Dincolo de simbolistica zilei de astăzi, iată că ne aflăm din nou în faţa unei clase politice incapabile să îşi asume complet rolul de reprezentare a tuturor cetăţenilor şi de apărare a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Ziua de astăzi va rămâne în istorie ca una în care la nivel transpartinic, deputaţii şi-au dat mâna pentru a da undă verde unei iniţiative care ne împarte în cetăţeni de rangul I şi rangul II. Nu au contat pentru parlamentari apelurile venite dinspre comunitatea LGBT şi dinspre aliaţi. Nu au contat pentru parlamentari argumentele logice privind obligativitatea protecţiei minorităţilor în orice stat de drept. Suntem, din nefericire, în continuare extrem de departe de o democraţie funcţională, iar valorile europene rămân doar la nivel de retorică, nu şi de practică.

Avem suficiente exemple pozitive şi negative în întreaga Europă, exemple care aşază PSD-ul de astăzi alături de autoritarul socialist slovac Robert Fico sau chiar alături de partide cu o accentuată doctrină de dreapta.

Cum spuneam, iniţiativa Coaliţiei pentru Familie a avut o largă susţinere în Camera Deputaţilor. Rând pe rând, parlamentari de stânga şi de dreapta s-au exprimat în favoarea adoptării legii constituţionale care modifică articolul 48 din Constituţie. Partidul aşa-zis Social Democrat a avut doar un vot împotriva amintitei legi, venit din partea deputatului Petre Florin Manole. Ruşinos pentru un partid parte a socialiştilor europeni. Nu cred că trebuie să amintesc de istoria laburiştilor britanici în materie de minorităţi sexuale, a sprijinului public pentru căsătorii gay venit de la Martin Schulz în campania electorală în desfăşurare în Germania, de legea parteneriatului civil adoptată de socialiştii din Ungaria sau de legalizarea căsătoriilor gay în Franţa socialistului Francois Hollande. Avem suficiente exemple pozitive şi negative în întreaga Europă, exemple care aşează PSD-ul de astăzi alături de autoritarul socialist slovac Robert Fico sau chiar alături de partide cu o accentuată doctrină de dreapta. Social democraţia presupune respectul faţă de Celălalt, iar PSD-ul dovedeşte, din nou, că interesele de grup sunt mai presus de binele public.

Suntem, din nefericire, în continuare extrem de departe de o democraţie funcţională, iar valorile europene rămân doar la nivel de retorică, nu şi de practică.

În cazul PNL nici nu cred că mai are rost să comentez prea mult, căci liberalii şi-au pierdut de mult busola ideologică şi îşi întăresc zilnic accentele conservatoare. Liberalii de altă dată, care şi-au asumat decizii curajoase pentru progresul societăţii româneşti sunt doar o iluzie şi nu au nicio legătură cu liberalii de astăzi, colonizaţi de foşti pedelişti şi insipizi politruci. Ceilalţi liberali, ALDE, nu s-au ridicat nici ei la măsura aşteptărilor, ceea ce arată dublul discurs şi ipocrizia pe care le practică, drepturile omului sunt instrumentalizate în mod selectiv de ALDE, funcţie de interesele de moment. Când vine vorba despre drepturile fundamentale ale unor cetăţeni acuzaţi de corupţie, ALDE este vocea cea mai puternică, când vine vorba de alte minorităţi, principiile liberale sunt uitate pentru a face loc conservatorismului. De la Partidul Mişcarea Populară nu aveam cum să ne facem iluzii, iar intervenţia lui Eugen Tomac, acest apostol al “familiei tradiţionale”, la tribuna Camerei Deputaţilor este grăitoare. Minorităţile şi UDMR au votat de asemenea în majoritate iniţiativa Coaliţiei pentru Familie. Ne mai rămâne Uniunea Salvaţi România, singurul partid care s-a exprimat cu o majoritate de 15 la 6 voturi în favoarea respectării drepturilor comunităţii LGBT. Mulţumiri acelor deputaţi USR care şi-au înţeles rolul în Parlament şi au acţionat pe cale de consecinţă. De observat că doi dintre principalii lideri ai USR, preşedintele Nicuşor Dan şi Cristian Ghinea fie nu au votat deloc, fie s-au abţinut. Ghinea anunţa cu surle şi trâmbiţe că va vota împotriva referendumului. Bănuim că între timp s-a răzgândit.

Un Parlament populat cu oameni politici incapabili să fie lideri, să dea o direcţie ţării şi să îşi apere proprii cetăţeni.

Aşadar, avem din nou o imagine dezolantă a Parlamentului României, o instituţie ajunsă la un nivel minimal de încredere din partea cetăţenilor. Un Parlament populat cu oameni politici incapabili să fie lideri, să dea o direcţie ţării şi să îşi apere propriii cetăţeni. Parlamentul şi-a ratat şi menirea de mediere a tensiunilor şi conflictelor care apar în societate. Astăzi, peste 70% din deputaţi îmi spun mie şi altora ca mine că suntem greşiţi, că nu contăm în ecuaţia politică şi că sunt dispuşi să-mi arunce la coş drepturile fundamentale care ar trebui să-mi fie garantate de Constituţie. Un fel de “La mulţi ani!” de Ziua Europei.