Primul a lansat pe piaţă, chiar în cursul săptămânii ce se încheie mâine, Balada vierului fatal dedicată lui Liviu Dragnea şi obsesiilor lui sorosiste. Am ascultat-o marţi seara, la TVR 1, în lectura mai mult decât copleşitoare a lui Ionuţ Cristache, zis şi Sărmăluţă. Ce Vraca, ce Emil Botta, ce Caramitru? Cristache e mai tare decât toţi marii recitatori ai ţării şi cred că trebuie avut în vedere de Teatrul de televiziune căci agentul lui Dragnea în TVR are, după părerea mea, mari şanse să-şi adjudece UNITERUL. 

Am căutat-o mai apoi pe net, am citit-o şi recitit-o. Poezia asta are în ea ceea ce la cursul de Teoria literaturii am aflat că s-ar numi semnele realului. Adică povestea potrivit căreia bunicul lui Liviu Dragnea ar fi fost haiduc şi obsesia baronului de Teleorman legată de George Soros. Acela care le-a pus şi lui, şi PSD-ului gând rău, care îi plăteşte pe români să iasă în stradă, care îşi cheltuie averea spre a instaura haosul în România. O realitate înspăimântăoare confirmată tocmai de la Bruxelles şi de premierul Mihai Tudose.

Balada creată de SOV are deopotrivă şi fiorul liric, şi sensibilitatea, şi sinceritatea despre care cu mai multă vreme în urmă ne-a asigurat Mircea Dinescu că i-ar fi specifice fostului lui patron de la trustul Realitatea- Caţavencu.

Cea de-a doua mare şansă la Nobel a literaturii noastre pare a fi cartea lui Dan Radu Ruşanu Mai sunt judecători la Berlin. Scrisă de binecunoscutul finanţist ca urmare a celor îndurate de-a lungul a 4 luni de închisoare, 3 luni de arest la domiciliu şi a altor 11 luni de control judiciar. Toate trăite din cauza a ceea ce ÎCCJ a stabilit a fi un abuz al unui procuror DNA. Abuz mai mult decât regretabil. Pentru care vinovatul sau vinovaţii ar trebui, fără doar şi poate, să plătească.

Dan Radu Ruşanu s-a apucat să scrie cartea apărută la editura RAO cu gândul de a-şi diminua cu 30 de zile perioada pe care urma să o petreacă în închisoare. Din fericire, nu a mai fost cazul, din fericire i s-a făcut, cel puţin parţial, dreptate.

De aici însă şi până a compara un pasaj din cartea lui Dan Radu Ruşanu cu un altul din Primul cerc, de a face din scriitorul de ocazie un omolog al lui Aleksandr Soljeniţin este cale lungă. O parcurge în editorialul lui de miercuri din Evenimentul zilei “maestrul” Ion Cristoiu. Transformat într-un fel de agent literar al d-lui Ruşanu. “Maestrul” Cristoiu fiind acela care i-a înmânat cartea sus-menţionatului Ionuţ Cristache pentru ca acesta să-i facă publicitate gratuită în emisiunea România 9. De pe TVR 1, fireşte!

Nu, nu empatia pentru suferinţele lui Dan Radu Ruşanu au determinat  sus-menţionatele gesturi ale “binomului” Cristoiu-Cristache. Ci ura oarbă, poate chiar interesată, posibil chiar la ordin, nutrită faţă de DNA-ul identificat cu persoana procurorului său şef Laura Codruţa Kövesi, atât de Cristoiu cât şi de Cristache. Care şi unul, şi altul ştiu un singur lucru. Că Laura Codruta Kövesi trebuie cu orice preţ înlăturată din funcţie.

Pentru moment, un lucru este sigur. Supraevaluarea unei cărţi scrise de Dan Radu Ruşanu, compararea acestuia cu Soljenitin îl mai acoperă o dată de ridicol pe Ion Cristoiu.