Când pleci de-acasă nu laşi uşa descuiată. Denisa e studentă la Sorbona, în primul an, la Drept. E din Baia Mare. O cicatrice îi desenează fruntea ca o sprînceană în plus. I se vede de-o palmă mijlocul, între bustieră şi blugi. Nu, n-o să se-ntoarcă în România, o să-şi termine studiile în Franţa, o să devină avocat sau procuror. Votează, da, ca şi toţi ai ei, băimăreni de zonă pariziană. Cum de ce? Când pleci de-acasă nu laşi uşa descuiată...

Sergiu stă de trei ore. Şi mai are de stat la rînd măcar o oră. A muncit şase ani în Spania. În Franţa? Maximum cinci ani şi se întoarce acasă. Se câştigă bine în construcţii. După vacanţă parcă s-au mai rărit comenzile, e-adevărat. Dar el are casă lîngă Beclean. Votează pentru el, cel din viitor.


Biciclete şi votanţi, Paris. FOTO Cristina Hermeziu 

Prăpăd de oameni la Ambasada de la Paris

Ioana a venit de la Cergy, de departe, din nord-vestul Parisului. Noroc cu cea mică, de trei ani, a putut intra să voteze înaintea tuturor. Dă-mi-o şi mie, tu, îi cere cumnata, să voteze şi ea peste rînd. Cumnata şi-a lăsat copiii acasă, cu bona. N-a crezut că la Ambasada de la Paris e prăpăd de oameni.

Convinşi 100%

Radu mînîncă un sandviş şi bea o cafea de la Starbucks. Nici nu vă daţi seama, dar românii din-afară au trăit alegerile într-un mediu aseptic. Niciun afiş şmecher pe stradă, nicio publicitate pe ecrane. De aceea îşi permit să stea senini 4-5 ore la rînd, pentru că au venit convinşi 100%.

Peste umărul Ambasadei României de la Paris, nici ţăruşul turnului Eiffel nu reuşeşte să ţină ziua în loc. Lumina scade şi trece, pentru o clipă, în priviri, ca o undă uşoară de panică. Duminica se scurge, indiferentă. N-o să apucăm să votăm pînă la ora 21h...

Mircea Cantor: „Alegerile sunt personale şi la propriu şi la figurat.”

Departe de urne, blocat în tranzit, între Londra şi Paris, artistul Mircea Cantor îmi trimite... buletinul său de vot. Inconfundabil. Şi un fel de vignetă, cu titlul simbolic: „Alegerile sunt personale şi la propriu şi la figurat.”


Mircea Cantor, „Alegerile sunt personale şi la propriu şi la figurat"

Cîţiva francezi traversează avenue Bosquet cu valize cochete, samsonite, şi întorc capul nedumeriţi de tărăboiul mulţimii. „For-mu-la-re! For-mu-la-re!” În Franţa a fost vacanţa Tuturor Sfinţilor. Ambuteiajele încercuiesc Parisul cu rîuri-rîuri de maşini, peste 200 de km de încetiniri. Românii, cu miile, au făcut un brîu împrejurul Ambasadei, ca să-şi trieze, cu mâna lor, sfinţii.



„Românii, cu miile, au făcut un brâu împrejurul Ambasadei, ca să-şi trieze, cu mâna lor, sfinţii" FOTO Cristina Hermeziu

La ora 21h vin jandarmii şi telefoanele mobile crepitează, ca nişte lumînări deodată vii. „Vrem să votăm! Vrem să votăm!” Dacă voi nu ne vreţi, noi vă vrem.

Chiar şi necontabilizat, votul românilor din diaspora e infinit mai greu decît ştampila pe care n-au apucat să o pună. Pentru prima dată românii invizibili au devenit o masă critică vizibilă.

Le Rendez-vous est pris!