag al maghiarilor, în timp ce ea a devenit exact invers în zonele locuite majoritar de etnici maghiari, un loc unde nu mai este loc pentru români.

Aşadar, dacă se va concretiza, după cum a dezvăluit azi ziarul Adevărul (AICI), candidatura lui Tokes la europarlamentare în numele Fidesz, partidul aflat la putere în Ungaria şi care s-a remarcat prin politicile sale împotriva suveranităţii României, ar reprezenta un mare pas înapoi în privinţa bunei vecinătăţi dintre cele două state. Este ultima mănuşă aruncată de Budapesta României. Iar statul român trebuie să ştie să răspundă cu aceeaşi monedă. Nimeni nu-i poate cere României să se concilieze cu o Ungarie care practică acelaşi şovinism şi aceleaşi măsuri anti-româneşti care ne-au adus în situaţia de a avea o problemă istorică cu acest stat! Şi oricum, nimeni nu poate fi un bun vecin cu un stat nazist precum Ungaria care şi-a arogat dreptul prin Constituţia proprie să se amestece în suveranitatea statelor din preajmă.